joi, 31 ianuarie 2013

Dropsuri + Cinci fete + Coridoooor :o3


Rețeta e simplă. Luați șase fete cărora le tremurau genunchii de emoții cu două ore în urmă, când au intrat în blestemata de sală 5 pentru olimpiadă.
Apoi făceți-le să iasă pe rând pe primele cinci și să rămână pe hol.
Să o aștepte O ORĂ pe cea de-a șasea.
Apoi aruncați-le din cer dropsuri din-alea mentolate. Genul ăla care te lasă fără căi respiratorii. După 4 dropsuri mentolate rău de tot, luați-o și pe big queen, cum am numit eu ultimul drops care era cel mai cel dintre cele :)) Era dintr-un pachețel negru. Era transparent, cu niște chestiuțe albastre ca pasta de dinți. Știu că imediat ce am băgat-o în gură scoteam flăcări ca locomotiva și nu mai vedeam clar :))
Exista un mod mai mentolat de a scăpa de stresul ăla acut de după olimpiadă? :o3

Profa de Română s-a tăvălit pe jos de râs când a aflat în ce mod pașnic am așteptat-o noi pe tipa aia. Adică, gura ne puțea al naibii de fresh când vorbeam, like a boss :))

Oricum, nu vreți să știți ce olimpiadă mișto am dat noi -.- Trebuia să începem la 11 fără un sfert, am început la 12 și douăzeci. Nu ne găseau subiectele. N-am avut foaie d-aia cu pătrățel negru, a trebuit să facem pe foi albe normale, și apoi să îndoim pur și simplu colțul -.-

A fost o olimpiadă demnă de toate aplauzele pentru dropsurile din cutiuța neagrăăăă :o3



luni, 28 ianuarie 2013

Recenzie: Fior ~ Lupii din Mercy Falls#1 de Maggie Stiefvater

   Îmi vine să sfâșii paginile și să le fac pe fiecare câte un lup cu ochii galbeni.” Asta a fost prima mea reacție după ce am închis Fior. O aveți martoră pe Adry, căci ei i-am scris asta într-un mail.

   Urăsc cartea asta din toată inima, fiindcă mi-a plăcut prea mult. N-am mai plâns de pe la 5-6 ani, iar cartea asta mi-a înlăcrimat ochii totuși.
„Eram sălbatic şi domestic, şi sfâşiat, şi zdrobit în acelaşi timp. Pentru prima dată în viaţa mea umană, mintea nu mi-a rătăcit să compună versurile unui cântec sau să înmagazineze acel moment pentru o analiză ulterioară. Pentru prima oară în viaţă eram aici şi nicăieri altundeva.”

   Dragii mei, fără clișeicul ”n-am putut s-o las din mână”. Fiindcă nici nu m-am străduit să o las. De ce să pun deoparte globul de zăpadă plin cu amintiri ascuns după întunecata pădure Boundary?

“Eram o fantomă în pădure, tăcut, nemișcat, rece. Eram iarna întruchipată, vântul înghețat sub forma fizică.”

   Maggie a știut unde să plaseze descrierile și unde să lase pur și simplu cuvintele lui Sam sau ale lui Grace să spună totul, să vorbească de la sine. Și a fost profunzimea aia, o singură frază valora poate cât 100 ale altora. Exprima atât de multe, în atât de puține cuvinte.

   Totul se învârte în jurul lui Grace Brisbane și Sam Roth. Transformat în fiecare iarnă într-un lup, Sam o veghea pe Grace încă de când a fost atacată de haită în pădure, vara amândoi trăind din amintiri, fiindcă nu își puteau vedea îngerul/lupul.


“Credeam ca e cea mai frumoasa fata pe care o vazusem vreodata, un inger mic si insangerat, iar ei vroiau s-o distruga.”

"In sfarsit, in sfarsit, a pasit pe veranda si a aparut prima urma in zapada din curte.
Iar eu eram chiar acolo, aproape la indemana ei, dar totusi la o mie de kilometri distanta."

“Mirosul verii pe pielea ei, cadenta vocii ei pe care abia mi-o aminteam, senzatia degetelor ei in blana mea. Fiecare particica din mine canta la amintirea apropierii ei.”


   Știți, mi-a mai plăcut că autoarea l-a făcut pe băiat cel sensibil și pe fată cea care nu plânge niciodată. A ocolit tiparul tipic într-un mod atât de dulce :o3 
  
Și acum niște citate care mi-au zgâriat inima cu o țepușă din gheață pusă în soarele luminos.
“Lupul meu era un tip simpatic si ma tinea de mana. Puteam muri fericita.”

“De departe, adanc in padure, am auzit un vaiet prelung, intens si apoi inca unul, pe masura ce lupii incepeau sa urle. Mai multe voci se alaturara, unele scazute si triste, altele mai sonore si mai vesele, un cor frumos si misterios. Stiam urletul lupului meu; tonalitatea lui bogata se ridica deasupra celorlalte de parca ma implora sa il aud.

Inima ma durea in piept, sfasiata intre dorinta ca ei sa inceteze si dorinta ca ei sa continue pentru totdeauna. M-am imaginat pintre ei, in padurea aurie, privindu-i cum isi lasa capul pe spate si urla sub un cer de stele nesfarsite, dar nu m-am culcat pana cand nu a tacut si ultimul lup.”

“Mi-am atins din nou buzele de ale ei si, de data asta, a fost un sarut complet diferit. Au fost sase ani intr-un singur moment, buzele ei prinzand viata sub ale mele, cu gust de portocala si dorinta. [...]

Si apoi, mi-am deschis ochii si eram doar eu si Grace – nimic nicaieri, doar eu si Grace -, ea apasandu-si buzele una de alta de parca ar fi vrut sa imi pastreze sarutul in interiorul ei, si eu agatandu-ma de acest moment care era la fel de fragil ca o pasare in mainile mele.”

Îi mulțumesc librăriei online Libris pentru această carte, pentru șansa de a afla povestea lui Sam și Grace. Prin această librărie online puteți cumpăra cărți online și chiar o varietate de cărți în format e-book.


joi, 24 ianuarie 2013

The Quotes' Dispute #1


Beneee, deci m-am gândit la o rubrică, în care să pun citate d-astea care mi-au rămas în cap :D 
Ce ziceți?

„I wouldn’t have volunteered to train the initiates if not for the smell of the training room—the scent of dust and sweat and sharpened metal. This was the first place I ever felt strong. Everytime I breathe this air I feel it again.”
(Free Four: Tobias Tells the Story - Veronica Roth)

Și pe româneșteeee :))

„Nu m-aș fi oferit să antrenez inițiații dacă nu era mirosul camerei de antrenament - mirosul de praf și sudoare și metal ascuțit. Ăsta e primul loc în care m-am simțit puternic. De fiecare dată când respir aerul, simt asta din nou.”

Haaai, ziceți voi că asta nu a fost chiar duuuulce :)) Ah, tu, Four/Tobias :o3

„Dar nu aveam nici măcar șaisprezece ani și viitorul era încă departe. Cu toată nebunia din lume – în special din lumea mea – de ce să nu mă bucur de ce am, corect?”
(HEX sau Puterea Farmecelor ~ Elita Întunecată -  Chloe Neill)

Mă gândesc la ce scria pe o poză de pe We Heart It, ”We are too young to talk about forever”. Chloe Neill a scris exact asta și mă gândesc că da, are foarte multă dreptate.

„Dar știu cine va fi lângă mine și, după cum știe orice bun spion, uneori asta este de-ajuns.”
(Dacă ți-aș spune că te iubesc, ar trebuii să te omor 
~ Fetele Gallagher - Ally Carter)

Știți deja că am făcut o obsesie pentru Ally Carter. Așa. Numai că citatul ăsta mi-a spus că trebuie să casc bine ochii la cine e în jurul meu și să mă mulțumesc cu asta :o3

 ,,În lumea mea există secrete. Se așază unele lângă altele, ca niște piese de domino, și anul trecut, în septembrie, au început să cadă - doar pentru că îi spusesem ,,Buna'' unui băiat. Acum spuneam ,,La revedere'' altuia. Dar acum, cel puțin în cazul lui Zach, știam, în sfârșit, adevărul. Ei bine...o mare parte din adevăr. 
    Și adevărul mă eliberase. 
    Aveam toată vara în față - timp să ne odihnim, timp să așteptăm. Și când va venii viitorul - indiferent ce aduce cu el - voi fi mai deșteaptă. Voi fi mai puternică. Voi fi pregătită.'' 
(Pe cuvânt de Spioană ~ Fetele Gallagher - Ally Carter)

Știți voi, am mai spus de talentul ei de a scrie sfârștiul ușor și extrem de plăcut, încât și acum mai știu ultimele propoziții din fiecare carte. Parcă e cea mai emoționantă parte din carte, în care îți spune că viața merge înainte indiferent de orice, că nimic nu ia capăt acum, și totul are o rezolvare, că poți să te pregătești și fiecare lucru e așezat acolo fiindcă așa a trebuit :o3 E așa un sentiment când citesc ultima pagină, că nu cred că am să le uit vreodată. ...voi fi mai deșteaptă. Voi fi mai puternică. Voi fi pregătită.

„Uneori, oamenii fug… ca sa vada daca vii dupa ei.”
(Pe cuvânt de Spioană ~ Fetele Gallagher - Ally Carter)

Cred că e primul citat despre prietenie. Vrem să vedem cui îi pasă cu adevărat de noi. Și ăsta a fost cel mai frumos mod de a o spune.

“Nu. Daca imi ingadui sa te iubesc n-o sa ma arunc in fata ei. O sa ma arunc in fața ta.”
(Academia Vampirilor - Richelle Mead)

Țineți-vă, că intrăm pe teritoriul lui Richelle Mead :))
Sunt atâtea citate despre dragostea din Rose și Dimitri și toate atât de impresionante, dar ăsta mi-a rămas în minte și am fugit să caut exact varianta din carte, ca să nu pocesc ceva.

,,Prostul intai o croieste, apoi o gandeste.''
(Inițierea Academia Vampirilor - Richelle Mead)

True story :))

Bine, nu mă pot abține să nu scriu asta:

,,=== George Enescu ===
 Marele compozitor roman o ajuta pe Rose in lupta ei contra acneei .''

(Wikipedia - Academia Vampirilor. Personaje)



Asta e extrem de comic :)) Pe bune?! 
Ce legătură are George Enescu cu acneea? Ce legătură are Enescu cu Rose? Ce legătură are Rose cu acneea?! :))

„ "Brilliant? You think I'm Brilliant?"
He threw his hands skyward. "You hear that, world? Sage says I'm Brilliant." ”
-Adrian Ivashkov
(Bloodlines - Richelle Mead)

Dedicat Ancăi :)) Pe românește:

"Genial? Tu crezi că sunt genial?"
Și-a aruncat mâinile spre cer. "Auzi asta, lume? Sage a zis că sunt genial."

E mai mișto cu contextul :)) 
Adică, prima oară când au văzut-o pe Sydney râzând a fost la un meci de golf în care s-a confruntat cu Adrian și asta s-a întâmplat tot atunci, parcă. Și dacă ea nu râde în preajma vampirilor, să spună că e genial e chiar o minune, nu credeți? :)) 
Citiți-o, nu vreau să fiu singura care râde ca proasta de la citatul ăsta :))

Șiii, cam atât pentru azi. Voi ce mai faceți, ce mai citiți?
Cum zice Adry, nana buuun, pentru cine se culcă  :*:*:*:*



duminică, 20 ianuarie 2013

A big, big, family >:D<
(nu merge titlul, habar n-am de ce:)) )


Nu știu de ce, m-a apucat sentimentalismul :))
Și cu toată vegetația asta de curcă beată, a venit și sentimentul ăsta că noi, toți bloggeri, formăm o maaaare, maaare, familie.

Peste tot vezi semne de afecțiune ca ”sis” sau ”gemănuțo” sau așa ceva, știți voi. Ne simțim atât de apropiate că suntem surori una pentru cealaltă *frățioriii, nu mă înjurați dar eu nu am văzut nici un băiat pe aici încă :-?*

Anyway, cu frați sau nu, asta e căsuța din turtă dulce a tuturor în care se pot refugia tot timpul și mă simt atât de mândră că am putut să devin și eu o soră. E chestiuța aia din capul tău care spune că te poți baza pe cineva atunci când ai nevoie de ajutor sau că ești sigur că cineva e punctul tău de sprijin indiferent de situație. 

Cu toate forfecuțele voastre (Anca e în elementul ei, să se înțeleagă chestia asta :)) ) vă iubesc mult, mult, mult de tot :o3 M-ați făcut cine sunt azi - înainte eram seacă, fără niciun fel de zâmbet pe fața mea alb-roșie plină de coșuri.

Vă vine sau nu să credeți, fiecare nou blog pe care l-am văzut și fiecare persoană de care m-am atașat a retușat câte ceva la mine sau m-a ajutat să evoluez. De exemplu, toate obesiile astea dulci pe care mi le dați voi acționează asupra mea, chiar mă și maturizează un pic unele.

Mda, am observat că din vară până acum m-am maturizat mult. Nu știu cum, dar mă simt alta.
Cee ciudată sunt :))



joi, 17 ianuarie 2013

Recenzie: Trezita in Zori de Zi ~ Shadow Falls #2 de C. C. Hunter

   Asta a fost ceva de genul anti-boala volumului doi :))

   Kylie Galen își continuă vara, care e la fel de tulburată ca la început. O fantomă bezmetică arde gazul pe lângă ea și nimeni nu o poate oprii din... ăăă, practiv, bântiut. Dar când vine cu avertizmente de genul ”cineva drag o să pățească ceva rău”, nu mai poți să fii așa de veselă. Nu că ai fii oricum veselă, Doamne Ferește.

   Mai trebuie să vă spun că iubesc coperta? Da, aia e Shadow Falls :X O cascadă unde se presupune că sunt îngeri morți. După ea s-a numit și tabăra :)

   Are un minus, același ca și Născută la Miezul Nopții. Acțiunea cărții se petrece printre ultimele pagini, efectuată ”în grabă”, în 10 pagini să zicem, când Hunter putea s-o întindă puținel mai mult și să o facă să vină mai devreme. Nu vă așteptați cu siguranță la ce se va întâmpla.

   Aș putea spune defapt, că acțiunea e divizată. O parte legată de ce îi cere fantoma și o parte legată de... ei, nah, nu pot să vă spun de ce - aș putea mai bine să-mi agâț de gât o pancardă pe care să scrie ”Spoileristăăă” :))

   Holiday rămâne în continuare favorita mea. Acum e un fel de soră mai mare a lui Kylie și personalitatea asta a ei e atât de odododo că îmi vine s-o mănââââânc :o3

Trezită în Zori de Zi a fost chiar mai bună decât Născută la Miezul Nopții, vă spune critica asta zăpăucă :*


luni, 14 ianuarie 2013

Recenzie: Nascuta la Miezul Noptii ~ Shadow Falls #1 de C. C. Hunter

   Să mă împuște cineva.

   Aaaadry, I love youuuuu <3 Dacă nu mă făceai tu să grăbesc ritmul, acum nu îmi venea să alerg până săreau fulgii din mine :)) 

   După părerea mea, seria Shadow Falls a avut un debut incredibil. C. C. Hunter m-a făcut să iubesc fiecare personaj, m-ai ales pe Perry, Della, Miranda, Holiday, Helen și Lucas.

   Kylie Galen are o viață demnă de toate măruntaiele de pește: iubitul ei, Trey, a găsit altă pațachină și s-a despărțit de ea, părinții ei divorțează, iar bunica ei a dat colțul fix când avea nevoie de ea.

   M-a uimit cum fiecare personaj a evoluat într-un fel în care nu mă așteptam - de exemplu, la început o uram pe mama lui Kylie, alias Regina Ghețurilor, și îl iubeam pe tatăl ei. La sfârșitul cărții, am ajuns să-l urăsc pe taică'său și s-o iubesc pe mama ei.

   Am zis mai sus că mi-au ajuns la inimă Perry, Della, Miranda, Holiday, Helen și Lucas. Hai să-i luăm pe rând. 
   Perry a fost... comic de tot :)) De fiecare dată când venea în cabana fetelor (Kylie, Miranda și Della) reușea să le ducă de nas, ba că-i un pisoi dulce, ba că-i o pasăre cu aripa ruptă, dar nu vă zic de ce venea, sâc :P 

   De Della mi-a plăcut pentru sinceritatea cu care trata lucrurile - le spunea pe toate verde în față, se răzbuna în momentul ăla, dacă avea de gând s-o facă, și era loială speciei ei. Nu rata nici o ocazie să îi laude pe vampiri, dar asta nu înseamnă că ura celelalte specii, ca alții :) 

   Miranda, cu toate că era dislexică, avea o voință a naibii și oh, și-a vrăjit profesorul de pian :)) Nu că-i tare? A avut și modivație, daaaa :))  Și sincer, îmi aduce aminte de Rose. Diano, te bat dacă apari cu părul în trei culori, totuși :))

   Holiday e personajul meu favorit. Nu a existat scenă cu Holiday la care să nu mă amuz și cu toate că era directoarea taberei, nu a construit zidul ăla director-elev. Vorbeau cu ea cu ușuriță, de parcă era și ea o elevă, ca ei. Și era așa de spontană, nu mă mir că toți vorbeau cu ea mai degrabă decât cu Sky. 

   Helen era de o inocență atât de duuulce <3 Pur și simplu, mi se părea așa de copilăroasă încât nu îmi puteam reprima zâmbetele. 

   Și Lucas -aici vine mare bătălie :))- mi s-a părut mult mai bine conturat.  Poate fiindcă pe Derek îl tot vedeaaaam, Kylie era tot timpul în apropierea lui, iar Lucas era ceva mai... diferit. Era mult mai amuzant și nu știu, mi-a plăcut mai mult și punct.

   Și uite cum am scris din nou un pomelnic întreg numai despre personaje. Cartea asta are 5/5 și eu deja știam dinainte unele chestii, dar dacă nu... vai de capul meu :))


duminică, 13 ianuarie 2013

Recenzie: Free Four: Tobias tells the Story ~ Divergent#1.1 de Veronica Roth

„I wouldn’t have volunteered to train the initiates if not for the smell of the training room—the scent of dust and sweat and sharpened metal. This was the first place I ever felt strong. Everytime I breathe this air I feel it again.”

   A fost uimitoare evoluția lui Four în Tobias. Să vezi ce simțea el de la început, pe când Tris abia îl observa. Încerca să scape de cine a fost înainte, să uite de Abnegați, dar țop, Abnegata curajoasă îi sare în față și îl schimbă radical.

   O observa exact când nu vroia s-o facă - sau vroia? Era în pericol, cu bănuielile lui Eric că ar fi atras de ea, și totuși nu a putut renunța.


„They scramble for knives like factionless kids over a spare piece of bread, too desperate. All except her, with her deliberate movements, her blond head slipping between the shoulders of taller initiates. She doesn’t try to look comfortable with the blades balancing on her palms, and that is what I like about her, that she knows these weapons are unnatural yet she finds a way to wield them.”

   Știu că sună sucit, dar sunt atât de diferiți, încât sunt identici. Undeva, adânc, nu se simt Neînfricați în totalitate, ca alții, care sunt niște mașini de ucis. Ci s-au afundat în labirint ca să se piardă pe sine - să înăbușe altruismul ce le umple venele.

   Veronica Roth ne-a prezentat o scurtă adiție, perspectiva lui Four/Tobias asupra capitolului 13 din Divergent, când a trebuit să arunce cu cuțite în Tris.

„She stands with her back to the board. The top of her head skims the bottom of the target center. She tips her chin up and looks at me with that Abnegation stubbornness I know so well. She may have left them, but they are what’s making her strong.”

   Știa că un milimetru nu o putea distruge numai pe ea - ci și pe el, pe Tobias. Four era fațada construită cu atenție. Odată cu porecla, el a încercat să pună punct vieții de Abnegat pe care a fost obligat să o ducă până atunci și să o ia de la capăt cu o viață plină de adrenalină.

   Știți, poate faptul că atât de puțin (maxim... 10 pagini?) mi-a transmis atât de multe și m-a făcut să-l înțeleg mult mai bine m-a impresionat atât de tare. Autoarea a comprimat atât de multe emoții în câteva cuvințele și mi-a fost atât de greu să-i dau X paginii (sau poate eram eu într-unul dintre modurile mele hai-să-dăm-apă- la-șoareci la ora 1 noaptea? dar chiar și așa, nici o carte/povestioară nu m-a mai atins în felul ăsta).

   Titlul se traduce ”Liberul Four: Tobias spune povestea” (corectați-mă  dacă greșesc). Îmi închipui că pentru un moment, Four pleacă și Tobias poate să spună povestea adevărată, de dincolo de tăișul cuțitelor sau gloanțele puștilor. E liber să o facă, înainte ca Four să se întoarcă și totul să ia sfârșit.

   Acum sunt incântată să-i spun lui Four Tobias. Fiindcă am realizat diferența: Four e Neînfricatul fals. Tobias e Abnegatul ascuns. Four e Neînfricatul care încearcă să fie. Tobias e cel pe care numai Tris l-a putut scoate la suprafață.

„Before she got here everything had stalled inside me, and every morning I was just moving toward night time. I’d thought about leaving—I’d decided to leave, to be factionless, after this class of initiates was done. But then she was here and she was just like me, putting aside her gray clothes but not really putting them aside, never really putting them aside because she knows the secret, that they are the strongest armor we can wear.
[...] 
My thoughts skip back to the night before, how touching her sent warmth into my hand and through the rest of me, though I was frozen with fear. I press my hands to my head, press the memory away.
I can’t leave now. I like her too much. There, I said it. But I won’t say it again.”

                                           -inițial am vrut să traduc fragmentele, dar parcă n-am mai resimțit același lucru, m-am simțit ca o criminală care distrugea magia.

Cred că e prima oară când chiar nu știu cum să mă exprim ca să vă explic mai bine ce-am simțit.
Jos pălăria, Veronica.


vineri, 11 ianuarie 2013

Recenzie: Divergent ~ Divergent#1 de Veronica Roth

   Mi-ați spus că o să-mi placă? Afirmativ. Este Tobias/Four mortal? Afirmativ și asta. Dar mi-a plăcut pe cât mă așteptam? Negativ.

   Fiindcă mi-a plăcut și mai mult <3 A fost extraordinaro-magnifico-excelentă :X Veronica a fost inspirată și deșteaptă.

   Deci, Beatrice, o Abnegată de șaisprezece ani, e nevoită, la fel ca ceilalți, să își aleagă facțiunea: Abnegație, Neînfricare, Erudiție, Prietenie sau Candoare. Poate rămâne alături de familia ei în Abnegație, sau poate să plece de lângă ei, să își aleagă propria cale.

   Neînfricarea se ocupă cu distrugerea fricilor tale, și sincer cred că aici se leagă mai multe prietenii decât la Prietenie. Fiindcă odată ce îți riști viața cu o persoană, nu ai încredere în ea? Nu sunteți prieteni? Era un citat, pe care nu îl mai găsesc, exact asta spunea, ce mă chinui eu să exprim.

„Cred în actele obișnuite de vitejie, în curajul care împinge o persoană să-i ia apărarea alteia.”

   Candoarea se concentrează pe cei sinceri, care văd lumea în alb și negru, nu în gri. Adică e ori așa, ori așa, nu vă închipuiți că sunt dereglați la ochi :))

„Teoria spune că, dacă-ți mărturisești toate secretele, n-o să mai simți dorința să minți în legătură cu absolut nimic, în vecii vecilor. Adică, dacă tot ce-i mai rău despre tine e deja cunoscut de toată lumea, de ce n-ai fi sincer?”

   Abnegația mi s-a părut ușor sărită. Pe bune. Nu te uiți în oglindă decât odată la trei luni fiindcă altfel pare că te interesează prea mult de tine, nu de ceilalți. Asta a fost o exagerare, oameni buni. Se îmbracă la fel, nu mănâncă mult, e... nebunie curată.

„Pentru ca ești din Abnegație, îmi răspunde, și atunci când ești altruistă ai cel mai mult curaj.”

   Prietenia vrea pace și liniște și toată lumea să se înțeleagă. Nimic special. Erudiția are spiriduși irlandezi suiți în căpățână. Ei, ăia deștepții care poartă ochelari ca să pară inteligenți. Pfoa, ai zice că au mai multe în cap decât atât.

   În fine, în urma unei simulări complicate, Beatrice lasă în urmă trecutul și tot ceea ce ține de Abnegație, îmbrățișând hainele negre și nebunia Neînfricaților :)

„Fata pe care o vedeam pe furiș în oglindă era Beatrice, cea care tăcea la masa de seară. Aici e cineva cu o privire care mi-o susține pe-a mea, nevrând s-o mai lase: e Tris.” 

   Sare dintr-un tren în mers, de pe clădiri, și toate astea fac parte cumva din ea, le simte ca pe o nevoie. Bine, nu mai vorbim și de faptul că are doi instructori adorabili.


„-Am crezut c-o să am probleme numai cu cei din Candoare, pentru că pun prea multe intrebari, replică el, cu răceală.  Acum am bătăi de cap și cu Bățoșii?

-Sigur e din cauză că ești atât de abordabil, îi zic, pe un ton hotărât. Știi cum. Ca un pat cu cuie.”

   Și ăștia sunt Four și Eric. 

   Eric e tipul cu fața încărcată cu jumătate de kilogram de metal, total nesociabil și urâcios. 

„Dar esențialul nu e sa fii fără frică. Așa ceva e imposibil. E să înveți cum să-ți controlezi frica, și cum să te eliberezi de ea, acesta e esențialul.”
-el nu cred că a înțeles asta niciodată, dar după părerea mea cineva ar trebuii să i-o spună și lui

   Four e cel încrezător în propriile puteri, mai priceput decât Eric -ceea ce, dacă tot a venit vorba, îl face să se dea cu căpățâna aia a lui supraîncărcată de pereți- și totuși, are o slăbiciune ascunsă bine (până la jumătatea cărții, evident:)) ): Tris.

„-Știi ceva, cei mai mulți dintre băieți s-ar bucura să fie închiși cu o fată într-un spațiu atât de strâmt, îi atrag atenția, dându-mi ochii peste cap.
-Nu și cei care suferă de claustrofobie, Tris!”

Și nu-mi e nu știu cum să-i zic Tobias lui Four. O să vedeți voi, mâine poimâine o recenzie surpriză, și atunci veți vedea :)

Scor:
5+/5



luni, 7 ianuarie 2013

Lepșe - bloggeri virusați.

În primul rând, concurs aici.

Fraților, nici nu cred că știu să număr la câte mi-ați dat. Mă ia cu amețealăăăă. Dar hai să le luăm pe rând:

First,de la Iru:

1. Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa fi un unicorn?
   Oh, adică pe cineva ca Perry din Născută la Miezul Nopții? No, mersi.

2. Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa joci in serialul tau preferat?
   Dafaqu, e horror - probabil ar trebuii să iau niște pastiluțe, de la țipete, dâââ :)

3. Te-ai gandit vreodata de ce animeurile au ochii asa imensi?
   ”Ca să te văăăd mai bine”, cum spunea și lupul din Scufița Roșie :))

4. Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa iti cunosti artistul/artista preferat/a?
   Din câte știu eu nici Amy Lee și nici Taylor Swift nu vin să-mi facă cu mână de la geam prinse de corzi de alpiniști, așa că nu.

5. Te-ai gandit vreodata ce face viitorul tau sot in acest moment?
   Se gândește la mine, evident. Sau citește Divergent :)) Naaa, că fac și rime :P Mă rog, face orice face Jace în momentul ăsta - probabil omoară zombie sau așa ceva.

(Asta e și de la Adry și Anca, pe lângă Iru: )

1.  Care a fost prima persoană de pe Wattpad care ţi-a citit poveştile ?
   Chuck Norris, să moară lumea de ciudăăăă :P

2. Care e mâncarea ta preferată ?
   Pfoooaaa, să mă alerge găinile pe tocuri dacă mă mai pot gândii la mâncare în momentul ăsta :))

3. Cum arată periuţa ta de dinţi ?
   Ca un unicoooorn mooov :)) Fericităăă?

4. Brăţări din piele sau brăţări din noduri?
   Nu-mi plac hainele și chestiile astea din piele - nici canapelele nu prea le agreez. Deci, din noduri.

5. Care este cel mai ciudat lucru pe care l-ai cumpărat vreodată ?
   Shit. Vino într-o zi cu mine la shopping - rămâi cu traaaaaume :D

6. Ai vorbit vreodată cu străinii de pe omegle ?
   Asta e cumva vreo organizație extraterestră din care face parte bineînțeles, și Rose? Dacă nu, atunci nu.

7. Unde ai îngopa o comoară dacă nu ai vrea să fie găsită? 
   Undeva la vedere. Mintea omenească caută în adâncuri, ignorând suprafața.

8. Care este personajul tău preferat - din toate cărţile citite- ?
   Nooo, nu mă pune să aleg, bestiuțăăăă mică ce ești >.<

9. Laptop, tabletă sau PC?
   De tooooate :) Mie toate îmi sunt pe plac - numai că laptopul e un pic mai încet ”la minte” așa că celelalte două.

10. Ce cuvânt foloseşti cel mai des?
   În ultima vreme? Cred că ciuciu. Să moară Rose de ciudă. Na :))

11. Cât timp îţi ia să editezi o poză şi să îţi iasă cum îţi place?
   Tipicul jumătate de oră :)

12. Te-ai gândit vreodată la videoblogging ?
   Ceva în gen ”N-ai ce face acasă?”. Tovarășe, am destule de făcut și așa.

13. Care este primul lucru mov pe care îl vezi dacă te întorci cu spatele?
   Chestia aia care te bagă în sperieți din AHS. Ah, stai, nu, ăla e frati'miu.

14. Ce le-ai luat alor tăi de Crăciun ?
   Nien. Nada. Nihil.

15. Dacă ai putea să faci un singur lucru toată viaţa ta de acum încolo, care ar fi?
   Un singur lucru? ”Viața e prea scurtă ca să faci tot ce îți dorești”. Iar tu îmi ceri un singur lucru?! Pe cel fel de lume trăim, oameni buni?! :))

16. Ce porţi acum ?
   Dacă aș fi Cammie Morgan aș spune „Secrete”.

17. Cât îţi ia să ajungi la şcoală de acasă?
   10-15 minute, să zicem?

18. Dacă ai avea un crocodil ce nume i-ai pune?
   Max. Don't ask :))

19. Care e genul tău de muzică preferat?
   Să mă bați cu săpăliga'n tălpi dacă știu. Ascult ce vreau, nu numai după un gen anume.

20. Spune primul adjectiv care îţi vine în minte despre anul 2012.
   Plin, aș putea spune.


Încă una de la Adry:

1. Te-ai gândit vreodată.... cum ar fi să poţi vedea viitorul ? Ai face-o sau ai lăsa viaţa să-şi urmeze cursul?
   Păi având în vedere că mi-am dorit mereu să văd viitorul, cred că voi alege să-l văd, evident :) Dar aș prefera genul pe care nu îl poți schimba. Fiindcă sincer, nu aș vrea să-l schimb.

2. Te-ai gândit vreodată.... cum ar fi să fie un singur anotimp? Care ai vrea să fie?
   Nu știu... Iarna sau primăvara.

3. Te-ai gândit vreodată.... că ai putea să pleci din ţară şi să nu mai revii?
   Nu știu, eu nu mă simt așa leagtă de locul în care sunt acum, cred că atâta timp cât aș putea naviga în continuare pe site-uri românești, ca blogul și toate cele, atunci nu cred că ar fi o mare tragedie. Dar știți și voi, trebuie să o pățesc ca să pot evalua totul la adevărata sa valoare :)

4. Te-ai gândit vreodată.... cum ar fi dacă ai cunoaşte toţi bloggeri cu care eşti prieten?
   Păi cred că aș fi una dintre cele mai happy persoane de pe Pământ :)

5. Te-ai gândit vreodată.... ce-ar fi dacă mâine ai muri?
   Mâine? Azi i-aș îmbrățișa pe toți oamenii pe care îi văd. Mâine mă voi trezii cu fața la soare și voi zâmbii, așteptând să se întâmple. Până la urmă, ăsta nu e decât un popas, așa cum încerc să vă fac pe voi  să înțelegeți prin povestea mea despre îngeri, Experimentul Wing. Odată ce treaba pe care ai avut-o de făcut pe Pământ s-a terminat, continui tot pe Lumea Nevăzută.

Finaly, și de la Emy (nu mai am chef de niciuna, așa că stop here):

1.Te-ai gândit vreodată să pleci de acasă?x_x
   Eeeemy, ai băut apă de la câine?! Și unde aș mai putea eu să zâmbesc? Unde aș mai putea eu să trăiesc ca acasă?

2.Te-ai gândit vreodată la cum va arăta viitorul tău? :3
   Oh da, dar nu-ți dezvălui decât că viitorul meu mă include și pe mine :)) Ce surpizăăăă, no?

3.Te-ai gândit vreodată cum ai supravieţui într-o apocalipsă zombie?:D
   Ascunsă. Fugind. Sau poate că n-aș supraviețuii. Până la urmă, eu nu sunt nici Rose Hathway, nici Dru Anderson și nici Superman.

4.Te-ai gândit vreodată la cum va arăta viitorul tău soţ/viitoarea ta soţie ?:>
   Mă da' ce-aveți toate cu viitoul meu soț? :))

5.Te-ai gândit vreodată la ce nume ai fi avut ,dacă ai fi fost de sex opus ?:D
   Waaa, ce vă mai debitează prin căp'șor :)) Sincer, habar n-am, dar nu prea am de gând să mă gândesc acum.



1 nebună + 1 colet = asdghfgkj (Back in my Bookcase#3)

Da, draaagi mei, în sfârșit nenea ăla de la Cargus și-a mișcat fundul schilod până la ușă.
Aaaaaleluiaaah :))

Nu vreți să știți ce reci erau: efectiv nu-mi puteam ține palma între pagini, emanau ger :))

Deci (nu vă luați de calitatea pozelor, mi-a fost lene să le mai editeeez) :

Divergent de Veronica Roth


Maximum Ride de James Patterson ( Experimentul Angel & Școala s-a terminat... pe veci!)


Spulberă-mă de Tahereh Mafi


Ultima Vrăjitoare din Transilvania de Anna Vary 
(acum știu și de unde am luat numele Anneke, știam eu că-l auzisem undevaaa)


Șiiii poza de grup:


See you soon (poate cu o leapșaaa, hehe:)) )



duminică, 6 ianuarie 2013

Hobbitul - cum te poate lăsa el în pom.

Cred că deja cunoașteți situația: tot filmul e 3D, e cu efecte bune, dar exact înainte să înceapă acțiunea principală începe genericul. Waaa, ce mișto :|

Și aici nu vedeți nici o asemănare? :

(Harry Potter șapte, partea a doua)


(Hobbitul, partea întâi)

Să fiu io, omului ăstuia îi place să poarte rochii? :)) În ambele a purtat un fel de robe ciudate, dar tot rochii's.


Am primit vreo 3 lepșe dar naaaah, n-am chef de nimic azi, doar că s-ar putea să fac copertă nouă la Nu-ți dori să fi o prințesă, sau să încep să transcriu la povestea nouă primul capitol și coperta :D Dar stați că mie mi-a venit altă idee de poveste. Adică e asta pe care am început-o și vreau s-o public, mai am una la care nici măcar o pagină întreagă n-am scris și acum mi-a mai răsărit în minte una, la care nici titlu n-am găsit (mă refer la cele nepublicate, că mai am și încă trei publicate deja). Am să fac ciorbă din atâtea idei :)) Cred că trebuie să-mi ștrangulez imaginația, că sigur nu rezist să nu fac o poveste nouă dacă îmi mai vin enșpe mii de idei :)) Și uite cum îmi ocup singură timpul.

La naiba și cu toate lepșele astea, că azi cred că e cea mai lazy day din toate pe care le-am trăit :)) Nu vă supărați pe mine, dar nici nu v-am citit răspunsurile, fiindcă azi după ce am ieșit de la film parcă nici nu mai eram eu, atât de liniștită, de moleșită, fără zâmbetul ăla vesel și *atenție, ceva incridibil* fără să mai am parcă putere să mă împiedic :))
Nu știu cum dar de fiecare dată după ce văd un film 3D nu mai pot să merg în linie dreaptă și am o usturime a ochilor incredibil de enervantă. Fuuuck >.<

Acum am chef numai să citesc din Fetele Gallagher 3 (daaa, îmi era dor de Solomon și cu starea asta de beție temporară trebuie să fac ceva) sau să mă joc pe telefon Subway Surf. Ciuciu.

Așaaaaa, probabil că mâine am să-mi revin naibii și am să și continui F. Gallagher #5 și Născută la Miezul Nopții și vă vine să credeți că nu mai reacționez când aud Jace? :))
Doamnelor și domnilor, premieră mondială *și să sperăm că și unică:))*


vineri, 4 ianuarie 2013

7 cuvinte.


Îngeri. Zăpadă.
Fulgi. Roșeață. Zâmbete.
Tremurici. Sobăăă.

Cam astea sunt cuvintele caracteristice unei ierni de'ale mele.

*POSTARE REALIZATĂ ÎN CADRUL POSTĂRILOR DE IARNĂ*


P.S.:
Curând și capitolul următor din Nu-ți dori să fi o Prințesă și aloo, de ce nu mi-a spus și mie nimeni că nu m-am apucat încă de volumul cinci din Fetele Gallagher?! Sau de povestea lui Adry?! Oameni buni, cred că ați luat vreo boală de la mine (nu știu sigur care, că deocamdată nu știu care sunt contagioase și care nu, deci stați în gardă) :))
Și asta nu e bine. No, no, no :))



joi, 3 ianuarie 2013

Recenzie: Hex sau Puterea Farmecelor ~ Elita Întunecată #2 de Chloe Neill


„Dar nu aveam nici măcar șaisprezece ani și viitorul era încă departe. Cu toată nebunia din lume – în special din lumea mea – de ce să nu mă bucur de ce am, corect?”

   Waaaa, prima mea carte citită în 2013, like a boss. Am început-o chiar de revelion :))

   Habar n-am ce să spun. Sincer.

   La o evaluare rapidă, îmi dau seama că sunt printre puținii care s-au obișnuit cu stilul lui Chloe, cu felul ei în care așează fiecare detaliu la locul lui, prin descrieri. N-am citit cartea numai de dragul lui Scout, ca alții >.<

   Acțiunea principală a fost cam seacă, dar complicațiile unei vieți trăite pe jumătate într-un subsol sunt captivante :) Adăugați și un pic de praf de ironie à la Scout și niște bătăi de inimă de la Jason și BAM: ecuația asta rezultă cartea Hex.

   Școala Sfânta Sofia nu e deloc normală. No, no, no. Face parte din buclă, adăpostește Adepți și are unele subsoluri prin care sunt împăștiate creiere... sau substanțe mucilaginoase, în fineee :o3 Unii și-au pierdut capul pe acolo - și oh, nu niște chestii normale, Doamne ferește, ci niște șobolani uriași.

   Dar unde îi mai pui vampiri și ăăă... pe Sebastian ?! De pe care porc spinos zburător a mai picat și ăsta, fix în drumul lui Lily? >.<