Recenzie: Roșu de Rubin ~ Culorile Dragostei#1 de Kersten Gier

   Tot timpul când mă gândesc la cartea asta îmi apare în fața ochilor un șemineu călduros, dar dispare la fel de repede și mă lasă cu.... realitatea.

   Ceea ce mă strofoc eu să spun e că Kiersten a reușit să ne conducă pe un drum cu  hopuri. În unele părți pare dureros de realist - lucru pentru care o admir într-adevăr - și în unele părți totul pare un vis, autoarea ne induce intenționat într-o comă magică, și apoi din nou te smulge brusc și te aruncă în realitate.

   Gwendolyn Shepherd -la început nu-mi plăcea cum suna Gwendolyn sau Gideon, dar acum mă gândesc să le tranform în nume pentru personajele mele :))- este verișoara arogantei Charlotte, care e învățată încă din scutece cum să danseze menuet sau să mânuiască o sabie pentru ora de scrimă. Știe 'enșpe mii de limbi străine și poate să-ți cânte la pian în timp ce vorbește despre revoluția franceză din anul nu-știu-cât și să rânjească ca o Mona Lisa nesuferită.

" ”Este secret” a fost, probabil, prima frază pe care a putut-o rosti fluent. Și, imediat după aceea:”Asta nu te privește”"

   Dar toate astea nu valorează nimic dacă nu ai gena. Gwendolyn se trezește cu un secol în urmă, nepregătită, complet neașteptat. Ea poate călători în timp, iar dacă unele persoane nepotrivite o văd... iese urât -.-

   Firele trecutului sunt subțiri, iar dacă Gwendolyn le frânge, prezentul și viitorul se schimbă... complet.

M.I.N.U.N.A.T.