“And I remember "normal" might never be the same again.”
(Și mi-am amintit că ”normalul” nu va mai fi niciodată la fel.)
“But I wasn't the girl I'd been when I left, and I knew it.”
(Dar nu eram fata care am fost când am plecat, și știam asta.)
Cammie Morgan se trezește în mijlocul munților Alpi, la începutul toamnei, numai cu o meloie în cap în schimbul tuturor amintirilor sale din vara ce trecuse fără ca ea să își dea seama. Și nu spusese domnul Solomon că memoria unui spion e arma sa cea mai puternică? Cammie tocmai a rămas cu mâinile goale, atunci - și inamicii fac tot ce le stă în putință să și rămână așa.
“You are back, Cam. Which means for the first time since you left, it's okay for us to be mad at you for leaving.
- Macey”
(Te-ai întors, Cam. Ceea ce înseamnă că pentru prima oară de când ai plecat e ok pentru noi să fim supărate pe tine fiindcă ai plecat.)
Întoarsă la școală, trebuie să se confrunte cu toate schimbările care au avut loc în absența ei. Romanul are o notă mai serioasă și mai matură decât cele precedente, chiar mai profundă, cu toate că Ally continuă cu încântătoarele sale glume pentru a condimenta cartea.
“You know,' I whispered, 'some girls might think it's creepy having a boy watch them sleep.'
He smirked and pointed to himself. 'Spy.'
'Oh.' I nodded. 'Right. So you're a trained Peeping Tom.'
'Product of the best peeping academies in the country.'
'Well, now I feel much better.'
'You should.”
(”Știi”, am șoptit,”unele fete at putea considera că e ciudat ca un băiat să le privească dormind.”
El a rânjit și a arătat spre el însuși. ”Spion.”
”Oh” Am dat din cap. ”Bine. Deci tu ești un Peeping Tom (om care trage cu ochiul) antrenat.”
”Produs de una dintre cele mai bune academii de tras cu ochiul din țară.”
”Ei bine, acum mă simt mult mai bine.”
”Ar trebuii.”)
La început, îmi părea rău că Cammie plecase, fiindcă la întoarcere părea că totul e împotriva ei. Dar apoi, pe măsură ce
mâncam parcurgeam paginile mi-am dat seama că defapt cu toate sacrificiile pe care le-a făcut ea în acea vară, călătoria a demonstrat multe lucruri pe care de altfel nu le puteam vedea cu adevărat.
“Sometimes the biggest lies we tell are to ourselves.”
(Uneori cele mai mari minciuni pe care le spunem sunt către noi înșine.)
Cammie continuă ceea ce Gillian Gallagher și tatăl ei au început acum mulți ani - dar cât de aproape poate să fie ea să distrugă Cercul Cavan, asociația teroristă care are totuși un punct de pornire spre distrugere?
Cu întorsăturile sale de situație, cartea e foarte abruptă - un ritm alert și intrigant, cu unele deznodăminte ale unor întrebări pe care ni le punem încă din volumele anterioare foarte neașteptate.
Tot respectul pentru cărțile minunate ale lui Ally Carter.
Autoarea mea favorită încă de când am început primul volum al seriei.
Și totuși, am un sentiment că tot ce știm se va schimba în volumul următor. E așa, doar un sentiment ciudat. Sau poate doar nu vreau să cred adevărul și încerc să îl schimb în modul în care vreau eu, dar nu mi s-a mai întâmplat la nici o carte până acum așa.
Vom vedea, nu?
Can't wait for the 6th one.
It still has to go through copyedits and galley edits and get bound and shipped and all that stuff, so it isn’t FINISHED-finished. I’m not holding a real book in my hands right now. But the main writing part is over. I’ve written “The End”, and it took a while for me to really come to grips with that. It’s a pretty big deal…”
