luni, 19 august 2013

Recenzie: Leul, Vrăjitoarea și Dulapul (Cronicile din Narnia, #1) de C. S. Lewis

Titlu: Leul, Vrăjitoarea și Dulapul
Autor: C. S. Lewis
Seria: Cronicile din Narnia, #1
Număr de pagini: 192
Anul apariției [Ro]: 2011 (de Grupul Editorial Rao)

Title: The Lion, the Witch and the Wardrobe
Author: C. S. Lewis
Series: The Chronicles of Narnia, #1
Number of pages: 206
Publication year [En]: 1950 (by Harper Collins)
Deschizi o ușă... și un tărâm fantastic te așteaptă.
Narnia... un ținut în care domnește iarna... un regat ce așteaptă să fie eliberat. In inima tărâmului vrăjit al Narniei, copiii se pomenesc prinși într-o nouă aventură, în înfruntarea  cu Jadis, Vrăjitoarea Albă. Când și ultima speranță moare, întoarcerea leului Aslan s-ar putea să fie ultima șansă, semnul unei mari schimbări... și a unor cumplite sacrificii.
Așa cum am scris și pe GoodReads, sunt unele cărți care îți aduc aminte pur și simplu că trebuie doar să deschizi  scrisoarea potrivită sau să calci în dulapul care trebuie, ca să nimerești intrarea spre propria lume magică.
Autorul spune la început că e dedicată nepoatei lui, Lucy, și că atunci când o să fie publicată ea o să fie prea mare ca să o citească, așa că el o să aștepte până ce ea o să îmbătrânească și o să îi placă din nou cartea. Poate că mie mi-a plăcut fiindcă sunt atât de mică, dar știți: am simțit un fel de magie care te face să ignori vârsta la care o citești. Nu contează câți ani ai, ci pur și simplu să crezi destul în poveste.
Dar gata cu aberațiile mele: cartea a fost excepțională și s-a terminat înainte să pot clipi. Animalele vorbitoare au fost un element care m-a uimit, datorită loialității lor (cine a zis că numai câinii știu să latre la dușmani?). Și bineînțeles, a fost și Leul Aslan. Pentru un moment, am crezut că e Dumbledore în forma lui de animal, dar nu: fiecare e eroul propriei povești.

sâmbătă, 17 august 2013

Recenzie: Când ești Vrăjitoare... (Când ești Vrăjitoare, #1) de Carolyn MacCullough


Titlu: Când ești Vrăjitoare
Autor: Carolyn MacCullough
Seria: Când ești Vrăjitoare, #1
Număr de pagini: 320
Anul apariției [Ro]: 2013 (de Editura Leda)

Title: Once a Witch
Author: Carolyn MacCullough
Series: Witch, #1
Number of pages: 292
Publication year [En]: 2009 (by Houghton Mifflin Hartcourt)

Fiica ta va fi una dintre cele mai puternice vrăjitoare pe care le-am avut vreodată în familia noastră. Va fi ca un far călăuzitor pentru noi toți.
Tamsin Greene face parte dintr-o familie de vrăjitoare cu lungă tradiție. În ziua în care s-a născut, bunica ei a prezis că va fi cea mai Talentată dintre ele. Dar Talentul lui Tamsin nu s-a confirmat.
Acum, când are șaptesprezece ani, își petrece cea mai mare parte din timp la școala cu internat din Manhattan, unde măcar poate pretinde că este normală. Însă, în timpul vacanțelor de vară, este obligată să revină acasă și să lucreze la librăria magică a familiei sale.
Într-o seară, un tânăr foarte atrăgător, profesor la Universitatea New York, intră în librărie și o confundă pe Tamsin cu sora ei mai mare, etrem de Talentata Rowena. Pentru prima dată în viața ei, Tamsin se simte privită cu respect și admirație, și, înainte de a apuca să se gândească mai bine, acceptă să caute pentru acesta un obiect valoros și vechi pe care familia lui l-a pierdut cu mai mult de un secol în urmă. Dar căutarea se dovedește a fi mult mai ciudată decât părea la prima vedere.
Am ținut să citesc cartea asta în limba originală pentru că tradusesem deja prologul și simțisem o atmosferă specială: simțeam mirosul de cărți și de ploaie cum mă învăluie la primul capitol și mi-a fost foarte frică că toată esența aia magică s-a pierdut la traducere (ceea ce se întâmplă des).
Chiar nu am dus lipsă de acțiune și în noaptea în care am terminat-o (am stat până târziu cu ochii bulbucați și a doua zi aveam niște cearcăne mari cât Rusia) mă holbam la perete și mă gândeam la cât de tare urma să fie ”Always a Witch” și la cât de tare ar fi dacă aș avea eu puterea lui Tamsin.
Chiar și dacă nu aveam prea mult parte de bunica lui Tamsin, personajul ei e fascinant. Așa cum au zis și alți cititori, faza cu proveniența numelui a fost amuzantă, chiar dacă deja știam de ea. M-a făcut să o iubesc mai mult pe bunica ei.
Sfârșitul ne promite adevărata acțiune, care începe în volumul următor, și nu pot decât să sper că nu o să mă dezamăgească.
Mda, o carte pe care trebuie să o citiți. 

miercuri, 14 august 2013

Recenzie: The Golden Lily (Bloodlines, #2) de Richelle Mead

Titlu: -
Autor: Richelle Mead
Seria: -
Număr de pagini: -
Anul apariției [Ro]: -

Title: The Golden Lily
Author: Richelle Mead
Series: Bloodlines, #2
Number of pages: 418
Publication year [En]: 2012 (by Razorbill)

Bloodlines by Richelle Mead
*Mi-a fost lene să traduc așa că am luat traducerea le la RoxTao. Mersi ^.^
Sydney și-ar dori să meargă la colegiu, dar în schimb este trimisă pe ascuns la o școală cu internat din Palm SPrins, California - cu misiunea de a o proteja pe prințesa Moroi Jill Dragomir de asasinii ce vor să arunce societatea Moroilor într-un război civil. Cânva căzută în dizgrație, Sydney este acum lăudată pentru loialitatea și supunerea sa și este văzută ca un model al Alchimistului exemplar.
Dar cu cât mai apropiată devine de Jill, Eddie și în special de Adrian, cu atât mai mult ajunge să își pună întrebări referitoare la principiile învechite ale Alchimiștilor, la ideea ei de familie și la ceea ce înseamnă cu adevărat aparența. Lumea ei devine chiar mai complicată în momentul în care eperimente magice arată că Sydney ar putea deține secretul care să prevină transformările în Strigoi -  cei mai îngrozitori vampiri, cei nemuritori. Dar teama de a nu fi normală - de a fi specială, magică, puternică - este ceea ce o sperie mai mult decât orice. La fel de intimidantă este și noua ei realție cu Brayden, un tip drăguț, inteligent, ce pare a fi sufletul ei pereche din toate punctele de vedere. Însă, oricât de perfect ar fi acesta, Sydney se trezește atrasă de altcineva - cineva care îi este total interzis.
Atunci când un secret șocant amenință să distrugă lumea vampirilor, loialitatea lui Sydney este deodată testată mai mult ca oricând. Ea încearcă să își dea seama cum să pună în echilibru principiile și dogmele pe care le-a învățat și ceea ce îi spun acum propriile instincte.
Ar trebuii să aibă încredere în Alchimiști sau în inima ei?
După ce m-am simțit puțin dezamăgită de volumul precedent, n-am avut așteptări uriașe. Poate de aceea mi-a plăcut atât de mult: mă așteptam la ceva mai plictisitor și fără prea multă sclipire, dar această carte a fost clar mai bună decât anterioara.
De data asta am avut un sentiment ciudat la început, eram sigură că urma să se întâmple ceva și - bum, peste câteva secunde acțiune, din primele pagini, ceea ce din start m-a făcut să știu că această carte îmi va depăși așteptările. Dar nu, treaba nu s-a oprit aici: acțiune și mai bună a venit mai încolo, captivantă și tensionantă și atât de Richelle Mead.
Sfârșitul m-a lăsat ceva de genul ”Ce? Adică... ce?” și am simțit nevoia imperioasă de a mă apuca de volumul următor (bine că deja apăruse, că dacă nu făceam crizeee, și tot ce ne dorim e un unicorn care dă din copite, serios).
Lectura a fost fascinantă și surprinzătoare, fiind mai bună decât credeam și cu mai multă acțiune decât volumul anterior.

luni, 12 august 2013

Recenzie: Perfect Scoundrels (Heist Society, #3) de Ally Carter

Titlu: -
Autor: Ally Carter
Seria: -
Număr de pagini: -
Anul apariției [Ro]: -

Title: Perfect Scoundrels
Author: Ally Carter
Series: Heist Society, #3
Number of pages: 328
Publication year [En]: 2013 (by Disney-Hyperion)

Heist Society by Ally Carter
Katarina Bishop și W. W. Hale al cincilea au fost născuți să trăiască vieți complet diferite: Kat se trage dintr-o lungă, mândră linie de genii criminali geniali, în timp ce Hale este descendentul uneia dintre cele mai aparent perfecte dinastii din lume. Dacă familiile lor au un lucru în comun, acela este că știu cum să stea ascunși de radar când iau -sau fură- orice vor. Indiferent de risc, Bishopi pot fi tot timpul puși la socoteală, dar în familia lui Hale, toate pariurile sunt oprite atunci când vine vorba de bani.
Când neașteptat, Hale moștenește firma de miliarde de dolari a bunicii sale, el descoperă rapid că nu e loc pentru Kat și vechiul echipaj în nou lui rol. Dar Kat n-o să-l lase să se ducă atât de ușor, mai ales după ce descoperă că testamentul bunicii sale a fost modificat într-o strategie de a fura averea companiei. Deci în loc de a deveni moștenitorul, Hale ar putea fi pionul.
Forțată să fie șefa în timp ce ea și echipajul ei se luptă pentru unul de-al lor, Kat vine cu un plan ambițios și amplu, pe care numai Bishopi ar îndrăzni să îl încerce. Ca să funcționeze, Kat e pregătită să facă imposibilul, dar în primul rând, ea trebuie să decidă dacă e dispusă să salveze compania iubitului ei, dacă asta înseamnă să îl piardă pe băiat.
În volumele anterioare (Heist Society și Uncommon Criminals) eram curioasă privitor la familia lui Hale. Și la început chiar m-au surprins, mai ales mama lui: deși Kat nici măcar nu avea ce căuta acolo, s-a purtat destul de... prietenos cu ea. Dar am început să râd în hohote când Kat a strigat ”Hale! Îl caut pe Hale!” și fiecare bărbat din cameră s-a întors spre ea, întrebând ”Care dintre noi?”.
Dar se dovedește că nu e tot așa de roz și plin de inorogi. Călătorim mai adânc în familia asta dereglată și vedem că poate, chiar dacă credeam că îl ștam pe Hale, defapt nu știam nimic despre el.
Un lucru la care m-am gândit la un moment dat e că blestemele nu sunt cele mai periculoase lucruri care există.
intriga a depășit orice așteptări și modul de scriere al lui Ally Carter mi se pare din ce în ce mai unic și mai încântător cu fiecare carte pe care o citesc.
N-am să văă sâcâi din nou cu cât de grozavă e Ally sau să vă înșir un pomelnic de motive pentru care ar trebuii să citiți cărțile ei si de ce e una dintre cele două autoare favorite ale mele. Cred că știți lucrurile astea deja, right? Le-am spus de atâtea ori că o să încep să le visez și visele mele sunt și așa ciudate... mai trebuia să apară Ally Carter în ele și sunt gata să îmi semnez singură intrarea la Spitalul 9.



sâmbătă, 10 august 2013

Recenzie: După Înmormântare (Hercule Poirot, #29) de Agatha Christie

Titlu: După Înmormântare
Autor: Agatha Christie
Seria: Hercule Poirot, #29
Număr de pagini: 256
Anul apariției [Ro]: 2011 (de Grupul Editorial Rao)

Title: After the Funerals
Author: Agatha Christie
Series: Hercule Poirot, #29
Number of pages: 244
Publication year [En]: 1953 (by Collins Crime Club)

Când Cora este ucisă cu brutalitate, remarca extraordinară făcută de ea cu o zi înainte, la înmormântarea fratelui ei, capătă o semnificație înfiorătoare. La citirea testamentului lui Richard, Cora fusese auzită rostind răspicat:
„A fost mușamalizat destul de bine, nu-i așa? Dar a fost ucis, nu?”
În disperare de cauză, avocatul familiei apelează la Hercule Poirot ca să descopere ce s-a întâmplat cu adevărat.
Încă o carte frumoasă și surprinzătoare a Agathei Christie, care ne epune într-un mod unic un mister tensionant. Abia așteptam să văd cine e criminalul și la momentul acela tot ce am putut gândi a fost ”HĂ?”.
M-a surprins să văd pe Wikipedia că în 1930, Agatha Christie îl considera pe Poirot insuportabil, iar în 1965 mai mult că nu îl ura. Nu zic că mă încred orbește în Wikipedia, fiindcă spunea și că George Enescu e personaj Academia Vampirilor și a ajutat-o pe Rose să lupte împotriva acneei, dar mă gândesc cum ar fi să simt așa pentru prorpiul meu personaj. Wikipedia zice că a continuat să scrie despre el numai fiindcă o vroia publicul, dar cred că dacă nu mi-ar fi plăcut, m-aș fi oprit și... gata. Publicul m-ar fi acceptat așa cum eram sau deloc.
Dar în ciuda... chestiei ăsteia, cartea a ieșit la fel de magnifică. Nu încetezi să îți pui întrebîri nici o secundă și suspansul nu te plictisește, astfel încât să nu mai reziști  și să dai direct la ultima pagină: nu, lucrurile stau diferit. Îți dorești să aflii cât mai multe indicii ca să potți să dezlegi tu însăți misterul.
După Înmormântare a fost, fără doar și poate, o lectură captivantă, antrenantă și încântătoare.
*Doamne, vă vine să credeți că sunt în urmă cu 18-19 recenzii? Nu? Asta e. Eu îmi aștept premiul pentru un așa record. Azi cred că am să scriu toată ziuă și sper să îmi ajungă timpul.