Recenzie: Trezita in Zori de Zi ~ Shadow Falls #2 de C. C. Hunter

   Asta a fost ceva de genul anti-boala volumului doi :))

   Kylie Galen își continuă vara, care e la fel de tulburată ca la început. O fantomă bezmetică arde gazul pe lângă ea și nimeni nu o poate oprii din... ăăă, practiv, bântiut. Dar când vine cu avertizmente de genul ”cineva drag o să pățească ceva rău”, nu mai poți să fii așa de veselă. Nu că ai fii oricum veselă, Doamne Ferește.

   Mai trebuie să vă spun că iubesc coperta? Da, aia e Shadow Falls :X O cascadă unde se presupune că sunt îngeri morți. După ea s-a numit și tabăra :)

   Are un minus, același ca și Născută la Miezul Nopții. Acțiunea cărții se petrece printre ultimele pagini, efectuată ”în grabă”, în 10 pagini să zicem, când Hunter putea s-o întindă puținel mai mult și să o facă să vină mai devreme. Nu vă așteptați cu siguranță la ce se va întâmpla.

   Aș putea spune defapt, că acțiunea e divizată. O parte legată de ce îi cere fantoma și o parte legată de... ei, nah, nu pot să vă spun de ce - aș putea mai bine să-mi agâț de gât o pancardă pe care să scrie ”Spoileristăăă” :))

   Holiday rămâne în continuare favorita mea. Acum e un fel de soră mai mare a lui Kylie și personalitatea asta a ei e atât de odododo că îmi vine s-o mănââââânc :o3

Trezită în Zori de Zi a fost chiar mai bună decât Născută la Miezul Nopții, vă spune critica asta zăpăucă :*

Recenzie: Nascuta la Miezul Noptii ~ Shadow Falls #1 de C. C. Hunter

   Să mă împuște cineva.

   Aaaadry, I love youuuuu <3 Dacă nu mă făceai tu să grăbesc ritmul, acum nu îmi venea să alerg până săreau fulgii din mine :)) 

   După părerea mea, seria Shadow Falls a avut un debut incredibil. C. C. Hunter m-a făcut să iubesc fiecare personaj, m-ai ales pe Perry, Della, Miranda, Holiday, Helen și Lucas.

   Kylie Galen are o viață demnă de toate măruntaiele de pește: iubitul ei, Trey, a găsit altă pațachină și s-a despărțit de ea, părinții ei divorțează, iar bunica ei a dat colțul fix când avea nevoie de ea.

   M-a uimit cum fiecare personaj a evoluat într-un fel în care nu mă așteptam - de exemplu, la început o uram pe mama lui Kylie, alias Regina Ghețurilor, și îl iubeam pe tatăl ei. La sfârșitul cărții, am ajuns să-l urăsc pe taică'său și s-o iubesc pe mama ei.

   Am zis mai sus că mi-au ajuns la inimă Perry, Della, Miranda, Holiday, Helen și Lucas. Hai să-i luăm pe rând. 

   Perry a fost... comic de tot :)) De fiecare dată când venea în cabana fetelor (Kylie, Miranda și Della) reușea să le ducă de nas, ba că-i un pisoi dulce, ba că-i o pasăre cu aripa ruptă, dar nu vă zic de ce venea, sâc :P 

   De Della mi-a plăcut pentru sinceritatea cu care trata lucrurile - le spunea pe toate verde în față, se răzbuna în momentul ăla, dacă avea de gând s-o facă, și era loială speciei ei. Nu rata nici o ocazie să îi laude pe vampiri, dar asta nu înseamnă că ura celelalte specii, ca alții :) 

   Miranda, cu toate că era dislexică, avea o voință a naibii și oh, și-a vrăjit profesorul de pian :)) Nu că-i tare? A avut și modivație, daaaa :))  Și sincer, îmi aduce aminte de Rose. Diano, te bat dacă apari cu părul în trei culori, totuși :))

   Holiday e personajul meu favorit. Nu a existat scenă cu Holiday la care să nu mă amuz și cu toate că era directoarea taberei, nu a construit zidul ăla director-elev. Vorbeau cu ea cu ușuriță, de parcă era și ea o elevă, ca ei. Și era așa de spontană, nu mă mir că toți vorbeau cu ea mai degrabă decât cu Sky. 

   Helen era de o inocență atât de duuulce <3 Pur și simplu, mi se părea așa de copilăroasă încât nu îmi puteam reprima zâmbetele. 

   Și Lucas -aici vine mare bătălie :))- mi s-a părut mult mai bine conturat.  Poate fiindcă pe Derek îl tot vedeaaaam, Kylie era tot timpul în apropierea lui, iar Lucas era ceva mai... diferit. Era mult mai amuzant și nu știu, mi-a plăcut mai mult și punct.

   Și uite cum am scris din nou un pomelnic întreg numai despre personaje. Cartea asta are 5/5 și eu deja știam dinainte unele chestii, dar dacă nu... vai de capul meu :))