Recenzie: The Darkest Minds (The Darkest Minds, #1) de Alexandra Bracken

Titlu: -

Autor: Alexandra Bracken

Seria: -

Număr de pagini: -

Anul apariției [Ro]: -

Title: The Darkest Minds

Author: Alexandra Bracken

Series: The Darkest Minds, #1

Number of pages: 488

Publication year [En]: 2012 (by Disney Hyperion)

Când Ruby s-a trezit în dimineața celei dea zecea aniversări, ceva s-a schimbat. Ceva îndeajuns de alarmant încât să-i facă pe părinții ei să o închidă în garaj și să sune poliția. Ceva ce o trimite la Thurmond, brutala tabără de reabilitare guvernamentală. Chiar dacă au supraviețuit misterioasei boli ce a răpus majoritatea copiilor din America, ea și ceilalți care sunt încă în viață au ceva și mai înfricoșător: abilități pe care nu le pot controla.Să o iei de la capăt e nașpa. Când ne-am mutat în West Virginia chiar înainte de ultimul meu an de liceu, m-am resemnat față de accente adânci, conexiuni dubioase la internet, și o mare cantitate de plictiseală... până când mi-am reperat vecinul atractiv, cu înălțime conturată și ochi verzi stranii.

Acum, la șaiprezece ani, Ruby e una dintre cei periculoși.

Când adevărul iese la iveală, Ruby abia scapă cu viață din Thurmond. Acum e pe fugă, disperată să găsească un refugiu sigur pentru copii ca ea--East River. Ea se alăturră unui grup de copii care au evadat din propria lor tabără. Liam, conducătorul lor curajos, se îndrăgostește rău de Ruby. Dar oricât de mult l-ar vrea Ruby, nu poate risca să se apropie. Nu după ce s-a întâmplat cu părinții ei.

Când ajung în East River, nimic nu e așa cum pare, nici măcar misteriosul lor lider. Dar sunt oameni care lucrează, oameni care nu vor lăsa nimic să le stea în cale ca să o folosească pe Ruby în luptă lor împotriva guvernului. Ruby va confrunta o decizie teribilă, una care ar însemna să renunțe și la ultima șansă la o viață care merită trăită.

Mhh. Sincer, chiar nu știu ce să spun.

Dar începem cu începutul. La început, Ruby mi s-a părut prea... moale. Pe unele fete, statul într-o închisoare uriașă până la șaispreze ani le întărește. Ruby, datorită puterii ei, e terifiată de lume. Și poate nu m-ar fi deranjat atât de tare dacă nu cumva la început era și Sam, prietena ei, care creea un contrast izbitor. Sam era tipa pe care chiar aș fi adorat-o ca protagonistă. Pentru că știți, personajul care face acțiunile le mulează după personalitatea lui, ceea ce ne face să ne alegem protagoniștii cu mai multă atenție atunci când scriem o carte.

Și legat de acțiune--ne puteam lipsi de unele părți. Au trebuit să mearga în nu știu ce colț al lumii, apoi să vină înapoi și defapt să se întoarcă, ca pe drum să se întâlnească cu cineva care să îi ia spre adevărata destinație. Dacă astea au vrut să fie răsturnări de situație... Ms. Bracken, asta nu a ieșit cum vroiai, probabil. Și perspectiva unui triunghi amoros m-a derutat și chiar nu mi-a plăcut, pentru că urăsc triunghiurile amoroase. Urăsc triunghiurile în general, defapt:))

Mi-a luat nouă zile să citesc asta, am terminat-o ieri dimineață, și mă gândeam că nu e nici o șansă să mai citesc și Never Fade, volumul doi, dar atunci am citit sfârșitul și practic țipam la programul meu de citit de pe tabletă ”DE CE FACI ASTA?”. De parcă era vina mașinăriei.

Atunci am început să cred că e posibil să continui, dar nu acum. Acum am alte cărți de citit. Dar nu vreau să vă fac să credeți că e o carte proastă, ba chiar e o idee originală, dar partea cea mai proastă e că au fost atâtea personaje rele:( Ați văzut că de obicei în cărți numărul de protagoniști și antagoniști e echilibrat. În The Darkest Minds, am avut patru protagoniști și vreo  zece antagoniști. Mă simțeam la un moment dat de parcă ei nu erau răi, ci Ruby îi făcea să pară așa. mă rog, erau răi de fapt, dar unde e viziunea pozitivă asupra vietii, Ms. Bracken? Nu mai e nimeni bun, nici măcar după ce te ajută să evadezi? Fiind o persoană foarte veselă, chestia asta m-a deranjat.

Și înțeleg conceptul de ”Omoarăți păersonajele fără milă”, dar aici vorbim de cruzime. Trei/Patru sunt aproape duși *hapar n-am ce s-a întâmplat cu ei, sincer:))*.

A fost o idee bună, dar cred că scrisă pe o tastatură nepotrivită. Și au fost aceste mici *relativ mici* amănunte care au distrus zidul fortăreței--dacă Sam era protagonista, și nu Ruby, de exemplu, ar fi ieșit o explozie. Povestea prin ochii altcuiva ar fi sot extraordinară. Ruby făcea orice lucru să pară dracu'-n persoană *scuzați expresia*. Se simțea atât de respinsă, pentru că se respingea singură când lumea încerca să o ajute. 

Nu a fost o carte rea, vă recomand să o încercați, și dacă ați făcut-o, sunt curioasă ce părere aveți :)

90% din lumea care a citit The Darkest Minds crede că e cea mai tare carte ever, dar ca de obicei...

... eu nu sunt cu mulțimea -.-

*n-am mai scris de mult o recenzie așa de lungă; dar abia ce am terminat carte--pe calelelate le terminasem vara trecută:)) și uitasem ce părere am*

Recenzie: Supranatural ~ Paranormal#2 de Kiersten White

Check here.

Titlu: Supranatural
Autor: Kiersten White
Seria: Paranormal, #2
Număr de pagini: 352
Anul apariției [Ro]: 2012 (de Grupul Editorial Corint)

Title: Supernatually
Author: Kiersten White
Series: Paranormalcy, #2
Number of pages: 336
Publication year [En]: 2011 (by HarperTeen)

VAMPIRI
Am crezut că știu cum să te protejez.

VÂRCOLACI
Am crezut că știu cărui loc aparțin.

SILFI
Dar lumea se transformă, iar lucrurile se schimbă.

METAMORFI
Iar adevărul este că, de fapt, n-am știut nimic.

O LUME DE PARANORMALI

Evie ajunge să trăiască viața normală pe care și-a dorit-o, dar descoperă uluită că este oarecum... plictisitoare. Tocmai când începe să ducă dorul zilelor petrecute la Agenția Internațională de Securitate pentru Paranormali, i se oferă șansa să lucreze din nou pentru aceasta. Însă misiunile dezastroase la care participă se țin lanț, așa că Evie se întreabă dacă a făcut o alegere bună. Când fostul ei iubit silf, Reth, îi face dezvăluiri devastatoare privind trecutul ei, ea își dă seama că cele două Curți ale silfilor pregătesc o luptă care ar provoca haos în lumea paranormală. Miza? Însăși Evie!
S-a zis cu normalitatea...

Când am terminat prima carte, nu mă așteptam să mă apuc de a doua înainte de hmmm... 2015? Nu e că nu mi-a plăcut, fiindcă ei, mi-a plăcut: are drăgălășenia aia unică, și te cam arde curiozitatea cum o să se așeze lucrurile până la urmă. Dar știți, te naști cu o listă ”to-read” prea lungă ca să fie umană, pe care n-ai s-o termini niciodată (rău e când începi să citești și cărți pe care nu le-ai marcat ”to-read” -cam cum am început să fac eu-, că atunci chiar n-o s-o mai termini nici când o să începi să joci Monopoly cu gândacii într-un... ăăă, spațiu de marmură de sub pământ). Deci cred că v-ați prins cu toată vorbăraia mea de moară stricată: nu credeam că am timp în viața asta (și nici în vreuna viitoare) să citesc Supranatural. Și iată-ne în fața primei cărți Random Reads. Nenea/ Tanti aia care a inventat ”Random Reads” a zis bine că e în onoare cărților care sunt întotdeauna lăsate ultimele.

Păi le-ar trebuii un premiu celor care au avut răbdare să citească până aici (probabil un Monopoly, să-l folosiți la ce am aminitit mai sus), dar acum luăm cartea în serios. Jack e un nou angajat AISP care -să moară Ed Sheeran (Doooooamne Ferește) dacă mint- mi-a plăăăăăcut, asta până într-un anumit punct punct când... vedeți voi. A presărat cartea cu amuzament și a pus naibii acțiune în ea. Vreau să zic că nu exista pagină în care Jack să nu ne distreze cu ceva, lucru pe care îl apreciez o grămadă - ioi Doamne, ce-am dat-o-n științifice.

Evie m-a enervat un pic, fiindcă ținea prea multe secrete și mințea chiar și când promitea că o să fie sinceră. Indiferent de câtă presiune s-a pus pe ea cu noua descoperire privitoare la ce paranormalime e ea, cred că trebuia să se poarte diferit. Adică, Christophor Columb nu s-a aruncat de pe corabie fiindcă a descoperit că el defapt nu găsise India, ci America?!

A fost drăgălașă, a avut acțiune - a fost o carte bună. Oricând te poți relaxa cu ea când nu joci Monopoly cu... ăăă, cred că ați prins voi ideea.

Recenzie: Paranormal ~ Paranormal#1 de Kiersten White

   Ei bine, asta a fost  o carte plină de viață. Faptul că Evie iubea fiecare mărunțiș de care era privată de AISP m-a făcut s-o îndrăgesc mai tare - fiindcă nu s-a închis în ea sau așa ceva, ci a fost în continuare o floricică cu petale mari care tânjea uneori după soare.

   AISP e o organizație a paranormalilor - se ocupă să le țină evidența, ca să nu iasă de sub control în fața oamenilor. Evie era specială: nu mai întâlniseră pe nimeni ca ea - putea vedea dincolo de farmece. Bineînțeles era și nițeluș scârbos să vezi pe sub pielea palidă a unui vampir de ”20 de ani”, o piele zbârcită de vreo 80.

”...arata ca doi tipi intr-unul singur: tipul dragut si un cadavru uscat, amandoi laolalta, in acelasi trup.”

    Aham.

   Oricum, au ținut-o la Centru cât de mult au putut, ca ea să nu fugă. O trimiteau în misiuni să-i descopere pe paranormali, dar în rest cam ăștia sunt pereții tăi, Evie. Încântată de cunoștiință, așaaa-i?

   Mi-a plăcut că fiecare personaj era foarte frumos conturat - avea câte o personalitate incredibilă. Erau atât de variate, și fiecare avea ceva special, care te făcea să îl ții minte. Evie avea chiar un pistol roz. Era înebunită după un serial. Avea un cuțit roz - cât de drăgălaș poate fi asta?:o3

„Pe bune, chiar arat ca un asasin psihopat? Poate ca de vina erau tenisii mei roz? Sau cerceii in forma de inimioare?”

   Raquel avea o gamă de oftaturi mai largă decât numărul de culori de farduri pe care le avea Evie. Lish iubea munca, dar era și ea o urmăritoare a serialului care îi plăcea lui Evie și totuși, era atât de haioasă cu biiiiip-urile. Aparatul care o ajuta să vorbească cu Evie -ea fiind sirenă:))- nu traducea înjurăturile, schimbându-le cu câte un ”bip” țiuitor.

„Biiiip tampit biiiiip biiiiip silfi si biiiiip obsesiile lor biiiiip biiiiip. Ar fi mai bine sa inceteze bip bip bip cu regulile lor bip sau o sa-l bip bip bip pe micul biiiiiiip.”

   Și, bineînțeles, printre paranormali am uitat să vă spun despre silfi.

"Avea trasaturi delicate, ochi migdalati, fix ca in desenele animate japoneze, chipul lui era pur si simplu frumos. Vazandu-l, te durea inima si iti doreai sa nu mai faci nimic altceva, ci doar sa te uiti la el tot restul vietii tale."

   Reth poate trece fără nici o problemă drept unul dintre coșmarurile lui Evie. Lorethan. Sunt, într-un fel, diabolici. Răstălmăcesc totul după cum au chef.

   Și, totuși, Lend a fost și el plin de veselie. Lend e una dintre creaturile paranormale pe care le întâlnește Evie - și stă cu ele un timp îndelungat.

Per total, cartea a fost extraordinară și drăguță.

Te surprinde cât de scumpă poate fi Evie, ceea ce m-a făcut s-o îndrăgesc instantaneu. Știa, pur și simplu, să aprecieze frumosul.

Recenzie: Îngerul Nopții #1 de Becca Fitzpatrick

“Caci daca n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in Adanc, unde stau inconjurati de intuneric , legati in lanturi si pastrati pentru judecata.”

     Un profesor de biologie.Un înger cazut.O fata sortită morții și asta cât de curând.Combinația perfectă pentru o carte extraordinara.

     În primul rând,coperta e geniala .

      În al doilea rând,replicile sunt pur si simplu mortale *aș fii pus câteva,dar cred ca le-ați vazut deja peste tot,deci....aham*.

       În al treilea rând,acțiunea a fost geniala!Și oh,da,Patch devine înger pazitor <3

       Totul începe la o oră de biologie,cred că v-ați dat seama.Profesorul schimbă partenerii și Nora trebuie să își i-a la revedere de la Vee,primindu-l cu brațele închise pe Patch.

“Când venea vorba să-l citesc pe el mă puteam numi analfabetă.”

   Elliot si Jules apar prin preajma,iar Nora începe să aiba vedenii. Și,serios,când te dai în Arhanghel și pentru un moment crezi ca nu mai ai centura de siguranță,iar apoi se termină cursa,chiar crezi că ai înnebunit.Dar Nora crede cu vehemență că Patch i-a desprins centura si apoi i-a pus-o la loc.

“Era îngrozită că aş putea muri. Eu eram îngrozită că nu voi începe niciodată să trăiesc.”

       La sfârsit îl demască pe vinovat si moare *vinovatul*.Și e culmea că era ruda cu Nora,la naiba!

      Nu credeam ca am să pun vreo-data mâna pe cartea asta!Acum merg să mă apuc de Crescendo.

Scor: 

5+/5

P.S.: Sper că e mai bine cu diacritice :)

Recenzie:Mai las-o moale cu fantomele - Megan Crewe

   Bun,stiu ca sunt cam intarziat,dar asta sunt eu <3,deci ar trebuii sa va obisnuiti.Daca ati stii de cate ori m-am apucat sa scriu recenzia asta,ati innebuni *pe buneee :))*

   In cartea asta e vorba despre Cass ,care poate vedea fantomele,si ,oh Norris e fantoma mea preferata <3.Cand Norris rascoleste prin masina lui Tim si vede ca si-a adus cearsafuri si carti de vraji pentru a vedea fantomele,asa cum facea Cass,a fost tare ciudat.Sau cand au acuzat-o 'popularii' ca ii fura sufletul lui Tim,sincer imi venea sa le dau cu ceva in cap.

    Mi-a placut ca in carte a fost si un strop de amuzament, si cu toate ca nu are recenzii bune peste tot,a urcat usor in clasamentul cartilor mele.

    Am auzit ca Megan Crewe mai are si alte carti,pe care vreau sa le publice si in Romania.We love you,Megan!<3

♥♥♥ si jumatate din 5

P.S.:Stiu ca e cam scurta,as fi vrut sa pun si un fragment,dar nu am cartea momentan,e la verisoara mea.