Recenzie: Crescendo ~ Hush, Hush #2 de Becca Fitzpatrick

„Părea puțin probabil să mă fi urmărit cineva până la apartamentul lui Patch la acea oră târzie, dar dacă știam un lucru sigur despre nefilimi, acela era că se pricepeau foarte bine să facă imposibilul.”

   Efectiv, nu știu ce să zic :)) M-a lăsat cu maxilarul inferior undeva pe podea.

   Sfârșitul cere imperios o continuare. Adică se termină în miezul acțiunii și oh, Jev ăsta e deștept chiar și sub presiune :))

   Jev Cipriano. Ce ciudat sunăăăă :)) În cartea asta a avut atâtea porecle Patch al nostru :))

   Deci, Nora resimte gelozie după o perioadă dulce ca mierea alături de Patch și de acolo treburile o iau la vale, indiferent de cât ai bate din aripi ca să te menții la suprafață.

 „Incepe să-mi placa chestia asta cu spionatul, s-a înfierbântat Vee. Când viața mea pare s-o ia într-o direcție plictisitoare, nu trebuie decât să mă întâlnesc cu tine.”

    Dar cei în care ai încredere nu sunt, defapt, ceea ce par. Cu descoperiri sfâșitoare și lacrimi pline de durere, cartea asta aduce seria într-un unghi cu totul diferit.

   Înainte erau replicile haioase ale Patch, rânjetul șăgalnic și tresăltările inimii Norei la vederea lui -chiar dacă nu vroia s-o recunoscă nici în ruptul capului, dar asta-i altă mâncare de pește.

   Însă acum se vede profunzimea sentimentelor dintre ei, ceea ce prețuiesc cu adevărat și la ce nu pot renunța, lăsând la o parte treburile copilărești și fiind într-o tensiune continuă, știind că bolovanul ăla poate să fie oricând ultimul lucru pe care-l mai vezi.

 „Harta socioeconomică a Coldwaterului poate fi trasată printr-un simplu test: aruncă o pietricică pe orice stradă din oras. Dacă pietricica o ia la vale, te afli într-un cartier select, dacă stă pe loc, ești într-un cartier al clasei de mijloc. Iar dacă pierzi pietricica într-un nor de praf înainte să poți să-ți dai seama în ce parte se îndreapta, ei bine…atunci te afli la mine în cartier.”