Bloodlines - Richelle Mead: Primul Capitol - Tradus

   Nu puteam respira.

   Era o mana acoperindu-mi gura si o alta scuturandu-mi umarul, smulgandu-ma dintr-un somn adanc. O mie de ganduri frenetice se loveau în mintea mea în timpul unei singure bătăi de inima. Se întâmpla. Cel mai mare coșmar al meu devenea realitate.

   Ei sunt aici! Au venit aici pentru mine!

   Am clipit, ochii mei uitându-se încețoșați prin camera întunecataă pâna ce tatăl meu îmi apăru în câmpul vizual. Mi-am potolit bătăile, cu gândurile confuze. El s-a dat înapoi un pas și s-a uitat la mine cu răceală. M-am ridicat în șezut, cu inima încă bătându-mi.

   'Tată?'

   'Sydney. Nu te trezeai.'

   Bineînțeles, asta a fost singura lui scuză pentru a mă speria de moarte.

   'Trebuie să te îmbraci și să te faci prezentabilă' a continuat el. 'Rapid si în liniște. Ne întâlnim în josul scărilor, în birou.'

   Mi-am simțit ochii mărindu-se, dar nu am ezitat cu un raspuns. Era un singur răspuns acceptabil. 'Da, domnule. Cu siguranță.'

   'Mă duc să o trezesc pe sora ta.' El s-a intors spre usa, și eu am sărit din pat.

   'Zoe?' am exclamat. 'Pentru ce ai tu nevoie de ea?'

   'Shh' m-a mustrat. 'Grăbește-te și pregătește-te. Și amintește-ți - fi tacută. Nu-ți trezii mama.'

   El a închis ușa fără nici un alt cuvant, lasandu-ma mirata. Panica care disparuse a inceput sa creasca in mine din nou. Ce vor de la Zoe? E o trezire devreme privitoare la treburile Alchimistilor, iar ea nu are nimic de-a face cu asta. Tehnic, nici eu nu am nimic de-a face, nu de cand am fost suspendata pe perioada nedeterminata pentru purtarea mea rea din vară. Și daca are de face cu asta? Dacă în sfârșit mă iau pe mine la un centru de reeducare si Zoe mă va înlocuii?

   Pentru un moment, lumea s-a rotit in jurul meu, si m-am apucat de pat ca sa ma sprijin. Centre de reeducare. Ele erau cele mai mari cosmaruri ale Alchimisitilor tineri ca mine, locuri misterioase unde cei care cresc prea apropiati de vampiri sunt obligati sa invete greseala din calea lor. Ce se intampla acolo exact este secret, unul pe care nu as vrea sa-l aflu niciodata. Eram destul de sigura ca 'reeducare' era un mod frumos de a spune 'spalarea creierului'.

   Nu am mai vazut decat o persoana care a venit inapoi, si sincer, el era doar o jumatate din ceea ce fusese. Era mai mult un zombi, si nu am vrut niciodata sa ma gandesc cum au reusit sa-l aduca in halul asta.

   Vorbele tatalui meu de a ma grabi au rasunat in mintea mea, si am incercat sa ma scutur de fricile mele. Reamintindu-mi cealalta avertizare a lui, m-am miscat in liniste. Mama mea are un somn usor. In mod normal, ea nu avea nici o problema cu mersul in misiunile Alchimistilor, dar mai tarziu, ea nu a mai fost atat de draguta fata de angajatorii sotului sāu (si ai fiicei). Dupa ce Alchimistii furiosi m-au adus la usa parintilor mei luna trecută, aceasta casa a dispus de caldura unei tabere de prizonieri. Argumente teribile au cazut intre parintii mei, iar sora mea, Zoe, si cu mine, ne-am regasit in ele.

   Zoe.

   De ce au ei nevoie de Zoe?

   Întrebarea a ars în mine tot timpul în care m-am pregătit. Știam ce înseamnă ‘prezentabilă‘. Aruncarea pe mine a unei perechi de blugi și a unui tricou ieșea din calcul. În schimb, am tras pe mine pantaloni gri și o cămașă alba cu nasturi. Am pus peste un cardigan întunecat, gri-cărbune, pe care l-am încheiat cu grijă în talie cu o curea neagră. O cruce mică de aur –cea pe care o port tot timpul la gât- era singurul ornament cu care m-am deranjat să completez ținuta.

   Părul meu a fost o problemă ceva mai mare. Chiar și după doar două ore de somn, era deja aranjat în toate direcțiile. L-am netezit cât de bine am putut, apoi m-am dat cu un spray de păr în speranța că va fi bine pentru orice va urma. Singurul machiaj pe care mi l-am pus a fost o pudră deschisă la culoare. Nu aveam timp pentru mai mult.

   Întregul proces mi-a luat numai 6 minute, ceea ce era un record nou pentru mine. Am sprintat pe scări în perfecta liniște, cu grijă, din nou, pentru a evita trezirea mamei mele. Camera de zi era întunecată, dar puțină lumină se revărsa prin ușa nu-prea-închisă a biroului tatălui meu. Luând asta ca pe o invitație, am împins ușa deschisă și am alunecat înăuntru. O conversație șoptită s-a oprit când am intrat. Tatăl meu m-a privit din cap până în tălpi și și-a arătat aprobarea asupra înfățișării mele în modul în care era cel mai priceput: fără să mă critice.
   'Sydney,' a spus brusc. 'Cred că o știi pe Donna Stanton.'

   Formidabilul Alchimist stătea lângă fereastră, cu brațele încrucișate, arătând la fel de dură și de slabă cum îmi aminteam. Mi-am petrecut o grămadă de timp în ultima vreme cu ea, deși cu greu ne putem numi prietene – în special de când rezultatul acțiunilor mele a fost punerea în 'arest la domiciliu de vampiri' pentru doi dintre noi. Dacă ea a arborat vreun resentiment față de mine, atunci nu o arăta. Ea a aprobat din cap spre mine într-un gest politicos, iar fața ei exprima numai treburi de afaceri.

   Alți trei Alchimiști  erau aici de asemenea, toți bărbați. Ei s-au prezentat ca Barnes, Michaelson și Horowitz. Barnes și Michaelson erau de vârsta tatei și a lui Stanton. Horowitz era tânăr, și era priceput la treburile cu tatuajele. Toți erau îmbrăcați ca mine, cu haine casual de lucru în culori greu de definit. Scopul nostru era să arătăm bine, dar să nu atragem atenția. Alchimiștii s-au jucat de-a Oamenii în Negru (*referire la filmul Men in Black) de secole, cu mult înainte ca oamenii să viseze la viața în alte lumi. Când lumina le-a lovit fețele pe partea dreaptă, fiecare Alchimist a arătat câte un tatuaj-crin identic cu al meu.

   Din nou, neliniștea mea a crescut. Ăsta era vreun gen de interogatoriu? O evaluare pentru a vedea dacă decizia mea de a ajuta o fată jumătate-vampir renegată mi-a schimbat credința? Mi-am încrucișat mâinile la piept și mi-am disciplinat fața spre o expresie neutră, sperând să arăt rece și încrezătoare. Dacă am să am vreo șansă să pledez în cazul meu, mi-am propus s-o fac cum trebuie.

   Înainte ca cineva să poată rostii vreun cuvânt, Zoe a intrat. Ea a închis ușa după ea și privii în jur cu teroare, cu ochii mari. Biroul tatălui nostru e imens –a construit încă o parte ca completare a casei pentru asta- și toți ocupanții au avut loc cu ușurință înauntru. Dar de când am văzut-o pe sora mea intrând în scenă, mi-am dat seama că ea se simțea sufocată și prinsă în capcană. I-am întâlnit ochii și am încercat să îi transmit în tăcere simpatie. Asta trebuie să fi avut efect pentru ea pentru că a venit în partea mea, părând ceva mai puțin speriată.

   'Zoe,' a spus tatăl meu. El a lăsat numele ei să atârne în aer în felul în care a vrut, arătându-i clar că că era dezamăgit. Am putut imediat ghici de ce. Ea purta blugi și un pulovăr vechi și părul ei castaniu era prins în două codițe împletite drăguțe, dar neglijente. După standardele unei alte persoane, ea ar fi fost 'prezentabilă ' – dar nu după ale lui. I-am simțit tremurul asupra mea, și am încercat să mă fac mai înaltă și mai protectoare. După ce s-a asigurat că condamnarea lui a fost simțită, tatăl nostru le-a prezentat-o celorlați pe Zoe. Stanton a dat din cap politicos spre ea, și apoi s-a întors spre tatăl meu.

   'Nu înțeleg, Jarded ' a spus Stanton. 'Pe care dintre ele ai de gând să o folosești?'

   'Ei bine, asta e problema ' a spus tatăl meu. 'Zoe a fost solicitată… dar nu sunt sigur că e pregătită. De fapt, știu că nu este. Ea știe numai chestiile de bază din instructaj. Dar având în vedere recentele… experiențe… ale lui Sydney…'

   Mintea mea a început imediat să pună piesele cap la cap. În primul rând, și cel mai important, nu voi merge la un centru de reeducare. Nu încă, cel puțin. Aici era vorba despre altceva. Suspiciunea mea de mai devreme era adevărată. Era o misiune sau o sarcină în desfășurare, iar cineva a vrut-o pe Zoe, deoarece ea, spre deosebire de anumiți membrii ai familiei sale, nu are antecedente de trădare al Alchimiștilor. Tatăl meu a avut dreptate că ea a primit doar instrucțiunile de bază. Munca noastră e ereditară, și eu am fost aleasă să fiu următorul Alchimist din familia Sage. Sora mea mai mare, Carly, mi-a pasat-o mie și acum e la colegiu și e prea bătrână. El, în schimb, i-a predat puțin lui Zoe în caz că mi se întâmplă ceva, ca de exemplu un accident de mașină.

   Am pășit înainte, neștiind totuși ce urma să spun. Singurul lucru de care eram sigură era că ei nu o puteau băga pe Zoe în planurile Alchimiștilor. M-am temut pentru siguranța ei mai mult decât pentru mersul într-un centru de reeducare – și sunt destul de speriață de asta. 'I-am spus unei comisii despre acțiunile mele după ce s-au întâmplat' am spus. 'Am avut impresia că ei au înțeles de ce am făcut ceea ce am făcut. Sunt pe deplin calificată să vă  servesc pentru lucrurile de care aveți nevoie – mult mai bine decât sora mea. Am experiență în lumea reală. Știu munca asta pe interior și exterior. '

   'Puțin prea multă experiență în lumea reală, dacă nu mă înșeală memoria' a spus Stanton sec.

   'Eu unul aș vrea să aud aceste 'motive' din nou' a spus Barnes, folosindu-și degetele ca să facă ghilimele în aer. 'Nu sunt încântat să aruncăm o fată pe jumătate antrenată înafară, dar e cam greu de crezut că cineva care a ajutat un vampir criminal este ”pe deplin calificat să ne servească” ' Mai multe ghilimele pretențioase în aer.

   I-am zâmbit înapoi plăcut, mascându-mi mânia. Dacă îi arăt adevăratele mele emoții, nu îmi îmbunătățesc deloc situația. 'Am înțeles, domnule. Dar Rose Hathaway a fost în cele din urmă scoasă nevinovată din crima în care era acuzată. Deci, practic nu am ajutat un criminal. Acțiunile mele au ajutat la găsirea adevăratului ucigaș. '

   'Să fie așa, dar noi –și tu – nu știam la acea vreme că ea este nevinovată', a spus el.

   'Știu', am spus. 'Dar am crezut că este. '

   Barnes a inhalat. 'Și exact aici este problema. Ar fi trebuti să crezi ce ți-au spus Alchimiștii, nu să fugi departe cu teoriile tale. Cel puțin, ar fi trebuit să le prezinți dovezile adunate superiorilor tăi. '

   Dovezi? Cum aș putea explica că nu dovezile au fost cele care m-au condus să o ajut pe Rose la fel de mult ca sentimentul dinăuntrul meu că ea spunea adevărul? Știam că asta era ceva ce ei nu ar fi înțeles niciodată. Fiecare dintre noi a fost învățat să creadă ce e mai rău despre cei ca Rose. Spunându-le că am văzut adevărul și onestitatea în ea nu ajuta deloc cauza mea. Spunându-le că am fost șantajată să o ajut de către un alt vampir ar fi o explicație și mai rea. Era un singur argument pe care Alchimiștii ar fi capabili să-l înțeleagă.

   'Eu… nu am spus nimănui pentru că am vrut să obțin credit din asta. Speram că dacă îl demascăm, aș putea obține o promovare și o misiune mai bună.'

   Am avut nevoie de fiecare strop de auto-control pe care îl dețineam ca să spun minciuna asta într-un fel credibil. M-am simțit umilită să fac o astfel de admitere. Ca și cum ambiția chiar m-ar fi putut duce pe mine la un comportament extrem! M-a făcut să mă simt scârboasă și superficială. Dar, așa cum am suspectat, ăsta a fost singurul argument pe care l-au putut înțelege Alchimiștii.

   Michaelson a dat din cap. 'Greșit, dar nu total neașteptat pentru vârsta ei. '

   Ceilalți bărbați împărășeau aceleași priviri condescente, chiar și tatăl meu. Numai Stanton m-a privit îndoielnică, dar apoi, ea nu a mai insistat pe acest fiasco.

   Tatăl meu a mai aruncat câteva priviri, așteptând alte comentarii. Când nici unul nu a venit, el a ridicat din umeri. 'Dacă nu are nimeni nici o obiecție, atunci, aș vrea mai degrabă să o folosim pe Sydney. Nu prea am înțeles la ce aveți nevoie de ea.' A fost o ușoară notă de acuzare în vocea sa care nu a fost prezentă până acum. Lui Jared Sage nu-i plage să fie lăsat pe dinafară.

   'Nu am nici o problemă dacă o folosim pe fata mai mare' a spus Barnes. 'Dar ține-o pe-aproape pe cea mică până ajung și ceilalți, în caz că au vreo obiecție. ' M-am întrebat câți ”ceilalți” mai putau să vină. Biroul tatălui meu nu era un stadion. De asemenea, cu cât veneau mai multe persoane, cu atât cazul era mai important, probabil. Mi s-a făcut piele de găină când m-am întrebat despre ce era, defapt, vorba. I-am văzut pe Alchimiști acoperind dezastre majore cu doar două persoane. Cât de colosal putea fi dacă era nevoie de atât de mult ajutor?

   Horowitz a vorbit pentru prima dată. 'Ce vreți să fac? '

   'Să îi mai pui cerneală în tatuaj lui Sydney' a spus Stanton decisiv. 'Chiar dacă ea nu merge, nu va durea să aibă vrăjile reînnoite. Nu punem nici un punct de cerneală pe Zoe până nu știm ce facem cu ea.'

   Ochii mei s-au mutat spre obrajii evident liberi ai surorii mele. Da. Atâta timp cât nu era nici un crin acolo, ea era liberă. Odată ce tatuajul ți-a fost inscripționat pe piele, nu mai e nici o cale de întoarcere. Aparții Alchimiștilor.

   Realitatea m-a lovit cam acum un an sau așa ceva. Nu am realizat niciodată cât timp am crescut. Tatăl meu m-a orbit de la o vârstă foarte fragedă despre corectitudinea datoriei noastre. Încă credeam în dreptate, dar mi-aș fi dorit să menționeze doar cât de mult din viață îmi iroseam.

   Horowitz a asamplat o masă pliantă ceva mai departe de biroul tatălui meu. El mi-a făcut semn și mi-a oferit un zâmbet prietenos.

   'Urcă-te', mi-a spus. 'Ia-ți șansa.'

   Barnes i-a aruncat o privire dezaprobatoare. 'Te rog. Ai putea arăta puțin respect fată de ritualul ăsta, David. '

   Horowitz pur și simplu a ridicat din umeri. M-a ajutat să mă intind și deși mi-a prea fost frică de ceilalți ca să îi arăt un zâmbet vizibil, am sperat că recunoștiința mi s-a arătat prin ochi. Un alt zâmbet de la el mi-a spus că a înțeles. Întorcându-mi capul, m-am uitat la Barnes cum aranja cu respect o servietă neagră pe o parte a mesei. Ceilalți Alchimiști s-au adunat în jur și și-au împreunat mâinile în față. El trebuie să fie hierofantul, am realizat. Cei mai mulți dintre Alchimiști se înrădăcinează în știință, dar câteva sarcini necesită asistență divină. La urma urmei, misiunea noastră de bază era să le înrădăcinăm oamenilor în cap că vampirii erau nefirești și erau împotriva planului lui Dumnezeu. De aceea hierofanții –preoții noștri- lucrau cot-la-cot cu oamenii noștri de știință.

  'Doamne' a intonat el, închizându-și ochii. 'Binecuvântează aceste elixire. Îndepărtează urma răului pe care o poartă astfel încât dătătoarea lor de viață să strălucească pur în noi, robii tăi.'

   El a deschis servieta și a scos patru flacoane mici, fiecare plin cu lichid roșu-închis. Cu o mână în echilibru și un ochi practic, Barnes a turnat cantitatea exactă din fiecare într-o sticlă mai mare. Când a terminat cu cele patru, a scos un pachet mic cu pulbere pe care l-a golit în restul amestecului. Am simțit o furnicătură în aer și conținutul din sticlă s-a transformat în aur. I-a pasat sticla lui Horowitz, care avea pregătit un ac. Toți s-au relaxat, acum că partea ceremonială s-a terminat.

   M-am întors ascultătoare într-o parte, expunându-mi obrazul. Un moment mai târziu, umbra lui Horowitz a căzut asupra mea. 'Asta va înțepa un pic, dar nu ca prima dată. Asta e doar o adăugare' a explicat cu bunătate.

   'Știu', am spus. Am mai făcut asta înainte. 'Mulțumesc. '

   Acul mi-a înțepat pielea, și am încercat să nu tresar. A făcut înțepătura, dar așa cum a zis Horowitz, nu a fost ca și cum ai face tatuajul pentru prima oară. El doar injecta cantități mici în cerneala deja existentă în tatuajul meu, reîncărcându-i puterile. Zoe ar putea să nu fie înafară pericolului încă, dar cu siguranță ei nu mi-ar fi reînnoit tatuajul dacă urma să merg la un centru de reeducare.

   'Ne puteți spune ce se întâmplă cât timp așteptăm?'a întrebat tatăl meu.'Tot ce ați spus a fost că aveți nevoie de o adolescentă.' Modul în care a spus 'adolescentă' a făcut să pară că era ceva de unică folosință. M-am luptat cu val de furie față de tatăl meu. Atât am însemnat noi pentru el.

   'Avem o situație' am auzit-o pe Stanton spunând. În sfârșit, primeam niște răspunsuri. 'Cu Moroii. '

   Am respirat o gură mică de aer de ușurare. Mult mai bine decât cu Strigoii. Orice 'situație' pe care trebuie să o înfrunte Alchimiștii întotdeauna implică una dintre rasele de vampiri și aș alege viața, nu moartea, în orice zi. Ei par aproape umani (deși nu am să i-o spun nimănui de aici) și trăiesc și mor ca noi. Strigoii, cu toate acestea, sunt suciți împotriva naturii. Sunt nemuritori, vampiri ucigași creați fie forțat, atunci când victima bea din sângele Strigoiului, ori atunci când Moroiul ia viața altcuiva când îi bea sângele. O situație cu Strigoii de obicei se termină cu cineva mort.

   Toate felurile de posibile scenarii s-au jucat prin mintea mea privitoare la acțiunea Alchimiștilor din noaptea asta: un om care a văzut pe cineva cu colți, un hrănitor care a scăpat și s-a arătat publicului, un Moroi tratat de doctori umani... Acestea erau genul de probleme pe care noi, Alchimiștii, le confruntam cel mai des, de care am fost învățată să mă ocup și pe care le pot acoperii cu ușurință. De ce au ei nevoie de o 'adolescentă' pentru oricare dintre astea, totuși, era un mister.

   'Știți că și-au ales regina luna trecută' a spus Barnes. L-am putut, practic, vedea, cum își dădea ochii peste cap.

   Toată lumea din cameră a murmurat afirmativ. Bineînțeles că știau despre asta. Alchimiștii au acordat o atenție specială chestiilor politice. Să știm ce fac vampirii e crucial pentru a putea păstra secretul față de restul oamenilor – și să păstrăm restul oamenilor în siguranță față de ei. Ăsta era scopul nostru, să ne protejăm frații. Știu că dușmanul a fost luat foarte în serios cu noi. Fata Moroi aleasă regină, Vasilisa Dragomir, avea optsprezece ani, la fel ca mine.

   'Nu te tensiona' a spus Horowitz ușor.

   Nici nu-mi dădusem seama că o făcusem.  Am încercat să mă relaxezm dar să mă gândesc la Vasilisa Dragomir m-a făcut să mă gândesc la Rose Hathaway. Neliniștită, m-am întrebat dacă nu era cam devreme să intre în probleme. Din fericire, Barnes doar și-a continuat povestea, fără să menționeze legătura mea indirectă cu regina și cu asociații ei.

   'Ei bine, la fel cum ne-a șocat pe noi, i-a șocat și pe unii dintre ei. Sunt o grămadă de proteste și dizidente. Nici unul nu a încercat să o atace pe fata Dragomir, dar asta probabil fiindcă ea e bine protejată. Dușmanii ei, se pare, au găsit altceva: sora ei. '

   'Jill' am spus, vorbind înainte să mă pot oprii. Horowitz îmi spusese să nu mă mișc, și imediat am regretat că am atras atenția asupra mea și a cunoștiințelor mele despre Moroi. Cu toate aacestea, o imagine a lui Jillian Mastrano mi-a fulgerat în minte, înaltă și supărător de slabă ca toți ceilalți Moroi, cu ochii mari și verzi care păreau tot timpul nervoși. Și ea avea un motiv bun să fie așa. La cincisprezece ani, Jill a descoperit că este sora nelegitimă a Vasilisei, făcând-o cealaltă ultimă membră din linia familiei sale regale. Ea a fost deasemenea legată de mizeria pe care am făcut-o în vară.

   'Știți legile lor' a continuat Stanton, după un moment de tăcere ciudată. Tonul ei a transmis exact ceea ce gândeam noi despre legile Moroilor. Un monarh ales? Nu are nici un sens, dar la ce te-ai putea aștepta de la niște ființe nenaturale ca vampirii? 'Și Vasilisa trebuie să aibă un mebru al familiei ca să își mențină tronul. De aceea, inamicii ei au decis că dacă nu o pot elimina pe ea în mod direct, îi pot elimina familia. '

   Un fior mi-a fugit pe coloana vertebrală la sensul nerostit, și din nou am vorbit fără să gândesc.

   'I s-a întâmplat ceva lui Jill? ' De data asta, am ales un moment când Horowitz realimenta acul, deci nu era nici un pericol să stric tatuajul.

   Mi-am mușcat buza ca să mă împiedic să mai spun orice altceva, imaginându-mi pedeapsa din ochii tatălui meu. Să îmi arăt preocuparea pentru un Moroi a fost ultimul lucru pe care aș fi vrut să îl fac, având în vedere statul meu incert. Nu am nici un atașament puternic față de Jill, dar gândul că cineva ar vrea să omoare o fată de cincisprezece ani – de aceiași vârstă cu Zoe -  era îngrozitor, indiferent de ce rasă aparținea.

   'Asta e ceea ce neclar' a meditat Stanton. 'Ea a fost atacată, știm bine, dar nu putem spune de ce ea nu are nici o leziune. Oricum, ea e bine acum, dar întâmplarea a avut loc chiar la Curtea lor, și asta înseamnă că au trădători la nivele ridicate. '

   Barnes pufnii în dezgust. 'La ce te poți aștepta? Cum a reușit rasa lor ridicolă să supraviețuiască atâta timp, e dincolo de mine'

   Aici au fost murmure de aprobare.

   'Ridicolă sau nu, însă, nu îi putem avea într-un război civil' a spus Stanton. 'Unii Moroi au acționat în semn de protest, destul cât să atragă atenția mass-media-ului oamenilor. Nu putem permite asta. Avem nevoie de guvernul lor stabil, ceea ce înseamnă să îi asigurăm siguranța acestei fete. Poate ei nu se cred între ei, dar pot avea încredere în noi. '

   Nu avea nici un rost să-i spun că defapt Moroii nu aveau deloc încredere în Alchimiști. Dar, având în verdere că noi nu avem nici un interes să omorâm regina sau pe cineva din familia ei, ne face să fim mai credibili decât alții.

   'Avem nevoie să o facem pe fată să dispară' a spus Michaelson.'Cel puțin până Moroii anulează legea care face tronul Vasilisei atât de precar. Ascunzând-o pe Mastrano cu oamenii ei proprii nu e sigur pe moment, așa că avem nevoie s-o ascundem printre oameni. ' Din cuvintele lui picura dispreț. 'Dar e imperativ ca ea să rămână de asemenea ascunsă de oameni. Rasa noastră nu poate ști de existența lor. '

   'După ce ne-am consultat cu gardienii, am ales o locație în care credem că va fi protejată – atât de Moroi, cât și Strigoi' a spus Stanton. 'Cu toate acestea, ca să fim siguri că ea –și cei care vin cu ea- rămân nedetectați, avem nevoie de un Alchimist la-ndemână, unul dedicat exclusiv nevoilor sale în caz că apar complicații. '

   Tatăl meu a pufnit. 'E o risipă de resursele noastre. Să nu mai vorbim că e insuportabil pentru oricine să stea cu ea.'

   Aveam un sentiment rău despre ceea ce urma.

   'Aici intră Sydney' a spus Stanton. 'Am dorii ca ca ea să fie una dintre Alchimiștii care merg cu Jillian'

   'Ce? ' a exclamat tatăl meu. 'Nu poți vorbi serios.'

   'De ce nu? ' Tonul lui Stanton era calm. 'Sunt de vârstă apropiată, deci dacă stau împreună nu ar ridica suspiciuni. Și Sydney o știe deja pe fată. Sunt sigură că pentru ea nu va fi la fel de 'insuportabil' cum e pentru alți Alchimiști.'

   Subînțelesul era tare și clar. Nu eram eliberată de trecutul meu, nu încă. Horowitz s-a oprit și a scos acul, dându-mi șansa să vorbesc. Mintea mea lucra. Unele răspunsuri erau de așteptat. Nu am vrut să sun prea supărată de plan. Aveam nevoie să îmi restabilesc bunul nume printre Alchimiști și să le arăt dorința de a le urma ordinele. Acestea fiind spuse, nu am vrut deasemenea să sune ca și cum aș sta confortabil cu vampirii și omologii lor jumătate umani, dhampirii.

   'Să pierd vremea cu oricare dintre ei nu e niciodată distractiv' am spus cu atenție, păstrându-mi vocea rece și arogantă. 'Nu contează cât de mult ai făcut-o. Dar voi face ce e necesar pentru a ne menține pe noi –și pe toți ceilalți- în siguranță.' Nu a fost nevoie să explic că prin 'toți' mă refeream la oameni.

   'Uite, vezi, Jared? 'Barnes a sunat mulțumit de răspuns.'Fata își știe meseria. Ne-am luat unele măsuri care ar trebuii să facă deja lucrurile să meargă bine și noi cu siguranță nu o vom trimite acolo singură – mai ales că fata Moroi nu va fi singură, fie.

   'Ce vrei să spui?'

 Tatăl meu încă nu suna fericit de nimic din asta, și m-am întrebat ce l-a supărat cel mai mult. Se gândea el într-adevăr că aș putea fi în pericol? Ori își făcea griji că pur și simplu să-mi petrec timpul cu un Moroi îmi va transforma loialitatea mai mult? 'Câți dintre ei vin?'

   'Ei trimit un dhampir' a spus Michaelson. 'Unul dintre gardienii lor, cu care cu siguranță nu am nici o problemă. Locația în care o trimitem ar trebuii să fie liberă de Strigoi, dar dacă nu e, s-ar pricepe să se lupte cu ei mai bine decât noi. ' Gardienii erau dhampiri special antrenați ce serveau ca gărzi de corp.

   'Iată-te' mi-a spus Horowitz, pășind înapoi. 'Te poți ridica. '

   Am ascultat și i-am rezistat tentației de a-mi atinge obrazul. Singurul lucru pe care l-am simțit în timpul procesului a fost înțepătura acului, dar am știut că magia lucra în mine, magie care îmi dădea mie un sistem imunitar supraomenesc și mă prevenea să nu vorbesc cu oameni obișnuiți despre vampiri. Am încercat să nu mă gândesc la cealaltă parte, despre sursa de unde vine magia. Tatuajele erau un rău necesar.

   Ceilalți erau încă în picioare, fără să-mi acorde atenție – ei bine, exceptând-o pe Zoe. Ea încă arăta confuză și înfricoșată și se uita în continuare neliniștită în direcția mea.

   'De asemena, s-ar putea să vină și un alt Moroi' a continuat Stanton.'Sincer, nu sunt sigură de ce, dar ei au insistat ca el să fie cu Mastrano. Noi le-am spus că cu atât sunt mai puțini cei care se  ascund, cu atât mai bine, dar... ei bine, ei au părut să se gândească că era necesar și că vor face aranjamentele pentru el acolo. Cred că e ceva ca 'Ivashkov'. Irelevant. '

   'Unde este locul? ' a întrebat tatăl meu. 'Unde o vom trimite pe ea?'

   Excelentă întrebare. Mă întrebam același lucru. Primul meu job cu normă întreagă la Alchimiști m-a trimis în cealaltă jumătate a globului, în Rusia. Dacă Alchimiștii sunt hotărâți să o ascundă pe Jill, nu au spus încă în ce locație o trimit. Pentru un moment, am îndrăznit să sper că vom ajunge în orașul visurilor mele: Roma. Lucrări de artă legendare și mâncarea Italienească păreau o modalitate bună de a compensa treaba cu documentele și vampirii.

   'Palm Springs' a spus Barnes.

   'Palm Sprins?' am repetat. La asta nu mă așteptam. Când mă gândeam la Palm Springs, mă gândeam la staruri de cinema și terenuri de golf. Nu exact o vacanță în Roma, dar mai bine decât Arctic, totuși.

   Un mic zâmbet crispat apăru e buzele lui Stanton. 'E în deșert și primește o grămadă de lumină de la soare, Complet nedorită de Strigoi.'

   'N-ar fi nedorită și pentru Moroi?'am întrebat, gândindu-mă mai departe. Moroii nu erau incinerați la soare ca Strigoii, dar expunerea excesivă a Moroilor îi face slabi și bolnavi.

   'Ei bine, ba da' a admis Stanton. 'Dar un mic discomfort merită pentru siguranța pe care le-o oferă. Atâta timp cât Moroi își petrec timpul înăuntru, nu va fi nici o problemă. În plus, îi va descuraja pe ceilalți Moroi să vină –'

   Sunetul unei uși de mașină deschizându-se și închizându-se afară a atras atenția tuturor. 'Ah' a spus Michaelson. 'Sunt ceilalți. O să îi las să intre.'

   El a alunecat din birou și probabil s-a dus la ușa din față ca să îi recunoască pe cei care au ajuns. Un moment mai târziu, am auzit o  nouă voce vorbind când Michaelson s-a întors la noi.

   'Ei bine, tata nu a putut s-o facă, așa că pur și simplu m-a trimis pe mine' a spus vocea nouă.

   Ușa biroului s-a deschis, și inima mi s-a oprit.

   Nu, m-am gândit. Oricine, dar nu el.

   'Jared', a spus nou-venitul, capturându-i ochii tatălui meu. 'Mă bucur să te văd din nou.'

    Tatăl meu, care abia mi-a aruncat o privire toată noaptea, defapt zâmbea. 'Keith! Mă întrebam cum ești. '

   Cei doi au dat mâna, și un val de dezgust s-a rulat în mine.

   'Acesta este Keith Darnell' a spus Michaelson, prezentându-l celorlalți.

   'Fiul lui Tom Darnell? ' a întrebat Barnes impresionat. Tom Darnell era un lider legendar printre Alchimiști.

   'Același' a spus Keith cu voioșie. El era cu aproximativ cinci ani mai mare ca mine, cu părul blond de o nuanță mai deschisă ca al meu. Știu o grămadă de fete care îl consideră atractiv. Eu? Îl consider josnic. El era singura persoană pe care mă așteptam să o văd aici.

   'Și cred că tu le știi pe surorile Sage' a adăugat Michaelson.

   Keith și-a întors ochii albaștrii prima oară spre Zoe, ochi care erau doar fracțional diferiți la culoare. Un ochi, făcut din sticlă, se uita în gol înainte și nu se mișca deloc. Cu celălalt i-a făcut cu ochiul și zâmbetul i-a crescut.

   Încă poate face cu ochiul, m-am gândit furioasă. Făcea cu ochiul enervant, prost și condescent! Toată lumea a auzit de accidentul de anul ăsta, accident pe care l-a costat un ochi. A supraviețuit cu unul bun, dar în mintea mea, să îți pierzi un ochi te oprește să mai faci cu ochiul.

   'Micuță Zoe! Uită-te la tine, ai crescut' a spus el cu drag. Nu eram o persoană violentă, nu prin orice mijloace, dar deodată am vrut să-l lovesc pentru că s-a uitat la sora mea în felul ăla.

   Ea a reușit să scoată un zâmbet pentru el, în mod clar ușurată să vadă o față familiară aici. Când Keith s-a întors spre mine, cu toate acestea, tot farmecul și prietenia a dispărut. Sentimentul era reciproc.

   Ura arzătoare și neagră ce se construia înăuntrul meu era atât de copleșitoare, încât mi-a luat un moment să formulez un răspuns. 'Bună ziua, Keith', am spus țeapăn.

   Keith nu prea a încercat aceiași politețe forțată. El imediat s-a întors spre Alchimiștii seniori. 'Ce face ea aici? '

   'Știm că ai solicitat-o pe Zoe' a spus Stanton, 'dar după o examinare, am decis că ar fi mai bine dacă Sydney ar îndeplinii acest rol. Experiența ei micșorează preocupările pentru acțiunile din trecutul ei. '

   'Nu', a spus Keith rapid, întorcându-și brusc privirea albastră oțelită spre mine. 'Nu e nici o șansă ca ea să vină, nu am nici un fel de încredere într-un 'vamp lover' cu care o să o dăm în bară. O vom lua pe sora ei. '

ps. Curând recenzia!