„Bunătatea își are propria doză de cruzime.”
-Jem
Nu știu de ce, aici parcă am simțit o altă Cassandra Clare. Pur și simplu, modul în care autoarea a descris totul, felul cum
am interceptat eu totul, ce am resimțit de pe urma unor simple fraze, m-au readus pe tărâmul acestei autoare superbe. Repulsia, dragostea, adorația, frica, contopite de Cassandra Clare au un efect nociv asupra mea. :))
„ -Dar tu nu ești o doamnă, Jessamine…
-Vai de mine! zise Will. Asemenea adevăruri crude, dimineața devreme, nu fac bine la digestie.”
Într-o Londra victoriană, de o parte și de alta a Tamisei, Tessa Gray încercă să trăiască pe tărâmul lui Dickens și al lui Kipling, să evadeze din lumea reală, care e atât de crudă și neplăcută după ce e răpită de Surorile Întunecate.
„ -Casa în care o ţineau pe Tessa, mi s-a spus, era un bordel din Lumea de Jos care se ocupa de mundanii cu gusturi neobişnuite.
-Will, nu sunt deloc sigură…
-Hmmm, spuse Jessamine. Nici nu mă mir că erai atât de nerăbdător să te duci acolo, William.”
Fiind torturată zilnic, pusă să se transforme într-o altă persoană iar și iar, a vrut să evadeze înainte să fie dusă la Magistru. Și exact în
marea zi, William Herondale dă buzna în Casa Întunecată și o decapiteazăpe una din surori. Drăguț, nu?
„ -În numele Îngerului,e a noua bolgie a Iadului aici…
-În a noua bolgie a Iadului e frig.
[...]
-Cât despre temperatura din Iad, domnişoară Gray, lasă-ma să-ţi dau un sfat. Tipul chipeş care încearcă să te salveze de la o soartă crudă nu se inşeală niciodată. Nici chiar când zice că cerul este purpuriu şi e făcut din arici.”
Dând peste Tessa într-o cameră rece și udă - după cum ați văzut și mai sus că pomenește Mister Herondale - o apucă de-o aripă și o cară de acolo cu toată viteza înainte. Și
ce se poate întâmpla, odată ce ajungi la Institutul din Londra cu o fată metamorfică care habar n-are pe ce lume trăiește, iar camaradul tău, Jem, e din nou
bolnav și sute de porcărioare de metal ucigașe dau năvală peste tot unde e Tessa, excluzând faptul că va trebuii să te arunci în mijlocul unei hoarde de vampiri săriți la numai câteva zile distanță?
„ -Nu înțeleg ce-i face să iasă în felul ăsta.
-Foamea, spuse Jem. Te gândeai la sânge?
-Nu?
-Te gândeai să mă mănânci? o întrebă Will.
-Nu.
-Nu te-ar condamna nimeni, zise Jem. El e foarte enervant.”
„ -Calci prea apăsat când mergi, continuă Will. Camille merge delicat. Ca un păun in pădure. Nu ca o rață.
-Eu nu merg ca o rață.
-Îmi plac rațele, remarcă Jem. Mai ales cele din Hyde Park. Îți aduci aminte când ai încercat să mă convingi să hrănesc rațele sălbatice din parc cu o plăcintă cu carne de pui, ca să vezi dacă ai putea să crești o specie de rațe canibale?
-Si ele au mâncat-o, își aminti Will. Bestiuțe însetate de sânge. Să n-ai niciodată încredere într-o rață.”
Dacă ăla de pe copertă e Will, eu mă apuc de patinaj artistic. Ce Doamne-iartă-mă caută păpușa aia de plastic nefinisată acolo? >.< No, ăla n-are cum să fie Will.
„ -Nu e împotriva Legii să fi idiot.
-Ce noroc pe tine! zise Jessamine printre dinți.”
- Will & Jessamine
Simt că oricum aș încerca să descriu tot ce a făcut Cassandra, toată munca minuțioasă, delicată și fragilă, toată lumea Tessei care a cerut imperios atâta documentare, nu voi reuși niciodată.
Totuși amintirea atâtor personaje cunoscute din Instrumente Mortale nu mi-a putut oprii un zâmbet.
Și acum sunt între ciocan și nicovală. Nu știu care-mi place mai mult: Dispozitive Infernale sau Instrumente Mortale. Ar fi un punct în favoarea seriei Dispozitive Infernale faptul că în ultima vreme am început să fiu obsedată de rochiile pompoase din 1870, dar ceea ce face Will la sfârșit -știți voi, când Tessa decide să rămână la Institut, Will se gândește la chestii... nu tocmai demne de un domn al secolului XIX- îl face să scadă considerabil în ochii mei. Poate îi vine mintea la cap în volumul următor.
„ -E moartă, zise Jem.
-Ești sigur?…Păi, nu prea-mi răspunde la avansuri, zise el mai vesel decât se simțea, așa că n-are cum să nu fie moartă.
-Sau e o femeie cu gusturi bune și înzestrată cu rațiune.”
„ -Adică nu ai de gând să vorbești în seara asta, spuse Tessa. Deloc.
-Nu dacă nu-mi dai tu instrucțiuni să o fac, zise Will.
-Poate că va fi o seară mai bună decât am crezut.”
„ -L-ai mușcat pe de Quincey? Prostule! E vampir. Știi ce înseamnă să muști un vampir.
-N-am avut de ales, zise Will. Mă strângea de gât.
-Știu, încuviință Jem. Dar zău, Will! Iarăși?”
„N-o sa te ajute la nimic sa te ineci,isi spuse ea pe un ton ferm.Sa-l ineci pe Will, pe de alta parte...”
„ -Rămân eu, spuse Will. Pot să te păzesc într-un fel foarte îngeresc.
-Deloc convingător. Și nici măcar nu ești plăcut la vedere, așa cum e Tessa, zise Jem.
-Cât de nepoliticos! Multă lume care m-a privit a comparat experiența cu cea a privitului la soarele luminos.
-Dacă prin asta au vrut să spună că îi doare capul, atunci nu s-au inșelat.”
Mamăăă, am uitat să mă mai și opresc din scris :))
