Recenzie: The Indigo Spell (Bloodlines, #3) de Richelle Mead

Titlu: -
Autor: Richelle Mead
Seria: -
Număr de pagini: -
Anul apariției [Ro]: -

Title: The Indigo Spell
Author: Richelle Mead
Series: Bloodlines, #3
Number of pages: 401
Publication year [En]: 2013 (by Razorbill)

*Traducere de RoxTao.

Ca urmare a unui moment interzis care a zdruncinat-o pe Sydney, ea se zbate acum să tragă o linie între învățăturile Alchimiștilor și ceea o îndeamnă inima ei să facă. Apoi îl întâlnește pe rebelul atrăgător. Marcus Finch -- un fost Alchimist care, împotriva tuturor sorților, a evadat dintre Alchimiști și acum fuge de aceștia. Marcus vrea să îi dezvăluie lui Sydney secretele pe care susține că Alchimiștii i le ascund.

Dar pe măsură ce începe să lupte împotriva oamenilor care au crescut-o, Sydney descoperă că obținerea libertății e mai dificilă decât credea. Există o magie străveche și misterioasă în ea. Iar atunci când începe să caute un utilizator malefic al magiei ce vânează vrăjitoare tinere, Sydney realizează că singura ei șansă este să își accepte sângele magic -- pentru că altfel, ea ar putea fi următoarea pe listă.

Aducând atât personaje noi cât și fețe cunoscute, seria Bloodlines explorează toate aspectele prieteniei, iubirii, luptelor și trădărilor care au transformat și seria Academia Vampirilor într-una ce creează dependență -- de data asta aceasta, într-un cadru pe jumătate uman, pe jumătate vampiric, în care miza este chiar mai mare și toată lumea este pregătită să iasă la atac.

Devine din ce în ce mai bună. Adrian și Sydney devin atât de drăguți și trebuie să subliniez ceva--ați văzut cât de diferită e Sydney? Începe să fie acea eroină puternică, complet diferită de păpădia din volumul unu. Schimbarea e firească și atât de lină, că realitatea pe care o remarci te surprinde.

Mă încântă foarte mult orice carte a lui Richelle Mead, mai ales când văd că evoluează spre bine. Personajele devin mai stăpâne pe sine, ceea ce le scoate personalitățile în evidență, iar un lucru pe care îl apreciez mult la orice carte e când personajele au replici specifice, lucruri speciale care să îmi amintească cu orice ocazie de ele.

Cât despre acțiune, se vede o diferență și aici -- Sydney devine din ce în ce mai plină de probleme și totul pare să explodeze consecutiv.

Recomand seria Bloodlines -- Richelle Mead poate a scrântit-o puțin cu primul volum, dar în mod clar revenim pe teritoriul ei.

Recenzie: Tristeți de Sucub (Georgina Kincaid#1) de Richelle Mead

Titlu: Tristeți de Sucub
Autor: Richelle Mead
Seria: Georgina Kincaid, #1
Număr de pagini: 416
Anul apariției [Ro]: 2010 (de editura Leda)

Title: Succubus Blues
Author: Richelle Mead
Series: Georgina Kincaid, #1
Number of pages: 358
Publication year [En]: 2007 (by Kensington)

^^Team Seth forever^^

Georgina Kincaid este un sucub - adică un demon sexy și plin de glamour, care seduce muritorii și le absoarbe energia.

Deși aparent să fi sucub pare ceva spectaculos, Georgina nu poate avea o viață amoroasă normală, căci asta ar însemna să facă rău celor doi bieți muritori de care se simte atrasă, scriitorul Seth Mortensen și fermecătorul Roman.

Dragostea trece însă pe locul secund atunci când în lumea nemuritorilor din Seattle se ivește o amenințare: vampiri și drăcușori deopotrivă sunt atacați, iar Georgina, investigând de una singură, descoperă existența unor creaturi respinse atât de Rai, cât și de Iad, și care vor să se răzbune.

Tanana, Richelle Mead lovește din nou!

Se știe deja că punctele forte ale femeii ăsteia sunt intriga și amuzamentul, astfel încât reușește de fiecare dată să creeze un roman exploziv.

După cum am spus și mai sus, sunt team Seth. Fiindcă practic văd în el propria persoană, mai sigură pe scris decât pe vorbit, căreia i se încârligă limba în momentele importante cât trebuie să vorbească, timid și nesigur. Roman nu mi-a plăcut niciodată, prea ”tupeist” și insistent. Plus că mi se părea că n-ai putea să te bazezi pe el orice ai face. Pur și simplu n-am avut încredere în el și tipele team Roman pot să spună că sunt așa și pe dincolo, dar e prea... nesimțit.

Sfârșitul surpinzător și te lasă să speri la mai multe aventuri alături de Georgina Kincaid (și Seth, hehe) și sunt nerăbdătoare cum poate să continue, având în vedere că e cam... gata, știți? Adică totul (aproape) pare să se așeze la locul lui, gata să intre pe făgașul normal. Dar nu o subestimez pe Richelle Mead ^.^

Back in my Bookcase#4

O primăvară frumoasă tuturoooor:*:*:*:*:*

Pfui, azi de cum am intrat în clasă am fost bombardată de scumpii mei colegi cu mărțișoarele lor.

Cred că sunt singura fată din clasă care a primit de la absolut toată lumea mărțișor. Și nu sunt pasionată de chestiile astea, dar ce să și faci.

Sunt o personalitate:))

Of, of, of, și acum să vă arăt ce-am priiiiiimit.

Tata s-a enervat că după ce s-a dus să îmi ia primul colet, când s-a întors cu el acasă, în poștă era și al doilea aviz:)) Și a trebuit să se întoarcă din nou din drum și când să se întoarcă el în sfârșit relaxat acasă, au sunat și de la Cargus și s-a dus naibii toată relaxarea lui:))

Era așa de comic cum povestea când m-am întors acasă de la școală:))

Acum, de la Libris am primit Zece lucruri pe care le-am făcut (și probabil n-ar fi trebuit) de Sarah Mlynowsky.

De la Postările de Iarnă am primit Gelozie (Altfel de Îngeri#3) de Lili St. Crow și Visătoarea (Evernight#2) de Claudia Gray.

Și de la un concurs de pe Mythical Books am primit Academia Vampirilor în ediție de chioșc.

Nu prea știu de ce am participat, dar arată bine:))

Așaaaa, n-am avut ce face și am pus 3 teancuri de cărți, perfect egale *cum naiba le-am nimerit?* și am lăsat un spațiu lângă ele în care am pus cărțile, dar le-am editat și le-am tăiat:)) Nici acum n-am avut ce face:))

Voi ce mai faceți?

Mă gândeam că acum, după ce am trecut de hopul primului volum în engleză (Bloodlines), să mă apuc de The Iron Fey sau altceva. Voi ce îmi sugerați?

Recenzie: Bloodlines ~ Bloodlines#1 de Richelle Mead

   Ăăă... wtf?! :))

   Adică, mi-a luat mai mult de trei luni, și totuși, a avut o părticică din acea... esență de Richelle Mead. Am simțit cum a înercat să treacă lin din mintea dhampir-ului Rose Hathaway la Alchimista cu totul diferită, Sydney Sage :) Și i-a ieșit binișor, chiar dacă *zic eu* a fost cam greu să renunțe la glume și la caracterul posnaș a lui Rose.

“You look too pretty to be useful.”

-nu-spun-cine 

(nu Sydney) către 

Adrian

   Mi-a plăcut cum Sydney a trecut ușor de la cățelușul ascultător la Alchimista care impune propriile reguli. Nu pot decât să o felicit pe Richelle pentru această evoluție perfectă a lui Sydney și pentru modul ei special de a scrie. Când chiar crezi că totul e pierdut și va fi un sfârșit nu tocmai happy, Richelle își bagă coada. Doar că faza e că în AV lucrurile se întinseseră pe o parte mai mare a cărții, poate chiar pe toată cartea, iar în Bloodlines acțiunea e la sfârșit și numai la sfârșit, restul fiind o viață tipică. Deci, pe scurt, intriga e slăbuță. La sfârșit e băgată o grămadă de acțiune extraordinară, dar eu zic că Richelle putea să ne intrige ceva mai mult.

   Sydney Sage este o Alchimistă suspendată pe perioadă nedeterminată din funcția sa datorită ”trădări celorlalți Alchimiști” prin ajutarea unui vampir (Rose, dââââ), care iubește mașinile, visează să ajungă la Roma și este obligată să învețe ce rezultă prin amestecarea unor formule chimice încă de când bea din biberon. Dar totuși, este trimisă să aibă grijă de sora nelegitimă a Lissei, Jill, la o școală din Palm Springs alături de Eddie Castile și *Anca, nu țipa, nu țipa* Adrian Ivashkov.

   Keith e o jigodie. Taică'său e prea strict. Ideile Alchimiștilor nu sunt demne de o gândire rațională, până la urmă. Dar cartea n-ar fi fost așa fără elementele astea:)

   Și, bineînțeles, ca să o pun pe Anca puțin pe foc, Adrian ne arată o latură pe care nu ne-a arătat-o niciodată în fața lui Rose. Partea aia de Adrian.

“Everything's about my personal entertainment. The world is my stage. Keep it up- you're becoming a star performer in the show.”

-Adrian Ivashkov

   Și treburie să vă spun, dragostea încurcă treburile și pe aici.

   Per total, Richelle știe ce face, dar tranziția de la personaj secundar la personaj principal nu a fost așa cum mă așteptam, totuși. Acum se presupune că ne concentrăm pe Sydney, Eddie, Jill și Adrian. Eddie a fost cam șters și eu pe el așteptam să îl văd în forță, ca pe Eddie cel din Academia Vampirilor, Eddie cel cu personalitate. În schimb, tot timpul era un gardian impasibil, și pentru asta aș fi în stare să o ciufulesc pe Richelle. Jill, cu toate descoperirile și alte alea înțeleg că au șocat-o, dar uneori cam pierdea controlul. Adrian, nu știu ce să zic. Adică îl avem deja conturat din seria anterioară și nu îmi pot da seama prea bine, dar Sydney mi se pare și ea un pic cam ștearsă. Spre deosebire de Rose, ale cărei reacții le știm în mare, știm că e puternică, știm tot ce vrem, habar n-avem prea multe de Sydney. Dar aici, ca să fiu sinceră, dau vina pe Alchimiști, Fiindcă au transformat-o într-un roboțel programat doar să urască vampirii, nelăsând-o să fie cine e ea defapt, cu propriile ei impresii și alegeri.

   Evenimentele se leagă într-un fel dubios... dar ce naiba, o singură iță a pornit încă de la începutul cărții. Ok, și cea mai importantă. Datorită ei a fost întreaga acțiune, ceea ce mă face să realizez că dacă ne spunea și despre restul acțiunii, nu mai avea nici un farmec.

Faza e că a lipsit suspansul ăla, și a venit direct surpriza.

Acum niște citate:

„Keith was just bringing the glass to his lips when Adrian said, "Mmm. O positive, my favorite."

Keith sprayed out the wine he'd just drunk and promptly started coughing. I was relieved that none got on me. Jill burst into giggles, and Clarence stared at his glass wonderingly.

"Is it? I thought it was a cabernet sauvignon."

"So it is," said Adrian, straight-faced. "My mistake.” ”

*am iubit scena asta; ha, jivină, ți-a făcut-o!:))*

“I decided the Alchemists needed an entire department devoted to handling Adrian Ivashkov.” 

4.5 din 5
Mă aștept ca volumul următor să fie mai bun!
Dar totuși Richelle știe ce face și să zicem că în volumul ăsta doar a încercat să ne introducă în lumea lui Sydney - lumea mată, incoloră, a Alchimiștilor.

P.S. My first book in ingliș. I'm pround :))

Bloodlines - Richelle Mead: Primul Capitol - Tradus

   Nu puteam respira.

   Era o mana acoperindu-mi gura si o alta scuturandu-mi umarul, smulgandu-ma dintr-un somn adanc. O mie de ganduri frenetice se loveau în mintea mea în timpul unei singure bătăi de inima. Se întâmpla. Cel mai mare coșmar al meu devenea realitate.

   Ei sunt aici! Au venit aici pentru mine!

   Am clipit, ochii mei uitându-se încețoșați prin camera întunecataă pâna ce tatăl meu îmi apăru în câmpul vizual. Mi-am potolit bătăile, cu gândurile confuze. El s-a dat înapoi un pas și s-a uitat la mine cu răceală. M-am ridicat în șezut, cu inima încă bătându-mi.

   'Tată?'

   'Sydney. Nu te trezeai.'

   Bineînțeles, asta a fost singura lui scuză pentru a mă speria de moarte.

   'Trebuie să te îmbraci și să te faci prezentabilă' a continuat el. 'Rapid si în liniște. Ne întâlnim în josul scărilor, în birou.'

   Mi-am simțit ochii mărindu-se, dar nu am ezitat cu un raspuns. Era un singur răspuns acceptabil. 'Da, domnule. Cu siguranță.'

   'Mă duc să o trezesc pe sora ta.' El s-a intors spre usa, și eu am sărit din pat.

   'Zoe?' am exclamat. 'Pentru ce ai tu nevoie de ea?'

   'Shh' m-a mustrat. 'Grăbește-te și pregătește-te. Și amintește-ți - fi tacută. Nu-ți trezii mama.'

   El a închis ușa fără nici un alt cuvant, lasandu-ma mirata. Panica care disparuse a inceput sa creasca in mine din nou. Ce vor de la Zoe? E o trezire devreme privitoare la treburile Alchimistilor, iar ea nu are nimic de-a face cu asta. Tehnic, nici eu nu am nimic de-a face, nu de cand am fost suspendata pe perioada nedeterminata pentru purtarea mea rea din vară. Și daca are de face cu asta? Dacă în sfârșit mă iau pe mine la un centru de reeducare si Zoe mă va înlocuii?

   Pentru un moment, lumea s-a rotit in jurul meu, si m-am apucat de pat ca sa ma sprijin. Centre de reeducare. Ele erau cele mai mari cosmaruri ale Alchimisitilor tineri ca mine, locuri misterioase unde cei care cresc prea apropiati de vampiri sunt obligati sa invete greseala din calea lor. Ce se intampla acolo exact este secret, unul pe care nu as vrea sa-l aflu niciodata. Eram destul de sigura ca 'reeducare' era un mod frumos de a spune 'spalarea creierului'.

   Nu am mai vazut decat o persoana care a venit inapoi, si sincer, el era doar o jumatate din ceea ce fusese. Era mai mult un zombi, si nu am vrut niciodata sa ma gandesc cum au reusit sa-l aduca in halul asta.

   Vorbele tatalui meu de a ma grabi au rasunat in mintea mea, si am incercat sa ma scutur de fricile mele. Reamintindu-mi cealalta avertizare a lui, m-am miscat in liniste. Mama mea are un somn usor. In mod normal, ea nu avea nici o problema cu mersul in misiunile Alchimistilor, dar mai tarziu, ea nu a mai fost atat de draguta fata de angajatorii sotului sāu (si ai fiicei). Dupa ce Alchimistii furiosi m-au adus la usa parintilor mei luna trecută, aceasta casa a dispus de caldura unei tabere de prizonieri. Argumente teribile au cazut intre parintii mei, iar sora mea, Zoe, si cu mine, ne-am regasit in ele.

   Zoe.

   De ce au ei nevoie de Zoe?

   Întrebarea a ars în mine tot timpul în care m-am pregătit. Știam ce înseamnă ‘prezentabilă‘. Aruncarea pe mine a unei perechi de blugi și a unui tricou ieșea din calcul. În schimb, am tras pe mine pantaloni gri și o cămașă alba cu nasturi. Am pus peste un cardigan întunecat, gri-cărbune, pe care l-am încheiat cu grijă în talie cu o curea neagră. O cruce mică de aur –cea pe care o port tot timpul la gât- era singurul ornament cu care m-am deranjat să completez ținuta.

   Părul meu a fost o problemă ceva mai mare. Chiar și după doar două ore de somn, era deja aranjat în toate direcțiile. L-am netezit cât de bine am putut, apoi m-am dat cu un spray de păr în speranța că va fi bine pentru orice va urma. Singurul machiaj pe care mi l-am pus a fost o pudră deschisă la culoare. Nu aveam timp pentru mai mult.

   Întregul proces mi-a luat numai 6 minute, ceea ce era un record nou pentru mine. Am sprintat pe scări în perfecta liniște, cu grijă, din nou, pentru a evita trezirea mamei mele. Camera de zi era întunecată, dar puțină lumină se revărsa prin ușa nu-prea-închisă a biroului tatălui meu. Luând asta ca pe o invitație, am împins ușa deschisă și am alunecat înăuntru. O conversație șoptită s-a oprit când am intrat. Tatăl meu m-a privit din cap până în tălpi și și-a arătat aprobarea asupra înfățișării mele în modul în care era cel mai priceput: fără să mă critice.
   'Sydney,' a spus brusc. 'Cred că o știi pe Donna Stanton.'

   Formidabilul Alchimist stătea lângă fereastră, cu brațele încrucișate, arătând la fel de dură și de slabă cum îmi aminteam. Mi-am petrecut o grămadă de timp în ultima vreme cu ea, deși cu greu ne putem numi prietene – în special de când rezultatul acțiunilor mele a fost punerea în 'arest la domiciliu de vampiri' pentru doi dintre noi. Dacă ea a arborat vreun resentiment față de mine, atunci nu o arăta. Ea a aprobat din cap spre mine într-un gest politicos, iar fața ei exprima numai treburi de afaceri.

   Alți trei Alchimiști  erau aici de asemenea, toți bărbați. Ei s-au prezentat ca Barnes, Michaelson și Horowitz. Barnes și Michaelson erau de vârsta tatei și a lui Stanton. Horowitz era tânăr, și era priceput la treburile cu tatuajele. Toți erau îmbrăcați ca mine, cu haine casual de lucru în culori greu de definit. Scopul nostru era să arătăm bine, dar să nu atragem atenția. Alchimiștii s-au jucat de-a Oamenii în Negru (*referire la filmul Men in Black) de secole, cu mult înainte ca oamenii să viseze la viața în alte lumi. Când lumina le-a lovit fețele pe partea dreaptă, fiecare Alchimist a arătat câte un tatuaj-crin identic cu al meu.

   Din nou, neliniștea mea a crescut. Ăsta era vreun gen de interogatoriu? O evaluare pentru a vedea dacă decizia mea de a ajuta o fată jumătate-vampir renegată mi-a schimbat credința? Mi-am încrucișat mâinile la piept și mi-am disciplinat fața spre o expresie neutră, sperând să arăt rece și încrezătoare. Dacă am să am vreo șansă să pledez în cazul meu, mi-am propus s-o fac cum trebuie.

   Înainte ca cineva să poată rostii vreun cuvânt, Zoe a intrat. Ea a închis ușa după ea și privii în jur cu teroare, cu ochii mari. Biroul tatălui nostru e imens –a construit încă o parte ca completare a casei pentru asta- și toți ocupanții au avut loc cu ușurință înauntru. Dar de când am văzut-o pe sora mea intrând în scenă, mi-am dat seama că ea se simțea sufocată și prinsă în capcană. I-am întâlnit ochii și am încercat să îi transmit în tăcere simpatie. Asta trebuie să fi avut efect pentru ea pentru că a venit în partea mea, părând ceva mai puțin speriată.

   'Zoe,' a spus tatăl meu. El a lăsat numele ei să atârne în aer în felul în care a vrut, arătându-i clar că că era dezamăgit. Am putut imediat ghici de ce. Ea purta blugi și un pulovăr vechi și părul ei castaniu era prins în două codițe împletite drăguțe, dar neglijente. După standardele unei alte persoane, ea ar fi fost 'prezentabilă ' – dar nu după ale lui. I-am simțit tremurul asupra mea, și am încercat să mă fac mai înaltă și mai protectoare. După ce s-a asigurat că condamnarea lui a fost simțită, tatăl nostru le-a prezentat-o celorlați pe Zoe. Stanton a dat din cap politicos spre ea, și apoi s-a întors spre tatăl meu.

   'Nu înțeleg, Jarded ' a spus Stanton. 'Pe care dintre ele ai de gând să o folosești?'

   'Ei bine, asta e problema ' a spus tatăl meu. 'Zoe a fost solicitată… dar nu sunt sigur că e pregătită. De fapt, știu că nu este. Ea știe numai chestiile de bază din instructaj. Dar având în vedere recentele… experiențe… ale lui Sydney…'

   Mintea mea a început imediat să pună piesele cap la cap. În primul rând, și cel mai important, nu voi merge la un centru de reeducare. Nu încă, cel puțin. Aici era vorba despre altceva. Suspiciunea mea de mai devreme era adevărată. Era o misiune sau o sarcină în desfășurare, iar cineva a vrut-o pe Zoe, deoarece ea, spre deosebire de anumiți membrii ai familiei sale, nu are antecedente de trădare al Alchimiștilor. Tatăl meu a avut dreptate că ea a primit doar instrucțiunile de bază. Munca noastră e ereditară, și eu am fost aleasă să fiu următorul Alchimist din familia Sage. Sora mea mai mare, Carly, mi-a pasat-o mie și acum e la colegiu și e prea bătrână. El, în schimb, i-a predat puțin lui Zoe în caz că mi se întâmplă ceva, ca de exemplu un accident de mașină.

   Am pășit înainte, neștiind totuși ce urma să spun. Singurul lucru de care eram sigură era că ei nu o puteau băga pe Zoe în planurile Alchimiștilor. M-am temut pentru siguranța ei mai mult decât pentru mersul într-un centru de reeducare – și sunt destul de speriață de asta. 'I-am spus unei comisii despre acțiunile mele după ce s-au întâmplat' am spus. 'Am avut impresia că ei au înțeles de ce am făcut ceea ce am făcut. Sunt pe deplin calificată să vă  servesc pentru lucrurile de care aveți nevoie – mult mai bine decât sora mea. Am experiență în lumea reală. Știu munca asta pe interior și exterior. '

   'Puțin prea multă experiență în lumea reală, dacă nu mă înșeală memoria' a spus Stanton sec.

   'Eu unul aș vrea să aud aceste 'motive' din nou' a spus Barnes, folosindu-și degetele ca să facă ghilimele în aer. 'Nu sunt încântat să aruncăm o fată pe jumătate antrenată înafară, dar e cam greu de crezut că cineva care a ajutat un vampir criminal este ”pe deplin calificat să ne servească” ' Mai multe ghilimele pretențioase în aer.

   I-am zâmbit înapoi plăcut, mascându-mi mânia. Dacă îi arăt adevăratele mele emoții, nu îmi îmbunătățesc deloc situația. 'Am înțeles, domnule. Dar Rose Hathaway a fost în cele din urmă scoasă nevinovată din crima în care era acuzată. Deci, practic nu am ajutat un criminal. Acțiunile mele au ajutat la găsirea adevăratului ucigaș. '

   'Să fie așa, dar noi –și tu – nu știam la acea vreme că ea este nevinovată', a spus el.

   'Știu', am spus. 'Dar am crezut că este. '

   Barnes a inhalat. 'Și exact aici este problema. Ar fi trebuti să crezi ce ți-au spus Alchimiștii, nu să fugi departe cu teoriile tale. Cel puțin, ar fi trebuit să le prezinți dovezile adunate superiorilor tăi. '

   Dovezi? Cum aș putea explica că nu dovezile au fost cele care m-au condus să o ajut pe Rose la fel de mult ca sentimentul dinăuntrul meu că ea spunea adevărul? Știam că asta era ceva ce ei nu ar fi înțeles niciodată. Fiecare dintre noi a fost învățat să creadă ce e mai rău despre cei ca Rose. Spunându-le că am văzut adevărul și onestitatea în ea nu ajuta deloc cauza mea. Spunându-le că am fost șantajată să o ajut de către un alt vampir ar fi o explicație și mai rea. Era un singur argument pe care Alchimiștii ar fi capabili să-l înțeleagă.

   'Eu… nu am spus nimănui pentru că am vrut să obțin credit din asta. Speram că dacă îl demascăm, aș putea obține o promovare și o misiune mai bună.'

   Am avut nevoie de fiecare strop de auto-control pe care îl dețineam ca să spun minciuna asta într-un fel credibil. M-am simțit umilită să fac o astfel de admitere. Ca și cum ambiția chiar m-ar fi putut duce pe mine la un comportament extrem! M-a făcut să mă simt scârboasă și superficială. Dar, așa cum am suspectat, ăsta a fost singurul argument pe care l-au putut înțelege Alchimiștii.

   Michaelson a dat din cap. 'Greșit, dar nu total neașteptat pentru vârsta ei. '

   Ceilalți bărbați împărășeau aceleași priviri condescente, chiar și tatăl meu. Numai Stanton m-a privit îndoielnică, dar apoi, ea nu a mai insistat pe acest fiasco.

   Tatăl meu a mai aruncat câteva priviri, așteptând alte comentarii. Când nici unul nu a venit, el a ridicat din umeri. 'Dacă nu are nimeni nici o obiecție, atunci, aș vrea mai degrabă să o folosim pe Sydney. Nu prea am înțeles la ce aveți nevoie de ea.' A fost o ușoară notă de acuzare în vocea sa care nu a fost prezentă până acum. Lui Jared Sage nu-i plage să fie lăsat pe dinafară.

   'Nu am nici o problemă dacă o folosim pe fata mai mare' a spus Barnes. 'Dar ține-o pe-aproape pe cea mică până ajung și ceilalți, în caz că au vreo obiecție. ' M-am întrebat câți ”ceilalți” mai putau să vină. Biroul tatălui meu nu era un stadion. De asemenea, cu cât veneau mai multe persoane, cu atât cazul era mai important, probabil. Mi s-a făcut piele de găină când m-am întrebat despre ce era, defapt, vorba. I-am văzut pe Alchimiști acoperind dezastre majore cu doar două persoane. Cât de colosal putea fi dacă era nevoie de atât de mult ajutor?

   Horowitz a vorbit pentru prima dată. 'Ce vreți să fac? '

   'Să îi mai pui cerneală în tatuaj lui Sydney' a spus Stanton decisiv. 'Chiar dacă ea nu merge, nu va durea să aibă vrăjile reînnoite. Nu punem nici un punct de cerneală pe Zoe până nu știm ce facem cu ea.'

   Ochii mei s-au mutat spre obrajii evident liberi ai surorii mele. Da. Atâta timp cât nu era nici un crin acolo, ea era liberă. Odată ce tatuajul ți-a fost inscripționat pe piele, nu mai e nici o cale de întoarcere. Aparții Alchimiștilor.

   Realitatea m-a lovit cam acum un an sau așa ceva. Nu am realizat niciodată cât timp am crescut. Tatăl meu m-a orbit de la o vârstă foarte fragedă despre corectitudinea datoriei noastre. Încă credeam în dreptate, dar mi-aș fi dorit să menționeze doar cât de mult din viață îmi iroseam.

   Horowitz a asamplat o masă pliantă ceva mai departe de biroul tatălui meu. El mi-a făcut semn și mi-a oferit un zâmbet prietenos.

   'Urcă-te', mi-a spus. 'Ia-ți șansa.'

   Barnes i-a aruncat o privire dezaprobatoare. 'Te rog. Ai putea arăta puțin respect fată de ritualul ăsta, David. '

   Horowitz pur și simplu a ridicat din umeri. M-a ajutat să mă intind și deși mi-a prea fost frică de ceilalți ca să îi arăt un zâmbet vizibil, am sperat că recunoștiința mi s-a arătat prin ochi. Un alt zâmbet de la el mi-a spus că a înțeles. Întorcându-mi capul, m-am uitat la Barnes cum aranja cu respect o servietă neagră pe o parte a mesei. Ceilalți Alchimiști s-au adunat în jur și și-au împreunat mâinile în față. El trebuie să fie hierofantul, am realizat. Cei mai mulți dintre Alchimiști se înrădăcinează în știință, dar câteva sarcini necesită asistență divină. La urma urmei, misiunea noastră de bază era să le înrădăcinăm oamenilor în cap că vampirii erau nefirești și erau împotriva planului lui Dumnezeu. De aceea hierofanții –preoții noștri- lucrau cot-la-cot cu oamenii noștri de știință.

  'Doamne' a intonat el, închizându-și ochii. 'Binecuvântează aceste elixire. Îndepărtează urma răului pe care o poartă astfel încât dătătoarea lor de viață să strălucească pur în noi, robii tăi.'

   El a deschis servieta și a scos patru flacoane mici, fiecare plin cu lichid roșu-închis. Cu o mână în echilibru și un ochi practic, Barnes a turnat cantitatea exactă din fiecare într-o sticlă mai mare. Când a terminat cu cele patru, a scos un pachet mic cu pulbere pe care l-a golit în restul amestecului. Am simțit o furnicătură în aer și conținutul din sticlă s-a transformat în aur. I-a pasat sticla lui Horowitz, care avea pregătit un ac. Toți s-au relaxat, acum că partea ceremonială s-a terminat.

   M-am întors ascultătoare într-o parte, expunându-mi obrazul. Un moment mai târziu, umbra lui Horowitz a căzut asupra mea. 'Asta va înțepa un pic, dar nu ca prima dată. Asta e doar o adăugare' a explicat cu bunătate.

   'Știu', am spus. Am mai făcut asta înainte. 'Mulțumesc. '

   Acul mi-a înțepat pielea, și am încercat să nu tresar. A făcut înțepătura, dar așa cum a zis Horowitz, nu a fost ca și cum ai face tatuajul pentru prima oară. El doar injecta cantități mici în cerneala deja existentă în tatuajul meu, reîncărcându-i puterile. Zoe ar putea să nu fie înafară pericolului încă, dar cu siguranță ei nu mi-ar fi reînnoit tatuajul dacă urma să merg la un centru de reeducare.

   'Ne puteți spune ce se întâmplă cât timp așteptăm?'a întrebat tatăl meu.'Tot ce ați spus a fost că aveți nevoie de o adolescentă.' Modul în care a spus 'adolescentă' a făcut să pară că era ceva de unică folosință. M-am luptat cu val de furie față de tatăl meu. Atât am însemnat noi pentru el.

   'Avem o situație' am auzit-o pe Stanton spunând. În sfârșit, primeam niște răspunsuri. 'Cu Moroii. '

   Am respirat o gură mică de aer de ușurare. Mult mai bine decât cu Strigoii. Orice 'situație' pe care trebuie să o înfrunte Alchimiștii întotdeauna implică una dintre rasele de vampiri și aș alege viața, nu moartea, în orice zi. Ei par aproape umani (deși nu am să i-o spun nimănui de aici) și trăiesc și mor ca noi. Strigoii, cu toate acestea, sunt suciți împotriva naturii. Sunt nemuritori, vampiri ucigași creați fie forțat, atunci când victima bea din sângele Strigoiului, ori atunci când Moroiul ia viața altcuiva când îi bea sângele. O situație cu Strigoii de obicei se termină cu cineva mort.

   Toate felurile de posibile scenarii s-au jucat prin mintea mea privitoare la acțiunea Alchimiștilor din noaptea asta: un om care a văzut pe cineva cu colți, un hrănitor care a scăpat și s-a arătat publicului, un Moroi tratat de doctori umani... Acestea erau genul de probleme pe care noi, Alchimiștii, le confruntam cel mai des, de care am fost învățată să mă ocup și pe care le pot acoperii cu ușurință. De ce au ei nevoie de o 'adolescentă' pentru oricare dintre astea, totuși, era un mister.

   'Știți că și-au ales regina luna trecută' a spus Barnes. L-am putut, practic, vedea, cum își dădea ochii peste cap.

   Toată lumea din cameră a murmurat afirmativ. Bineînțeles că știau despre asta. Alchimiștii au acordat o atenție specială chestiilor politice. Să știm ce fac vampirii e crucial pentru a putea păstra secretul față de restul oamenilor – și să păstrăm restul oamenilor în siguranță față de ei. Ăsta era scopul nostru, să ne protejăm frații. Știu că dușmanul a fost luat foarte în serios cu noi. Fata Moroi aleasă regină, Vasilisa Dragomir, avea optsprezece ani, la fel ca mine.

   'Nu te tensiona' a spus Horowitz ușor.

   Nici nu-mi dădusem seama că o făcusem.  Am încercat să mă relaxezm dar să mă gândesc la Vasilisa Dragomir m-a făcut să mă gândesc la Rose Hathaway. Neliniștită, m-am întrebat dacă nu era cam devreme să intre în probleme. Din fericire, Barnes doar și-a continuat povestea, fără să menționeze legătura mea indirectă cu regina și cu asociații ei.

   'Ei bine, la fel cum ne-a șocat pe noi, i-a șocat și pe unii dintre ei. Sunt o grămadă de proteste și dizidente. Nici unul nu a încercat să o atace pe fata Dragomir, dar asta probabil fiindcă ea e bine protejată. Dușmanii ei, se pare, au găsit altceva: sora ei. '

   'Jill' am spus, vorbind înainte să mă pot oprii. Horowitz îmi spusese să nu mă mișc, și imediat am regretat că am atras atenția asupra mea și a cunoștiințelor mele despre Moroi. Cu toate aacestea, o imagine a lui Jillian Mastrano mi-a fulgerat în minte, înaltă și supărător de slabă ca toți ceilalți Moroi, cu ochii mari și verzi care păreau tot timpul nervoși. Și ea avea un motiv bun să fie așa. La cincisprezece ani, Jill a descoperit că este sora nelegitimă a Vasilisei, făcând-o cealaltă ultimă membră din linia familiei sale regale. Ea a fost deasemenea legată de mizeria pe care am făcut-o în vară.

   'Știți legile lor' a continuat Stanton, după un moment de tăcere ciudată. Tonul ei a transmis exact ceea ce gândeam noi despre legile Moroilor. Un monarh ales? Nu are nici un sens, dar la ce te-ai putea aștepta de la niște ființe nenaturale ca vampirii? 'Și Vasilisa trebuie să aibă un mebru al familiei ca să își mențină tronul. De aceea, inamicii ei au decis că dacă nu o pot elimina pe ea în mod direct, îi pot elimina familia. '

   Un fior mi-a fugit pe coloana vertebrală la sensul nerostit, și din nou am vorbit fără să gândesc.

   'I s-a întâmplat ceva lui Jill? ' De data asta, am ales un moment când Horowitz realimenta acul, deci nu era nici un pericol să stric tatuajul.

   Mi-am mușcat buza ca să mă împiedic să mai spun orice altceva, imaginându-mi pedeapsa din ochii tatălui meu. Să îmi arăt preocuparea pentru un Moroi a fost ultimul lucru pe care aș fi vrut să îl fac, având în vedere statul meu incert. Nu am nici un atașament puternic față de Jill, dar gândul că cineva ar vrea să omoare o fată de cincisprezece ani – de aceiași vârstă cu Zoe -  era îngrozitor, indiferent de ce rasă aparținea.

   'Asta e ceea ce neclar' a meditat Stanton. 'Ea a fost atacată, știm bine, dar nu putem spune de ce ea nu are nici o leziune. Oricum, ea e bine acum, dar întâmplarea a avut loc chiar la Curtea lor, și asta înseamnă că au trădători la nivele ridicate. '

   Barnes pufnii în dezgust. 'La ce te poți aștepta? Cum a reușit rasa lor ridicolă să supraviețuiască atâta timp, e dincolo de mine'

   Aici au fost murmure de aprobare.

   'Ridicolă sau nu, însă, nu îi putem avea într-un război civil' a spus Stanton. 'Unii Moroi au acționat în semn de protest, destul cât să atragă atenția mass-media-ului oamenilor. Nu putem permite asta. Avem nevoie de guvernul lor stabil, ceea ce înseamnă să îi asigurăm siguranța acestei fete. Poate ei nu se cred între ei, dar pot avea încredere în noi. '

   Nu avea nici un rost să-i spun că defapt Moroii nu aveau deloc încredere în Alchimiști. Dar, având în verdere că noi nu avem nici un interes să omorâm regina sau pe cineva din familia ei, ne face să fim mai credibili decât alții.

   'Avem nevoie să o facem pe fată să dispară' a spus Michaelson.'Cel puțin până Moroii anulează legea care face tronul Vasilisei atât de precar. Ascunzând-o pe Mastrano cu oamenii ei proprii nu e sigur pe moment, așa că avem nevoie s-o ascundem printre oameni. ' Din cuvintele lui picura dispreț. 'Dar e imperativ ca ea să rămână de asemenea ascunsă de oameni. Rasa noastră nu poate ști de existența lor. '

   'După ce ne-am consultat cu gardienii, am ales o locație în care credem că va fi protejată – atât de Moroi, cât și Strigoi' a spus Stanton. 'Cu toate acestea, ca să fim siguri că ea –și cei care vin cu ea- rămân nedetectați, avem nevoie de un Alchimist la-ndemână, unul dedicat exclusiv nevoilor sale în caz că apar complicații. '

   Tatăl meu a pufnit. 'E o risipă de resursele noastre. Să nu mai vorbim că e insuportabil pentru oricine să stea cu ea.'

   Aveam un sentiment rău despre ceea ce urma.

   'Aici intră Sydney' a spus Stanton. 'Am dorii ca ca ea să fie una dintre Alchimiștii care merg cu Jillian'

   'Ce? ' a exclamat tatăl meu. 'Nu poți vorbi serios.'

   'De ce nu? ' Tonul lui Stanton era calm. 'Sunt de vârstă apropiată, deci dacă stau împreună nu ar ridica suspiciuni. Și Sydney o știe deja pe fată. Sunt sigură că pentru ea nu va fi la fel de 'insuportabil' cum e pentru alți Alchimiști.'

   Subînțelesul era tare și clar. Nu eram eliberată de trecutul meu, nu încă. Horowitz s-a oprit și a scos acul, dându-mi șansa să vorbesc. Mintea mea lucra. Unele răspunsuri erau de așteptat. Nu am vrut să sun prea supărată de plan. Aveam nevoie să îmi restabilesc bunul nume printre Alchimiști și să le arăt dorința de a le urma ordinele. Acestea fiind spuse, nu am vrut deasemenea să sune ca și cum aș sta confortabil cu vampirii și omologii lor jumătate umani, dhampirii.

   'Să pierd vremea cu oricare dintre ei nu e niciodată distractiv' am spus cu atenție, păstrându-mi vocea rece și arogantă. 'Nu contează cât de mult ai făcut-o. Dar voi face ce e necesar pentru a ne menține pe noi –și pe toți ceilalți- în siguranță.' Nu a fost nevoie să explic că prin 'toți' mă refeream la oameni.

   'Uite, vezi, Jared? 'Barnes a sunat mulțumit de răspuns.'Fata își știe meseria. Ne-am luat unele măsuri care ar trebuii să facă deja lucrurile să meargă bine și noi cu siguranță nu o vom trimite acolo singură – mai ales că fata Moroi nu va fi singură, fie.

   'Ce vrei să spui?'

 Tatăl meu încă nu suna fericit de nimic din asta, și m-am întrebat ce l-a supărat cel mai mult. Se gândea el într-adevăr că aș putea fi în pericol? Ori își făcea griji că pur și simplu să-mi petrec timpul cu un Moroi îmi va transforma loialitatea mai mult? 'Câți dintre ei vin?'

   'Ei trimit un dhampir' a spus Michaelson. 'Unul dintre gardienii lor, cu care cu siguranță nu am nici o problemă. Locația în care o trimitem ar trebuii să fie liberă de Strigoi, dar dacă nu e, s-ar pricepe să se lupte cu ei mai bine decât noi. ' Gardienii erau dhampiri special antrenați ce serveau ca gărzi de corp.

   'Iată-te' mi-a spus Horowitz, pășind înapoi. 'Te poți ridica. '

   Am ascultat și i-am rezistat tentației de a-mi atinge obrazul. Singurul lucru pe care l-am simțit în timpul procesului a fost înțepătura acului, dar am știut că magia lucra în mine, magie care îmi dădea mie un sistem imunitar supraomenesc și mă prevenea să nu vorbesc cu oameni obișnuiți despre vampiri. Am încercat să nu mă gândesc la cealaltă parte, despre sursa de unde vine magia. Tatuajele erau un rău necesar.

   Ceilalți erau încă în picioare, fără să-mi acorde atenție – ei bine, exceptând-o pe Zoe. Ea încă arăta confuză și înfricoșată și se uita în continuare neliniștită în direcția mea.

   'De asemena, s-ar putea să vină și un alt Moroi' a continuat Stanton.'Sincer, nu sunt sigură de ce, dar ei au insistat ca el să fie cu Mastrano. Noi le-am spus că cu atât sunt mai puțini cei care se  ascund, cu atât mai bine, dar... ei bine, ei au părut să se gândească că era necesar și că vor face aranjamentele pentru el acolo. Cred că e ceva ca 'Ivashkov'. Irelevant. '

   'Unde este locul? ' a întrebat tatăl meu. 'Unde o vom trimite pe ea?'

   Excelentă întrebare. Mă întrebam același lucru. Primul meu job cu normă întreagă la Alchimiști m-a trimis în cealaltă jumătate a globului, în Rusia. Dacă Alchimiștii sunt hotărâți să o ascundă pe Jill, nu au spus încă în ce locație o trimit. Pentru un moment, am îndrăznit să sper că vom ajunge în orașul visurilor mele: Roma. Lucrări de artă legendare și mâncarea Italienească păreau o modalitate bună de a compensa treaba cu documentele și vampirii.

   'Palm Springs' a spus Barnes.

   'Palm Sprins?' am repetat. La asta nu mă așteptam. Când mă gândeam la Palm Springs, mă gândeam la staruri de cinema și terenuri de golf. Nu exact o vacanță în Roma, dar mai bine decât Arctic, totuși.

   Un mic zâmbet crispat apăru e buzele lui Stanton. 'E în deșert și primește o grămadă de lumină de la soare, Complet nedorită de Strigoi.'

   'N-ar fi nedorită și pentru Moroi?'am întrebat, gândindu-mă mai departe. Moroii nu erau incinerați la soare ca Strigoii, dar expunerea excesivă a Moroilor îi face slabi și bolnavi.

   'Ei bine, ba da' a admis Stanton. 'Dar un mic discomfort merită pentru siguranța pe care le-o oferă. Atâta timp cât Moroi își petrec timpul înăuntru, nu va fi nici o problemă. În plus, îi va descuraja pe ceilalți Moroi să vină –'

   Sunetul unei uși de mașină deschizându-se și închizându-se afară a atras atenția tuturor. 'Ah' a spus Michaelson. 'Sunt ceilalți. O să îi las să intre.'

   El a alunecat din birou și probabil s-a dus la ușa din față ca să îi recunoască pe cei care au ajuns. Un moment mai târziu, am auzit o  nouă voce vorbind când Michaelson s-a întors la noi.

   'Ei bine, tata nu a putut s-o facă, așa că pur și simplu m-a trimis pe mine' a spus vocea nouă.

   Ușa biroului s-a deschis, și inima mi s-a oprit.

   Nu, m-am gândit. Oricine, dar nu el.

   'Jared', a spus nou-venitul, capturându-i ochii tatălui meu. 'Mă bucur să te văd din nou.'

    Tatăl meu, care abia mi-a aruncat o privire toată noaptea, defapt zâmbea. 'Keith! Mă întrebam cum ești. '

   Cei doi au dat mâna, și un val de dezgust s-a rulat în mine.

   'Acesta este Keith Darnell' a spus Michaelson, prezentându-l celorlalți.

   'Fiul lui Tom Darnell? ' a întrebat Barnes impresionat. Tom Darnell era un lider legendar printre Alchimiști.

   'Același' a spus Keith cu voioșie. El era cu aproximativ cinci ani mai mare ca mine, cu părul blond de o nuanță mai deschisă ca al meu. Știu o grămadă de fete care îl consideră atractiv. Eu? Îl consider josnic. El era singura persoană pe care mă așteptam să o văd aici.

   'Și cred că tu le știi pe surorile Sage' a adăugat Michaelson.

   Keith și-a întors ochii albaștrii prima oară spre Zoe, ochi care erau doar fracțional diferiți la culoare. Un ochi, făcut din sticlă, se uita în gol înainte și nu se mișca deloc. Cu celălalt i-a făcut cu ochiul și zâmbetul i-a crescut.

   Încă poate face cu ochiul, m-am gândit furioasă. Făcea cu ochiul enervant, prost și condescent! Toată lumea a auzit de accidentul de anul ăsta, accident pe care l-a costat un ochi. A supraviețuit cu unul bun, dar în mintea mea, să îți pierzi un ochi te oprește să mai faci cu ochiul.

   'Micuță Zoe! Uită-te la tine, ai crescut' a spus el cu drag. Nu eram o persoană violentă, nu prin orice mijloace, dar deodată am vrut să-l lovesc pentru că s-a uitat la sora mea în felul ăla.

   Ea a reușit să scoată un zâmbet pentru el, în mod clar ușurată să vadă o față familiară aici. Când Keith s-a întors spre mine, cu toate acestea, tot farmecul și prietenia a dispărut. Sentimentul era reciproc.

   Ura arzătoare și neagră ce se construia înăuntrul meu era atât de copleșitoare, încât mi-a luat un moment să formulez un răspuns. 'Bună ziua, Keith', am spus țeapăn.

   Keith nu prea a încercat aceiași politețe forțată. El imediat s-a întors spre Alchimiștii seniori. 'Ce face ea aici? '

   'Știm că ai solicitat-o pe Zoe' a spus Stanton, 'dar după o examinare, am decis că ar fi mai bine dacă Sydney ar îndeplinii acest rol. Experiența ei micșorează preocupările pentru acțiunile din trecutul ei. '

   'Nu', a spus Keith rapid, întorcându-și brusc privirea albastră oțelită spre mine. 'Nu e nici o șansă ca ea să vină, nu am nici un fel de încredere într-un 'vamp lover' cu care o să o dăm în bară. O vom lua pe sora ei. '

ps. Curând recenzia!

Recenzie: Orasul de Sticla ~ Instrumente Mortale #3 de Cassandra Clare

" - Uneori, plantele bolnave trebuie sacrificate pentru a salva grădina, zise Valentine. Și dacă toate sunt bolnave... "

   Ok guys, cred ca in loc de Oh My God, de acum va fii Oh My Jace. Tot una, nu? :))

   Sa reluam: Oh My Jace! A fost extraordinara! Sebastianeeee, dracusor ce esti :))

,,-Te-ai gandit vreodata ca intr-o viata anterioara Alec a fost o cotoroanta batrana cu nouazeci de pisici ,care tipa intruna la copiii vecinilor sa plece de pe gazonul ei? Pentru ca eu m-am gandit.''

-Jace

   Deeeeci, dupa ce desteptaciunea asta de Jace face pe naiba-n patru ca Clary sa ramana departe de Alicante, va dati seama ca ea nu poate sa stea linistita - ajunge in Alicante prin metodele ei :)) Alaturi de Luke, ia legatura cu misteriosul Ragnor Fell pentru a-si vindeca mama. Dar Valentine are plan sa reconstruiasca patria Vanatorilor de Umbre, chiar daca trebuie sa ii sacrifice pe toti si sa transforme intreaga populatie umana in Vanatori de Umbre in schimb - ce sa-i faci; s-a stricat banda; a ramas blocat pe ideea asta, omu` :))

   Ce legatura mai are si Magnus Bane asta? Ce vor alege: sa lupte impreuna cu repudiatii sau il vor slavii pe Valentine? Cine naiba-i defapt Sebastian? Si vor alege Clary si Jace sa isi arate dragostea?

Da, si sa vedeti ce imbufnare pe mine: stiati ca Richelle Mead a fost pe Goodreads chat pe 25? Da. Luna asta; anul asta.

,,* Richelle will be answering questions in a Goodreads chat on November 25.''

   Fir-ar sa fie de treaba >.< Am ratat-o :( Am si scapat de teza la romana *Aaaaaleluiah*, da' mai am la mate. Voi? Cum stati cu tezele?

Academia vampirilor - Ecranizare

Ia uite ce ne zice nene Google:

,,Preger Entertainment a achiziţionat drepturile cinematografice pentru seria ACADEMIA VAMPIRILORde Richelle Mead – un bestseller New York Times. În Statele Unite, Academia vampirilor a debutat peNew York Times Bestseller List în 2007 şi continuă să se menţină acolo cu fiecare nouă carte din serie, datorită entuziasmului cititorilor şi al criticilor. A avut vânzări de peste 3.5 milioane de exemplare pe plan local şi 1 milion de exemplare pe piaţa internaţională. Academia vampirilor a fost publicată până acum în 34 de ţări, inclusiv în Marea Britanie şi Australia. În America, Spirit Bound, volumul 5 al seriei, a ajuns pe locul 1 în New York Times şi USA Today, fiind totodată cea mai vândută carte simultan şi în Australia şi în Noua Zeelandă. Cea de-a 6-a carte şi ultima din serie va fi lansată în decembrie 2010. Pe baza succesului internaţional, Penguin/Razorbill a comandat o continuare a seriei, ce va începe în 2011.

Fanii seriei din toată lumea au împăienjenit reţelele de internet cu prezentări ale filmului create de ei înşişi, chat rooms, bloguri şi chiar petiţii pentru transpuneri cinematografice – trimiţând un mesaj deosebit de puternic la Hollywood pentru aducerea personajelor create de Mead pe marele ecran. “Acest viral a explodat pe internet,\’ comentează Preger. \’Găsirea unei poveşti epice ca aceasta şi adaptarea ei este un lucru, dar să descoperi ulterior acest public uriaş, ce creşte exponenţial, ce aşteaptă cu nerăbdare — chiar cere — ca filmul să fie produs, este o realitate incontestabilă, ce îţi impune o marre responsabilitate./Fanii si-l doresc pe Ben Barnes ca Dimitri si Megan Fox ca Rose.''

Stirea e din 2010,dar ce strigoii mei fac de atata timp?Unii fani zic ca producatorii nu gasesc castul si scenaristii,altii spun ca deocamdata au in curs pelicule cu vampiri si le e frica sa nu aiba audienta prea mica.La atatea cereri,dau cu piciorul ocaziei >.< Daca dau de vreo stire cum ca au inceput,sunteti primii care afla!

Recenzie: Sacrificiu final ~ Academia Vampirilor #6 de Richelle Mead

  Dâââ,mi-am adus și eu aminte că trebuie să termin seria :)

  Deci,a fost... DUMNEZEULE! Mă holbam la cuvântul ăla,numele adevăratului criminal *că doar nu poate Rose a noastră să fie așa sadica - OK,poate doar puțin....mai mult* și nu-mi venea să cred.Știți cum e în cărți....ăla în care ai încredere e defapt un psihopat.

   Dupa ce Rose colinda prin toata Terra cu Dimitri si Sydney,reusesc sa ii dovedeasca nevinovatia *lui Rose* si s-o inscrie pe Lissa in lista candidatilor la tron *Traiasca regina Lissaaaaaaaaaa! :))* Si stiti ce socata am fost cand am descoperit-o pe sora nelegitima a Lissei? - da, al doilea soc in cartea asta :))

   Doamneeeeee,n-am să-i uit pe Rose & Dimitri & Lissa & Christian & Adrian & Alberta & Mia & Mason & Viktor & Robert & Sonya & Mihail & Jill & Natalie & Abe & Sydney & Tatiana & Eddie & Stan & Aaron & Ambrose & Rhonda & Oksana & Avery & Tasha & Olena *Belikov,of course* & tooooot restul.

Ooo,uitați ce scrie pe Wikipedia la personaje:

,,=== George Enescu ===

 Marele compozitor roman o ajuta pe Rose in lupta ei contra acneei .''

   :)) Căutați Academia Vampirilor pe Wikipedia.ro și dați în jos la personaje:)) Și e o fază în cartea asta care n-am s-o uuuuuit,cât oi trăii! Deh,din pacate nu pot s-o scriu >.< 

  

    Și, un final epic - un ultim fragment,care să ne aducă aminte de Abe și Rose și toată Academia Vampirilor: 

,,-Of, fata mea, a zis. Doar optsprezece ani, si deja acuzata de asasinat, de favorizarea infractorului, plus un bilant de vampiri omorati mai substantial decat ar putea sa viseze vreodata majoritatea gardienilor... Dupa o scurta pauza, a reluat: Nici nu puteam sa fiu mai mandru de-atat.  

Mi-am dat ochii peste cap.  

-La revedere, mosule. Si mersi.''

Recenzie: Limitele Spiritului ~Academia Vampirilor #5 de Richelle Mead

  Oh,Lissa,ce ne-am face noi fara tine?:X

  Ooook.Rose a fost extraordinara la testele pentru gardieni! Si,hei,dupa o evadare periculoasa si vorbitul cu cineva pe jumatate nebun,nu stiu ce ti s-ar mai parea anormal.

  Deci,dupa ce Rose il ajuta pe Victor sa evadeze -poveste lunga-,gasesc metoda de a transforma strigoi inapoi in ceea ce au fost *cred ca v-ati dat seama,datorita titlului*.Dupa o luuuuunga vanatoare si o vizita in Vegas *da,stiu,pare complet nepotrivit,dar e de o importanta ''vitala''*,Dimitri isi face in sfarsit aparitia si BAM.
    Si de aici incepe partea mai aiurea:el se simte vinovat pentru ce le-a facut oamenilor si mai ales lui Rose.Asa ca lasa replicile Zen pentru mai tarziu si incepe sa vegeteze ca o baba careia nu i se mai difuzeaza telenovela preferata.Si concluzia? ''Sunt vinovat,am distrus vieti,nu merit sa traiesc,aaaa!''

    Dar in timpul asta o si raneste pe Rose,fiindca o evita.Apoi ea intra la racoare pentru asasinarea in stil mare a reginei Tatiana.

Stiu,deloc un happy-end pentru volumul asta.

    Relatia dintre Christian si Lissa e distanta >.< Se cearta ca doi copii mici. Pe coperta cred ca sunt Adrian si Rose... dar ea nu e blonda!? Plus ca e diferita de cea de pe coperta primului volum....

Un citat:

Aaaasa,voi ce mai cititi?Eu am trecut printr-un soc serios cand am descoperit criminalul adevarat *volumul urmator* si,ca sa iau o pauza de la vampirizme *ce ciudat,rimeaza cu cizme* m-am apucat de Naluca si Naucul de Stacey Kade .Apoi,am sa bantui Vampirii din Morganville,muah ha ha ha!

Recenzie: Juramant de Sange ~ Academia Vampirilor #4 de Richelle Mead

   Mi-a plăcut,dar parcă a fost ceva mai slab la ea,nu știu.

   Deci,în cartea asta Rose pleacă în Rusia ca să îl găsească pe Dimitri-strigoiul.La început,nu era decat Rose cea sensibilă,apoi intră în acțiune.Merge prin toată Rusia,dă peste ''Zmeu'',adică peste Abe,care se ocupă cu niște afaceri ilegale si aaa....o să descoperiți și singuri mai departe despre el.Apoi,țop,fix peste familia lui Dimtri :) Ce ciudată era bunica lui...îi punea pe ceilalți să-i traducă lui Rose din rusă,cu toate că știa engleza și știa s-o șantajeze *in ambele limbii* :)) În fine,apoi merge cu alți dhampiri și vânează strigoi și apoi... *pam,pam,pam* dă peste Dimitri.Sau,în fine,el dă peste ea,dar asta nu-i important.

   În privința personajelor,sunt puțin dezamăgită :( Rose era prea sensibilă la început,abia apoi revine în forță.Dimtri devine un bădăran-nesimțit-insistent-etc. Singurul lucru care mai rămâne din Dimitri cel vechi este iubirea pentru cărțile western.Da,până si iubirea pentru Rose pleacă în vacanță!

,,— De ce? l-am întrebat, încetişor. Vântul îmi spulberă cuvintele, dar el tot le auzi. 
— Pentru că te vreau.
I-am adresat un zâmbet trist, întrebându-mă dacă-l voi revedea vreodată pe tărâmul celor morţi. 
— Răspuns greşit, i-am zis. [...]
L-am privit drept în ochi. 
— O să te iubesc mereu.[...]
 — Asta ar fi trebuit să spun... rosti, cu ultima suflare. ''

-Rose & Dimitri

(il intreaba de ce vrea s-o tina cu el pentru eternitate)

     A fost asa de....ne-Dimitri >.<

Recenzie: Atingerea Umbrei ~ Academia Vampirilor #3 de Richelle Mead

    Nuuuuu,asa ceva e imposibil!De ce?De ce tocmai Dimitri e rapit de strigoi?
    Si,ei,Richelle tot Richelle ramane:

,,— Eşti somnambulă? se auzi o voce din spatele meu. [...]
— Testam sistemul de securitate al internatului, i-am zis. E naşpa.
O umbră de zâmbet îi jucă pe buze.[...]
— Tu ce cauţi aici? Testezi şi tu sistemul de securitate? 
— Eu sunt securitatea.''

-Rose & Dimitri

    Ei,iubitorul nostru de carti western si novicea ninja nu pierd vremea.Se lupta cu strigoii si oooh,vedeti aici o crima adevarata (pe strigoi il cheama Nathan,scrie in vol.4):

,,Am făcut ochii mari. Era strigoiul cel blond. Cel care vorbise cu mine în timpul bătăliei.
Îl apucă pe Dimitri şi-l trase la pământ. Se încleştară, forţă contra forţă, iar apoi i-am văzut colţii aceia cufundându-se în gâtul lui Dimitri. Ochii roşii zvâcniră în sus şi priviră drept într-ai mei.
Am auzit un alt ţipăt: de data aceasta, era al meu. Mama încercă să se întoarcă spre cel căzut, dar tocmai atunci îşi făcură apariţia alţi cinci strigoi. Era haos. Nu-l mai puteam vedea pe Dimitri. Nu puteam să văd ce se întâmplase cu el.''

    Da,deeeci: Dhampirii trebuie sa dea niste examene, adica sa se tina dupa moroiul care ii este repartizat si sa il protejeze de gardienii care se deghizeaza in strigoi. Dupa toate astea,are loc un atac asupra academiei, in care aaa... ati vazut mai sus ce se intampla. Si se numeste Atingerea Umbrei din cauza ca aaa... Atingerea isi 'spune cuvantul'.


P.S: giveaway aici (al meu) si aici (pe Walking on letters)