Recenzie: Bloodlines ~ Bloodlines#1 de Richelle Mead

   Ăăă... wtf?! :))

   Adică, mi-a luat mai mult de trei luni, și totuși, a avut o părticică din acea... esență de Richelle Mead. Am simțit cum a înercat să treacă lin din mintea dhampir-ului Rose Hathaway la Alchimista cu totul diferită, Sydney Sage :) Și i-a ieșit binișor, chiar dacă *zic eu* a fost cam greu să renunțe la glume și la caracterul posnaș a lui Rose.

“You look too pretty to be useful.”

-nu-spun-cine 

(nu Sydney) către 

Adrian

   Mi-a plăcut cum Sydney a trecut ușor de la cățelușul ascultător la Alchimista care impune propriile reguli. Nu pot decât să o felicit pe Richelle pentru această evoluție perfectă a lui Sydney și pentru modul ei special de a scrie. Când chiar crezi că totul e pierdut și va fi un sfârșit nu tocmai happy, Richelle își bagă coada. Doar că faza e că în AV lucrurile se întinseseră pe o parte mai mare a cărții, poate chiar pe toată cartea, iar în Bloodlines acțiunea e la sfârșit și numai la sfârșit, restul fiind o viață tipică. Deci, pe scurt, intriga e slăbuță. La sfârșit e băgată o grămadă de acțiune extraordinară, dar eu zic că Richelle putea să ne intrige ceva mai mult.

   Sydney Sage este o Alchimistă suspendată pe perioadă nedeterminată din funcția sa datorită ”trădări celorlalți Alchimiști” prin ajutarea unui vampir (Rose, dââââ), care iubește mașinile, visează să ajungă la Roma și este obligată să învețe ce rezultă prin amestecarea unor formule chimice încă de când bea din biberon. Dar totuși, este trimisă să aibă grijă de sora nelegitimă a Lissei, Jill, la o școală din Palm Springs alături de Eddie Castile și *Anca, nu țipa, nu țipa* Adrian Ivashkov.

   Keith e o jigodie. Taică'său e prea strict. Ideile Alchimiștilor nu sunt demne de o gândire rațională, până la urmă. Dar cartea n-ar fi fost așa fără elementele astea:)

   Și, bineînțeles, ca să o pun pe Anca puțin pe foc, Adrian ne arată o latură pe care nu ne-a arătat-o niciodată în fața lui Rose. Partea aia de Adrian.

“Everything's about my personal entertainment. The world is my stage. Keep it up- you're becoming a star performer in the show.”

-Adrian Ivashkov

   Și treburie să vă spun, dragostea încurcă treburile și pe aici.

   Per total, Richelle știe ce face, dar tranziția de la personaj secundar la personaj principal nu a fost așa cum mă așteptam, totuși. Acum se presupune că ne concentrăm pe Sydney, Eddie, Jill și Adrian. Eddie a fost cam șters și eu pe el așteptam să îl văd în forță, ca pe Eddie cel din Academia Vampirilor, Eddie cel cu personalitate. În schimb, tot timpul era un gardian impasibil, și pentru asta aș fi în stare să o ciufulesc pe Richelle. Jill, cu toate descoperirile și alte alea înțeleg că au șocat-o, dar uneori cam pierdea controlul. Adrian, nu știu ce să zic. Adică îl avem deja conturat din seria anterioară și nu îmi pot da seama prea bine, dar Sydney mi se pare și ea un pic cam ștearsă. Spre deosebire de Rose, ale cărei reacții le știm în mare, știm că e puternică, știm tot ce vrem, habar n-avem prea multe de Sydney. Dar aici, ca să fiu sinceră, dau vina pe Alchimiști, Fiindcă au transformat-o într-un roboțel programat doar să urască vampirii, nelăsând-o să fie cine e ea defapt, cu propriile ei impresii și alegeri.

   Evenimentele se leagă într-un fel dubios... dar ce naiba, o singură iță a pornit încă de la începutul cărții. Ok, și cea mai importantă. Datorită ei a fost întreaga acțiune, ceea ce mă face să realizez că dacă ne spunea și despre restul acțiunii, nu mai avea nici un farmec.

Faza e că a lipsit suspansul ăla, și a venit direct surpriza.

Acum niște citate:

„Keith was just bringing the glass to his lips when Adrian said, "Mmm. O positive, my favorite."

Keith sprayed out the wine he'd just drunk and promptly started coughing. I was relieved that none got on me. Jill burst into giggles, and Clarence stared at his glass wonderingly.

"Is it? I thought it was a cabernet sauvignon."

"So it is," said Adrian, straight-faced. "My mistake.” ”

*am iubit scena asta; ha, jivină, ți-a făcut-o!:))*

“I decided the Alchemists needed an entire department devoted to handling Adrian Ivashkov.” 

4.5 din 5
Mă aștept ca volumul următor să fie mai bun!
Dar totuși Richelle știe ce face și să zicem că în volumul ăsta doar a încercat să ne introducă în lumea lui Sydney - lumea mată, incoloră, a Alchimiștilor.

P.S. My first book in ingliș. I'm pround :))