duminică, 23 decembrie 2012

Recenzie: Crescendo ~ Hush, Hush #2 de Becca Fitzpatrick

„Părea puțin probabil să mă fi urmărit cineva până la apartamentul lui Patch la acea oră târzie, dar dacă știam un lucru sigur despre nefilimi, acela era că se pricepeau foarte bine să facă imposibilul.”

   Efectiv, nu știu ce să zic :)) M-a lăsat cu maxilarul inferior undeva pe podea.

   Sfârșitul cere imperios o continuare. Adică se termină în miezul acțiunii și oh, Jev ăsta e deștept chiar și sub presiune :))

   Jev Cipriano. Ce ciudat sunăăăă :)) În cartea asta a avut atâtea porecle Patch al nostru :))

   Deci, Nora resimte gelozie după o perioadă dulce ca mierea alături de Patch și de acolo treburile o iau la vale, indiferent de cât ai bate din aripi ca să te menții la suprafață.

 „Incepe să-mi placa chestia asta cu spionatul, s-a înfierbântat Vee. Când viața mea pare s-o ia într-o direcție plictisitoare, nu trebuie decât să mă întâlnesc cu tine.”

    Dar cei în care ai încredere nu sunt, defapt, ceea ce par. Cu descoperiri sfâșitoare și lacrimi pline de durere, cartea asta aduce seria într-un unghi cu totul diferit.

   Înainte erau replicile haioase ale Patch, rânjetul șăgalnic și tresăltările inimii Norei la vederea lui -chiar dacă nu vroia s-o recunoscă nici în ruptul capului, dar asta-i altă mâncare de pește.

   Însă acum se vede profunzimea sentimentelor dintre ei, ceea ce prețuiesc cu adevărat și la ce nu pot renunța, lăsând la o parte treburile copilărești și fiind într-o tensiune continuă, știind că bolovanul ăla poate să fie oricând ultimul lucru pe care-l mai vezi.

 „Harta socioeconomică a Coldwaterului poate fi trasată printr-un simplu test: aruncă o pietricică pe orice stradă din oras. Dacă pietricica o ia la vale, te afli într-un cartier select, dacă stă pe loc, ești într-un cartier al clasei de mijloc. Iar dacă pierzi pietricica într-un nor de praf înainte să poți să-ți dai seama în ce parte se îndreapta, ei bine…atunci te afli la mine în cartier.”


8 comentarii:

  1. uuh! :X Asta vara citeam putin.. ma chema mama la masa... ma intorceam la citit... mai faceam ceva obligata. eram ceva de genul *5 minute fara sa citesc* : Ooh.. dar mi-e dor de Patch&Nora! :X

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa :)) Cu toate certurile lor, tot niște dulci rămân :X:X:X:X

      Ștergere
  2. Ai nimerit-o,Vero!Cartea asta nu am putut-o lăsa din mână nici măcar o secundă,şi recenzia ta e genială!Crede-mă că sunt o persoană sinceră,şi dacă nu mi-ar fi plăcut recenzia ţi-aş fi spus,mai ales când vine vorba de Hush Hush Saga:D Felicitări!

    SĂ AI SĂRBĂTORI FERICITE!:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vaaai, mersi ^.^ Si eu sunt un critic dur *sau cel putin asa ma consider eu :))*

      Ștergere
  3. Mi s-a părut că Becca a dat-o pe genul poliţist cu romanul ăsta :D Mi-a plăcut mult de tot cum s-a jucat cu mintea mea, iar când am văzut cine l-a ucis pe tatăl Norei cu adevărat am rămas o.o A cam lipsit Patch, dar a fost grozav oricum :x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. D, era chiar persoana la care te-ai fi așteptat cel mai puțin :)) Și, de fapt, nici măcar nu era tatăl ei, totuși :)

      Ștergere
  4. Cum am mai spus, acest volum mi-a palcut si mai putin decat primul. Dupa ce ca doar pentru Patch citeam cartea, mister se decide sa se desparta de Nora si sa fie cu domnisoara Fifi aia. Enervanta fiinta, zau. Nora era un fel de: Ce-a zis Patch sa NU fac? Exact asta am sa fac! Sunt curioasa pe cine vor alege pentru Patch si Nora, ca in curand se face filmul ;;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnișoara Fifi:)) Să vezi în Tăcere, îți vine să speli cu ea pe jos (d-șoara Fifi):))

      Ștergere