Recenzie: Cum sa nu te lasi dus de nas de o fata... sub acoperire de Ally Carter

   Ei bine, in acest volum nimic nu e ceea ce pare. Lumea se intoarce cu fundul in sus, cu un calduros ajutor primit de la Cercul Cavan.

   Sau, in fine, defapt Cercul Cavan e chiar autorul acestei dragute intorsaturi.

   Cammie Morgan merge in Boston la colega ei de camera, Macey McHenry, numai ca acolo devine martora la o rapire. Matusa protagonistei, Abby, se tine dupa Macey 24/7 dupa aceea, fiindca 1.) rapirile nu merita ignorate si 2.) tatal ei e nominalizat ca vicepresedinte.

“-Of ,Cam, mi-a zis matusa mea, oftand. Uita-te la tine. Total maturizata, frangand inimi… Si incalcand reguli, a adaugat, inaltandu-si sprancenele. Sincer, in calitate de matusa a ta ,nici nu stiu cu ce sa ma mandresc mai mult.”

Colegiul Gallagher s-a chinuit tot timpul sa nu iasa in evidenta, ca oamenii sa nu rascoleasca prin trecutul lor, dar cand ai fotografi si reporteri in curte, nu stiu cat de invizibil poti fi, totusi :))

“-Si, voi, domnisoarelor, sa inteleg ca sunteti la aceeasi scoala, nu? s-a interesat Preston, gafaind. Toate femeile de la Colegiul Gallagher sunt la fel de izbitoare ca voi?

Macey s-a rasucit spre el.

- La drept vorbind, izbitul e lucrul la care ne pricepem cel mai bine.”

   Subnivelul 2 -yeah, Joe Solomon- e plin de deghizari -Raiul pe pamant pentru Cammie, apropo :)). Macey descopera despre trecutul ei si intr-adevar, in acest volum Ally reuseste sa ne arate ce e aia prietenie adevarata. Cammie ii promite mamei sale sa nu mai iasa din conac, dar ce inseamna niste cuvinte cand una dintre cele mai bune prietene ale tale se deghizeaza si pleaca ranita?

“Uneori, oamenii fug… ca sa vada daca vii dupa ei.”

-Joe Solomon