„Nu putem opri timpul; pentru iubire însă, timpul se oprește uneori în loc.”
Ei bine, în volumul ăsta treburile se schimbă. Nu mai e o atmosferă așa tristă că în volumul anterior și ajungi cu adevărat să o altă latură a lui Gideon, pe lângă cea de nes... ăăă, în fine.
„Venise acolo ca sa ma traga de limba - clar. Probabil trimis de Falk si de ceilalti: "Fii dragut cu ea si precis ca-ti va spune daca si unde a ascuns acel ceva" A le considera pe femei proaste era, la urma urmei, hobby-ul tuturor barbatilor de Villiers.”
“Lașii mor de mai multe ori înainte de-a muri;
Viteazul însă doar o dată gustul morții îl simte.
Din câte minuni am auzit pe-acest pământ,
Cel mai ciudat îmi pare că omul să se teamă
Văzând moartea, sfârșitul iminent,
Veni-va când sortit îi e să vină.”
Gwendolyn e derutată și e nevoită să ia alegerile potrivite, căci dacă nu toate borcanele din cămară s-ar putea sparge în capul ei. Și capul ei s-ar sparge la rândul lui.
Trebuie să mai spun că micile paragrafe de dinainte de fiecare capitol erau mortale?
„Sari - și lasă în căderea ta
Să-ți crească aripi.
-Ray Bradbury”
„Cei ce sunt iubiți nu pot muri, căci dragostea înseamnă nemurire.
-Emily Dickinson”
Personajele evoluează și ele, maturizându-se, și în cazul lui Nick, devenind mai drăguți :))
„- Norocoaso. Mi-ar plăcea și mie să am un câine, îi spuse Caroline lui Leslie. Sau orice fel de animal de companie.
- Ah, dar noi îl avem pe Nick, zise Charlotte. Aproape că e ca și cum am avea o maimuță.
- Dar să nu te uităm nici pe tine, o veritabilă tarantulă veninoasă, spuse Nick.”
Cu toate acestea, se păstrează același ritm amuzant și drăguț și nu mi-a venit să cred când terminasem că era gata - infinitatea mea de epoci se sfârșise. Aș fi vrut pe de-o parte să fie mai multe volume în serie, dar pe de alta n-aș fi vrut ca Kerstin s-o dea cu bâta în baltă. Totul a ieșit la iveală la momentul potrivit și nu îmi pot închipuii o sincronizare a timpului mai perfectă.
Kerstin Gier este cu siguranță și ea un Rubin, sau poate chiar o regină a timpului.
