marți, 30 aprilie 2013

Recenzie: The Elite ~ The Selection#2 de Kiera Cass

Titlu: -
Autor: Kiera Cass
Seria: -
Număr de pagini: -
Anul apariției [Ro]: -

Title: The Elite
Author: Kiera Cass
Series: The Selection
Number of pages: 323
Publication year [En]: 2013 (by HarperTeen)

The Selection by Kiera Cass
Treizeci și cinci de fete au venit la palat să concureze în Selecție. Toate înafară de șase au fost trimise acasă. Și numai una se va căsătorii cu prințul Maxon și va fi încoronată prințesa Ileăi.

America nu este sigură încă unde se află inima ei. Când e cu Maxon, ea e măturată în dragostea lor nouă și fără suflare, nu-și poate închipuii să trăiască cu altcineva. Dar ori de câte ori îl vede pe Aspen de pază în jurul palatului, este năpădită de amintiri despre viața pe care ei plănuiseră să o împartă. Cu grupul restrâns la Elită, celelalte fete sunt mai hotărâte să îl câștige pe Maxon - și timpul pentru America să se decidă se scurge.

Când America e sigură că a luat decizia, o pierdere devastatoare o face să reanalizeze totul încă o dată. Și cât ea se străduie să-și închipuie viitorul, rebelii violenți care sunt determinați să distrugă monarhia devin mai puternici și planurile lor pot distruge orice șansă a ei de a avea vreun fel de final fericit.

Vă rog, să mă împuște cineva! Aș fi zis asta și la Clockwork Princess, dar atunci era din cu totul alt punct de vedere.

Comportamentul Americăi mă enervează la maxim. Vede că Maxon ar face orice pentru ea, dar totuși când dă de prima greutate în lupta pentru el se dă înapoi și se duce imediat în brațele lui Aspen. Își tot spune că luptă, dar defapt dezamăgește pe toată lumea. Până acum eu aș fi dat-o afară, mai ales dacă știam și de faza cu Aspen. Și m-am uitat puțin pe Goodreads și pentru numele lui Dumnezeu, toată planeta e team Maxon. Înafară de autoare. DE CE?!

Acțiunea, ca în volumul trecut, a lipsit. Banalele atacuri ale rebelilor au fost acțiunea? Ce păcat.

În volumul ăsta autoarea ne aduce mai aproape de familia regală, și sfârșitul să zicem că promite ceva. Sper ca volumul trei să fie mai bun decât primele două volume la un loc, pentru că ideea inițială a fost grozavă, dar stricată prin comportamtenul Americăi și ei bine... Aspen. Autoarea nu vede că universul e împotriva lui?!


VOLUMUL TREI SE NUMEȘTE ”THE ONE”. Măcar puteau să anunțe și ei pe undeva, că dacă nu mă uitam din întâmplare habar n-aveam.


luni, 29 aprilie 2013

Recenzie: Tradari ~ Altfel de Ingeri#2 de Lili St. Crow

Titlu: Trădări
Autor: Lili St. Crow
Seria: Altfel de Îngeri
Număr de pagini: 352
Anul apariției [Ro]: 2011 (de editura Leda)

Title: Betrayals
Author: Lili St. Crow
Series: Strange Angels
Number of pages: 304
Publication year [En]: 2009 (by Razorbill)

Strange Angels by Lili St. Crow

DRU ANDERSON
Departe de a fi vreun înger
Gata! Până aici cu fetiţa drăguţă!
Lumea Reală e un loc înspăimântător. Întrebaţi-o despre asta pe Dru Anderson, o fată dură care a pus la pământ un număr destul de mare de tipi răi. E înarmată, periculoasă, şi gata să lupte mai întâi şi abia pe urmă să stea la discuţii. Aşa că o să dureze ceva timp până să-şi dea seama în cine se poate încrede.
Sărmana Dru... Părinţii ei au dispărut cu multă vreme în urmă. Graves, prietenul ei cel mai bun (şi singurul!), a fost muşcat de un vârcolac. Şi tocmai a aflat că sângele care îi circulă şi ei prin vene nu este în totalitate uman. Christophe, misteriosul şi chipeşul ei salvator, o ţine ascunsă la o şcoală secretă pentru djamphiri şi vârcolaci adolescenţi. O problemă ar fi că Dru este singura fată de acolo. Vestea proastă: instinctul ucigaş îi spune că unul dintre colegi vrea să o vadă moartă.
Cu toţi ochii aţintiţi asupra ta, să descoperi un trădător în Ordin nu e tocmai un lucru care poate rămâne fără urmări…


   A fost mai multă acțiune decât în volumul anterior, ceea ce e un punct în plus, apoi Dru începe însfârșit să facă ceva treabă și chiar mai e nevoie să spun că Christophe e genial, din nou? Cum se face că tot timpul personajele principale din carti care fac parte dintr-un triunghi amoros se aruncă tocmai în partea opusă de cea pe care o vreau eu? Adică da, tipele cu team Graves vor jubila, cu toate că nu se întâmplă mai nimic, dar presupun că simpla lui prezență vă va duce pe norișorii pufoși? Yeeeey.

   Auziți, dar numai eu am observat chestia asta cu Christophe și Graves? Mă refer la faptul că Christophe înseamnă ceva de genul ”purtător de Hristos” sau ceva asemănător -care are oricum legătură cu Hristos-, iar Graves înseamnă ”morminte”. Are you kidding me?!

   Ok, per total, văd că toată lumea spune că seria devine pe volum ce trece mai bună. O să vedem ce e și cu Gelozie. Dar citiți Altfel de Îngeri dacă vreți s-o cunoașteți pe Dru (și pe Christophe, hehe).

vineri, 26 aprilie 2013

Random Reads (1)


Ok, s-o facem și p-asta. Am decis să fac acest ”Random Reads” o dată la două săptămâni. Mi se pare mai distractiv decât o dată pe lună. Ciuciu. Și uit eu să o fac o dată pe lună. Mai multe informații despre chestiuța asta aici.
Deci, lista mea to-read o găsiți aici. Și cu ajutoul Random.org, să vedem ce a ieșit...

Ok, deci Random.org a fost amabil sa ne ofere numărul 28. Am timp să citesc Supranatural și să îi scriu (și public) receniza două săptămâni. Peste două săptămâni am să aleg altă carte și tot așaaaa. Am să mă apuc de Supranatural după ce termin Gelozie și The Elite, de care m-am apucat deja și nu știu sigur dacă să mă bat singură că m-am apucat de două cărți odată din nou, ori să mă pup fiindcă am de gând să le termin pe amândouă :-?
Și m-am mai gândit la ceva. Atunci când postez ”Random Reads”, să scriu și o scurtă revizuire a celor două spătmâni care au trecut. Adică să pun aici câte recenzii am reușit să postez în cele două săptămâni. Păi, să începem - acum am să pun ce recenzii am făcut în ultimele două săptămâni, chiar dacă atunci nu am făcut și ”Random Reads”.
Câââât de rușinos. 3 recenzii. Acum trebuie să vin cu cea de la Trădări, Gelozie, The Elite, Supranatural și (chiar dacă nu m-am apucat încă de ea, sigur mă apuc săptămâna viitoare, după ce dau gata Supranatural) Alice in Zombieland (White Rabbit Chronicles#1) de Gena Showalter. Am auzit că e super și de două zile sunt super-mega-extra curioasă.
Șiiiii vă place noul aspect? Eu îl ador, fiindcă e albastru, care îi culoarea mea favorită și mi se pare că e mult mai aerisit pe-aici. Spuneți-mi voi ce credeți despre aspect, că de la Denise n-am reușit să scot nimic coerent:))

joi, 25 aprilie 2013

Recenzie: Clockwork Princess ~ Dispozitive Infernale#3 de Cassandra Clare

Titlu: -
Autor: Cassandra Clare
Seria: Dispozitive Infernale
Număr de pagini: -
Anul apariției [Ro]: -

Title: Clockwork Princess
Author: Cassandra Clare
Series: The Infernal Devices
Number of pages: 568
Publication year [En]: 2013 (by Margaret K. Mc. Elderry Books)

The Infernal Devices by Cassandra Clare

*Nu citit descrierea dacă nu ați citit Prințul Mecanic, șiiii descrierea asta tradusă îi aparține lui roxtao. Sper să nu se supere c-am folosit-o. Știți, mi-e prea lene ca să pun și eu mușchiul la treabă:))
Tessa Gray ar trebui sa fie fericita – nu sunt toate miresele fericite?
Insa in timp ce se pregateste de nunta, o plasa de umbre intunecate incepe sa se stranga in jurul Vanatorilor de Umbre si al Institutului din Londra.
Un nou demon isi face aparitia, unul legat prin sange si secrete de Mortmain, barbatul care planuieste sa isi foloseasca armata de automate necrutatoare, Dispozitivele Infernale, pentru a distruge Vanatorii de Umbre. Mortmain are nevoie doar de un ultim element pentru a-si duce la indeplinire planul. El are nevoie de Tessa. Iar Jem si Will, baietii care aspira la inima Tessei vor face absolut orice pentru a o salva.


   CUM SE POATE AȘA CEVA, CASSANDRA CLARE?! CUUUUM?!
   Totul e atât de șocant încă *și a trecut aproape o săptămână de când am citit-o* că nici nu îmi pot face un plan de idei în minte - cu toate că eu am urât din totdeauna planurile de idei. Câââh. E pur și simplu chestia asta că sunt atât de multe elemente importante că dacă uit unul nimic n-o să mai aibă sens.
   Sunt atât de multe surprize pe care Cassandra Clare le-a așezat în carte că habar n-am ce să scriu. Pe fiecare pagină te întâmpină câte ceva neașteptat și de la jumătate devine mai emoționantă, dar nu deranjant de siropoasă sau ceva de genul ăsta. Ba din contră, arată că Tessa e o eroină puternică. Și ce mi-a plăcut cel mai mult a fost reala legătură de parabatai dintre Will și Jem, căreia i-am dus lipsa în Instumente Mortale (Jace și Alec).
   Ok, trebuie neaparat să scriu și asta. Am citit până pe la pagina 250-300 și acolo am crezut ceva ce nu a fost adevărat și a fost șocul atât de mare, că n-am mai citit din carte o săptămână în cap. Apoi mi-am zis ”Hai, la naiba, că ai digerat destul informația”. M-am apucat din nou de unde am rămas cam fără tragere de inimă și peste nici 50 de pagini buf, iar tanti Clare mai aruncă o bombă atomică și ”I'm soooo dead. x.x” Și iar nu mai citesc o săptămână. Și apoi, mi-am zis că orice o să se mai întâmple, citesc până o termin. Și am terminat-o 2 zile mai târziu după cea de-a doua săptămână de protest.
   Sfârșitul a fost o surpriză uriașă. Chiar nu mă așteptam. Și ce credeți? Totul se termină cu Will sau Jem?


luni, 22 aprilie 2013

Recenzie: Sange Albastru ~ Sange Albastru#1 de Melissa de la Cruz


Titlu: Sânge Albastru
Autor: Melissa de la Cruz
Seria: Sânge Albastru
Număr de pagini: 320
Anul apariției [Ro]: 2010 (de editura Leda)

Title: Blue Bloods
Author: Melissa de la Cruz
Series: Blue Bloods
Number of pages: 302
Publication year [En]: 2007 (by Hyperion)

TEAM
       JACK
Schuyler vrea să afle ce secrete ascund cei cu Sânge Albastru. Dar nu cumva pericolul o pândeşte şi pe ea?
În mijlocul familiilor din elita newyorkeză se ascunde o societate secretă de americani celebri ai căror strămoşi au ajuns în Lumea Nouă, călătorind pe corabia Mayflower. Membrii acesteia sunt puternici şi bogaţi — şi, în realitate, nu sunt fiinţe umane. Sunt cei cu Sânge Albastru, un străvechi grup de vampiri.
Schuyler Van Alen nu s-a integrat niciodată la Duchesne, o şcoală particulară de prestigiu din New York. Preferă să poarte haine lălâi şi vintage în locul toaletelor de la Prada şi perlelor afişate de colegele ei; în plus, locuieşte împreună cu bunica sa, o persoană retrasă, într-o vilă în care mai răzbate încă fastul vremurilor de odinioară. Schuyler este o singuratică... şi este fericită aşa.
Dar când împlineşte cincisprezece ani, viaţa i se schimbă dramatic. Îşi descoperă un întreg mozaic de vene albastre pe braţe şi începe să aibă pofte nebănuite… de a devora carne crudă. Pe de altă parte, moartea misterioasă a unei colege de la Duchesne îi bântuie gândurile. Şi ce este şi mai ciudat, Jack Force, cel mai popular băiat din şcoală, dintr-odată pare a fi interesat de ea.



   A avut acțiune bună, personaje captivante și wtf, ce Mama Omida erau chestiile alea complicate?! Am rămas cu unele întrebări încă, legate de genul ăsta de vampiri; simt că n-am înțeles pe-ndelete tot ce omizica ei de treabă tot spunea Melissa de la Cruz acolo.

   Ce m-a făcut totuși să-i dau 4 stele? Mi s-a părut că Sânge Albastru țineau prea mult la tradițiile lor, la ceea ce fusese înainte, încercând să facă și prezentul un fel de trecut mai modern. Bine, și asta a dus la faptul că Jack a trebuit să se îndepărteze de Schuyler - poate nu vă dați seama acum de ce zic, dar ce am înțeles eu că se întâmplă cu vampirașii ăștia e că trăiesc de mai multe ori o viață (ca o reîncarnare, numai că schimbă peisajul) și sunt obligați să facă ce fac de la începutul lumii. Dar Jack este potrivit altei persoane de la începutul lumii. Și în viața asta sorții i s-a pus pata pe Schuyler și Jack, să schimbe ea tradiția. Nu pot să spun că-mi pare rău, totuși.

   Unul din personajele care mi-au plăcut a fost Bliss. Texana a fost puternică și nu îi era frică de Mimi (decât într-o miiiică măsură), și s-a dovedit că ea nu era genul de scorpie dintre acolitele lui Mimi. Transformarea asta a făcut-o să crească considerabil în ochii mei.

   Totul începe de la un trup mort. Dar se poate sfârșii cu și mai multe trupuri moarte. Citiți Sânge Albastru ca să descoperiți secretele celor cu Sânge Albastru, Roșu și Argintiu (ce maaaaai curcubeeeu).



miercuri, 17 aprilie 2013

O. Z. N.-ul a aterizat.


   De ce citesc? Cred că toți am simțit la un moment dat chestia asta copleșitoare despre cărți, doar că majoritatea au considerat-o un O. Z. N. ajuns în mod magic în corpul lor și au lăsat sentimentul să plece. Ei, eu m-am aruncat în acest abis necunoscut fără parașută, simțindă-mă mai în siguranță decât m-am simțit vreodată, știind cumva că la fund o să aterizez pe ceva moale, numit carte, un prototip cu multe semne -litere?- care ne transportă într-un univers poate total paralel cu al nostru.

Bine, mie îmi e greu să descriu cum simt legat de O. Z. N. -urile astea. Eu o simt și gata. O trăiesc, nu o fac versuri.

Dar știu de ce o fac și de ce ar trebuii s-o facă toată lumea.

Dețin o curiozitate nestăpânită, și nu o pot hrănii decât cu cărți: cunoașterea sub forma cea mai pură. Toți visează să fie Einstein, dar numai prototipele astea cu cotor și pagini pot să-ți paveze calea spre a fi un geniu.

Există o parte în mine, care vrea să trăiască riscuri, dar în același timp e și o alta care ei bine, își iubește corpul cu toate oasele la locul lor. De ce să nu risc prin altcineva, să trăiesc totul prin intermediul personajelor, și în același timp să și fiu în siguranță? Trăiesc viața intens de pe o canapea. Interesantă perspectivă, hă?


Chiar simți uneori nevoia să fi o altă persoană sau te simți aiurea să faci un anumit lucru, dar dacă te transpui într-un personaj, totul pare mai ușor. Credeți-mă, nu sunt o mare fană a personalității mele un pic mai timide decât prevede legea, așa că am decis să las un personaj să intre în corpul meu de fiecare dată când Vero nu știe ce să facă. Serios, e mai ușor să răspunzi nepoliticos când îți închipui că ești Juliette și în fața ta se află Warner – poate și o palmă e bine-venită, dacă mă trezesc prea bine-dispusă dimineața.

Există undeva în noi un copil care vrea să vadă happy-end-uri, și ca să nu îl pierdem, încercăm să-l hrănim cu cât mai multe „... și-au trăit până-n adânci bătrâneți.”


Călătoriile în alte locuri fără ca defapt să pleci deloc sunt printre cele mai tari avantaje care vin cu cititul. Credeți-mă, n-am părăsit niciodată canapeaua, dar m-am plimbat pe străzile Romei în zilele sale cele mai toride și pe culmile înzăpezite ale Alpilor în aceeași zi.

Infinitatea de vieți ce ne-o oferă cărțile înseamnă nemurire. Cine nu vrea să fie nemuritor fără alte efecte secundare ca și caninii ascuțiți sau pielea rece și albă?

Timpul nu cunoaște limite într-o carte, deci putem rupe barierele ce ne țin în prezent. Mereu mi-am dorit să știu cum e viitorul fără să am nevoie de o mașină a timpului, sau să mă întorc la o amintire plăcută fără să am nevoie de un cronograf asemănător celui din seria Culorile Dragostei.

Există cazuri când aventurile pe care le-am trăit temporar prin cărți își pun amprenta asupra mea ca persoană. Și personajele prin care trăiesc îmi oferă o altă perspectivă asupra anumitor lucruri. Când a vrut să mă bufnească plânsul am resimțit în mine un pic din Dru Anderson, sau când nu puteam pur și simplu să las pe cineva să facă haz de mine am invocat-o pe Rose Hathaway din interiorul meu – ceea ce nu a fost foarte plăcut pentru interlocutorul meu, apropo. A fost machiaj facial natural. Mov.


Simplele litere ne trasmit o parte dintr-un suflet aventurier, și avem șansa de a trăii ceva ce n-am putea niciodată să facem noi înșine. N-aș putea să mă lupt cu un strigoi, dar l-am simțit cumva la un metru de mine, i-am simțit răsuflarea rece și apoi am simțit cum cade moale.

Când citesc, mă simt pregătită pentru orice. Personajele pot – pot și eu, right? Dacă au putut să răsară în mijlocul camerei și să țipe ”Ciori în bikini” pot și eu să prezint un afurisit de proiect. Sunt punctul meu de sprijin, efectiv.

Asta mi-a fost si postarea ~De ce citesc?~, in cadrul concursului organizat de draguta librarie online Libris, de unde puteti cumpara si carti online.



sâmbătă, 13 aprilie 2013

Recenzie: Altfel de Îngeri#1 de Lili St. Crow

Titlu: Altfel de Îngeri
Autor: Lili St. Crow
Seria: Altfel de Îngeri
Număr de pagini: 352
Anul apariției [Ro]: 2011 (de editura Leda)

Title: Strange Angels
Author: Lili St. Crow
Series: Strange Angels
Number of pages: 293
Publication year [En]: 2009 (by Razorbill)

Strange Angels by Lili St. Crow

DRU ANDERSON NU SE TEME DE ÎNTUNERIC, DEŞI AR TREBUI.
Lumea Reală e un loc înspăimântător. Întrebaţi-o despre asta pe Dru Anderson, o fată dură care a pus la pământ un număr destul de mare de tipi răi. E înarmată, periculoasă, şi gata să lupte mai întâi şi abia pe urmă să stea la discuţii. Aşa că o să dureze ceva timp până să-şi dea seama în cine se poate încrede. Dru Anderson a fost dintotdeauna o „ciudată”, călătorind dintr-un oraş în altul împreună cu tatăl ei pentru a vâna lucrurile care mişună şi te atacă în noapte. E o viaţă stranie, dar plăcută – totul însă se schimbă într-un oraş prăpădit şi îngropat în zăpadă din Dakota, când un zombi flămând dă buzna în casă spărgând uşa de la bucătărie. Singură, îngrozită şi simţindu-se ca prinsă în cursă, Dru va trebui să-şi pună mintea la contribuţie şi să se folosească de toată pregătirea ei pentru a rămâne în viaţă. Monştrii s-au hotărât să plece şi ei la vânătoare — şi de data asta, Dru e pe meniul lor. Şansele de supravieţuire? Aproape nule. Dacă Dru nu poate rezista până la ivirea zorilor, atunci jocul e pierdut…


   Lili St. Crow ne prezintă Lumea Reală ca cel mai mare coșmar. Păi are și de ce, din moment ce toate frumusețile pământului sunt îngrămădite acolo, iar mie mi-a plăcut că autoarea nu s-a limitat numai la o specie: uite, ăștia sunt vampirii, sunt reali, restul sunt SF. Ai înțeles? Felicitări. În plus, a adăugat și un pic de sclipici fiecărei specii, chiar și unele detalii uitate de alți scriitori, ca și împărțirea speciei de ”semi-vampiri” în djamphiri (băieții) și svetocha (fetele). Bine, și să știți că eu habar n-aveam de chestia asta. Sunt o româncă de mor dihorii, nu alta.

   Pe lângă faptul că universul, deși e ficțiune, pare foarte real, personajele trec prin sentimente firești, care am văzut că le lipsesc unor cărți. Și serios, aș mai reciti o dată cartea numai ca să mă mai amuz încă o dată de gândurile lui Dru.

   Singurele lucruri care m-au făcut să-i dau patru stele în loc de cinci au fost faptul că Dru nu e așa de solidă cum pare din unele descrieri, adică mă așteptam să omoare zombi ca și cum ar cumpăra detergent numai citind coperta cărți. Dar se vede că Dru urmează să devină ceea ce așteptăm noi, așa că în volumul doi sunt aproape sigură că vom fi parțial-uimiți de evoluția ei (până și pe coperta volumul doi spune ”Până aici cu fata drăguță” sau ceva asemănător). A, da, și mai e problema intrigi: nu a fost aproape deloc, dar nu i-am simțit lipsa datorită cursului alert al lucrurilor. Serios, într-o săptămână și jumătate Dru are viața complet dată peste cap. Păi îi trebuie un premiu pentru asta, așa-i? Și dacă aveam prea multă intrigă deja cedam emoțional, oameni buni, plus că simt că volumul ăsta e ca o introducere spre adevărata acțiune pe care o așteptăm.

   Și (Doamne, nu știți cât așteptam să ajung la punctul ăsta) avem parte de un foarte voios Christophe, care a înfrumusețat și mai mult peisajul și ne-a scos din unele momente cam triste. Unde nu era Dru cu replicile geniale, apărea Chrisophe, djamphirul ”înger păzitor”. Ok, mai era și Graves pe acolo și era dulce cu Dru, dar totuși Christophe mi-a intrat mai bine la inimioară.

   Da, e una din cărțile care merită citite. Mai ales cu presimțirile mele privitoare la Trădări, volumul 2; cred că va fi o adevărată explozie.


miercuri, 10 aprilie 2013

Primele 100 de cuvinte (4)

 Altfel de Îngeri
Lili St. Crow


(Prolog)
„   Nu i-am spus tatălui meu despre bufnița albă a bunicii. Știu că ar fi trebuit s-o fac.
   La granița dintre somn și vis, se manifestă uneori acele trăiri care nu s-au întrupat încă nici în vise și nici în premoniții clare, fiind mai degrabă câte puțin din fiecare. Atunci deschizi încet ochii lipiți de somn, cân senzația că cineva te privește biruiește căldura și toropeala care te învăluie ca o ceață vătuită.
   Într-unul din aceste momente am văzut-o.
   Bufnița stătea înfoiată pe pervazul scăldat în lumina lunii și fiecare pană alburie se evidenția clar în lumina rece. Nu mă deranjasem...”

joi, 4 aprilie 2013

Libris are grijă de strălucirea cornului meu de unicorn.

Libris.ro iti scoate cartile din wishlist si ti le trimite acasa!
Iti place sa citesti? Iti place sa scrii?
Cand ati intrat ultima data intr-o librarie (virtuala sau clasica)? Cate carti care ti-au starnit interesul ai vazut si cate ai cumparat? Cate ai lasat in wishlist si astepti sa fie bugetate pentru a face parte din biblioteca personala? Cam cati bani ai fi in stare sa cheltui, intr-o luna, pe carti?
In luna aprilie, Libris.ro, cea mai de incredere librarie online din Romania (care are atât cărți tipărite, cât și cărți online), te provoaca la scris. Putem la bataie 1.500 lei, in premii pentru cei mai talentati trei bloggeri/posesori/administratori/editori in www.
Ce trebuie sa faci?
  1. Publica pe blogul tau un post in care sa anunti inscrierea ta la acest concurs;
  2. Ai grija ca in post sa incluzi sigla Libris.ro, precum si link spre libris.ro pe librarie online si pe carti online;
  3. Anunta-ne si pe noi ca te-ai inscris la concurs, arata-ne postul tau pe http://www.facebook.com/libris.ro;
  4. Acum e acum :) Scrie intr-un post un articol cu tema „De ce citesc?” si prezinta-ne 10 motive pentru care lumea ar trebui sa citeasca. Nu uita ca si aici sa incluzi link-urile spre libris.ro pe librarie online si pe carti online.
  5. Repetam punctul trei ca sa avem si noi o evidenta si sa va putem juriza.
Ce poti sa castigi?
Locul 1: carti la alegere in valoare de, tine-te bine, 900 lei!
Locul 2: carti la alegere in valoare de 400 lei!
Locul 3: carti la alegere in valoare de 200 lei!
Cum castigi?
O instanta binevoitoare, inarmata cu inteligenta, rabdare si simtul umorului va aprecia urmatoarele:
  1. Cel mai interesant raspuns la la intrebarea „De ce citesc?” (pondere 50%)
  2. Cele mai multe comentari la postul „De ce citesc?” de pe blogul tau (pondere 50%)
Depunctam (pe bune!) folosirea defectuoasa a limbii romane (recomandam DOOM-ul).
Perioada concursului:
02 aprilie – 22 aprilie




luni, 1 aprilie 2013

Trolololo.


Ok, deci tocmai mi-am dat seama că am devenit una din babele alea morbide care așteaptă să le ia Moartea în bikini. Și îmi trag perne în cap de văd fluturași cu Evan Peteres întrebându-mă
CE NAIBA E CU MINE?!
SOARTĂ CRUDĂ.

Adică mi se pare că sunt un pic științifică. Un pic mai mult. De o vreme fac numai recenzii stupide și parcă nu mai pot să gândesc - de parcă aș fi făcut-o vreodată, totuși:)) Postările mele sunt ca șosetele unui fotbalist după un meci de fotbal și asta e o insultă pentru un unicorn ca mine.
Vă rog, am și eu o impozanță cu cornul meu. Nu-mi permit să-l fac de râs.

Chiloțeeeei bufanți.
Ok, habar n-am ce înseamnă asta, dar să știți că nu port așa ceva:))

Azi am mers la mall cu diriga, ne-am îndopat la McDonald's și am văzut cum se fac produse de patiserie la Cora. Aaa, și am văzut un fel de comedie ciudată cu profu' de istorie. Bhhh.
DE PARCĂ CU EL ACOLO AR MAI FI PUTUT SĂ FIE COMEDIE?!

Mâine trebuie să îmi deplasez popoul până la școală doar ca s-o văd la moacă pe profa de francă și pe *pregătiți-vă de teroare* profa de Română și Bio LA UN LOC.
Am mai menționat că le urăsc cel mai tare pe ele două?
Da? Serios? Ok.

E culmea cum ador mâncarea franțuzească, prietena mea cea mai bună e născută de ziua Franței, sunt cea mai bună din clasă la franzceă, și profa de franceză e născută în aceeași zi cu mine.
WHAT THE FUCK IS THAT?!