Recenzie: Leul, Vrăjitoarea și Dulapul (Cronicile din Narnia, #1) de C. S. Lewis

Titlu: Leul, Vrăjitoarea și Dulapul
Autor: C. S. Lewis
Seria: Cronicile din Narnia, #1
Număr de pagini: 192
Anul apariției [Ro]: 2011 (de Grupul Editorial Rao)

Title: The Lion, the Witch and the Wardrobe
Author: C. S. Lewis
Series: The Chronicles of Narnia, #1
Number of pages: 206
Publication year [En]: 1950 (by Harper Collins)

Deschizi o ușă... și un tărâm fantastic te așteaptă.

Narnia... un ținut în care domnește iarna... un regat ce așteaptă să fie eliberat. In inima tărâmului vrăjit al Narniei, copiii se pomenesc prinși într-o nouă aventură, în înfruntarea  cu Jadis, Vrăjitoarea Albă. Când și ultima speranță moare, întoarcerea leului Aslan s-ar putea să fie ultima șansă, semnul unei mari schimbări... și a unor cumplite sacrificii.

Așa cum am scris și pe GoodReads, sunt unele cărți care îți aduc aminte pur și simplu că trebuie doar să deschizi  scrisoarea potrivită sau să calci în dulapul care trebuie, ca să nimerești intrarea spre propria lume magică.

Autorul spune la început că e dedicată nepoatei lui, Lucy, și că atunci când o să fie publicată ea o să fie prea mare ca să o citească, așa că el o să aștepte până ce ea o să îmbătrânească și o să îi placă din nou cartea. Poate că mie mi-a plăcut fiindcă sunt atât de mică, dar știți: am simțit un fel de magie care te face să ignori vârsta la care o citești. Nu contează câți ani ai, ci pur și simplu să crezi destul în poveste.

Dar gata cu aberațiile mele: cartea a fost excepțională și s-a terminat înainte să pot clipi. Animalele vorbitoare au fost un element care m-a uimit, datorită loialității lor (cine a zis că numai câinii știu să latre la dușmani?). Și bineînțeles, a fost și Leul Aslan. Pentru un moment, am crezut că e Dumbledore în forma lui de animal, dar nu: fiecare e eroul propriei povești.