Recenzie: Tăcere ~ Hush, Hush#3 de Becca Fitzpatrick

   Știți cățile aleaaa, pe care după ce le termini și știi că mai ai un singur volum din toată seria, simți că mori înceeeet, ars de viu? Se aplică.

   Adică, mă gândesc că după tot prin ce au trecut Patch și Nora, volumul următor se va termina. Și te oftici când vezi că o serie ca Micuțele Mincinoase are 14 volume și autoarea poate să mai prelungească și după ce am auzit de la alții nu-i așa bună, iar seria asta superbă se termină dup 4 volume. De ceeeee, Becca, de ceeeee?!

   Așa, Nora Grey se trezește în mijlocul cimitirului din Maine, și apoi află că nu-i primăvară, ci toamna, și că e dată dispărută de 3 luni, dar nu-și mai aduce aminte nimic de acum 5 luni, de când l-a cunoscut pe îngerul căzut Patch :o3

   Te ofuscă un pic că toate descoperirile pe care Nora le face în Crescendo nu le mai știe și în Tăcere, și trebuie să ia totul de la capăt. Dar, surprinzător, nu m-a deranjat așa tare. Știți, era de parcă au fost scrise special ca să le putem analiza mai bine, fără șocul de a le afla pentru prima dată.

„Te-am iubit inca de dinainte sa te indragostesti tu de mine.”

   Patch arată cu adevărat ce simte pentru pentru Nora - adică, știți și voi, contrastul dintre comporamentul lui în a doua parte a volumul ăsta și comportamentul lui din volumul 2 e chiar incredibil. Mi-a plăcut că chiar dacă a fost mai deschis, totuși încă a fost Patch din toate punctele la vedere. Asta a fost ca un fel de completare pe care o așteptăm de 2 volume încoace, și nu a fost în exces - cred că a asta a făcut completarea să aiba un farmec deosebit. A fost chiar destul de minimalistă, dar asta m-a încântat într-un mod ciudat:))

   Acțiunea e din plin, și ce amestecătură mai poate avea Scott Parnell și în volumul ăsta? Becca ni-l aduce mai apoape și pe Hank Millar și fiica sa, Marcie, iar arhanghelii vor intervenii și ei în tot acest vârtej.

Recenzie: Crescendo ~ Hush, Hush #2 de Becca Fitzpatrick

„Părea puțin probabil să mă fi urmărit cineva până la apartamentul lui Patch la acea oră târzie, dar dacă știam un lucru sigur despre nefilimi, acela era că se pricepeau foarte bine să facă imposibilul.”

   Efectiv, nu știu ce să zic :)) M-a lăsat cu maxilarul inferior undeva pe podea.

   Sfârșitul cere imperios o continuare. Adică se termină în miezul acțiunii și oh, Jev ăsta e deștept chiar și sub presiune :))

   Jev Cipriano. Ce ciudat sunăăăă :)) În cartea asta a avut atâtea porecle Patch al nostru :))

   Deci, Nora resimte gelozie după o perioadă dulce ca mierea alături de Patch și de acolo treburile o iau la vale, indiferent de cât ai bate din aripi ca să te menții la suprafață.

 „Incepe să-mi placa chestia asta cu spionatul, s-a înfierbântat Vee. Când viața mea pare s-o ia într-o direcție plictisitoare, nu trebuie decât să mă întâlnesc cu tine.”

    Dar cei în care ai încredere nu sunt, defapt, ceea ce par. Cu descoperiri sfâșitoare și lacrimi pline de durere, cartea asta aduce seria într-un unghi cu totul diferit.

   Înainte erau replicile haioase ale Patch, rânjetul șăgalnic și tresăltările inimii Norei la vederea lui -chiar dacă nu vroia s-o recunoscă nici în ruptul capului, dar asta-i altă mâncare de pește.

   Însă acum se vede profunzimea sentimentelor dintre ei, ceea ce prețuiesc cu adevărat și la ce nu pot renunța, lăsând la o parte treburile copilărești și fiind într-o tensiune continuă, știind că bolovanul ăla poate să fie oricând ultimul lucru pe care-l mai vezi.

 „Harta socioeconomică a Coldwaterului poate fi trasată printr-un simplu test: aruncă o pietricică pe orice stradă din oras. Dacă pietricica o ia la vale, te afli într-un cartier select, dacă stă pe loc, ești într-un cartier al clasei de mijloc. Iar dacă pierzi pietricica într-un nor de praf înainte să poți să-ți dai seama în ce parte se îndreapta, ei bine…atunci te afli la mine în cartier.”