Recenzie: The Indigo Spell (Bloodlines, #3) de Richelle Mead

Titlu: -
Autor: Richelle Mead
Seria: -
Număr de pagini: -
Anul apariției [Ro]: -

Title: The Indigo Spell
Author: Richelle Mead
Series: Bloodlines, #3
Number of pages: 401
Publication year [En]: 2013 (by Razorbill)

*Traducere de RoxTao.

Ca urmare a unui moment interzis care a zdruncinat-o pe Sydney, ea se zbate acum să tragă o linie între învățăturile Alchimiștilor și ceea o îndeamnă inima ei să facă. Apoi îl întâlnește pe rebelul atrăgător. Marcus Finch -- un fost Alchimist care, împotriva tuturor sorților, a evadat dintre Alchimiști și acum fuge de aceștia. Marcus vrea să îi dezvăluie lui Sydney secretele pe care susține că Alchimiștii i le ascund.

Dar pe măsură ce începe să lupte împotriva oamenilor care au crescut-o, Sydney descoperă că obținerea libertății e mai dificilă decât credea. Există o magie străveche și misterioasă în ea. Iar atunci când începe să caute un utilizator malefic al magiei ce vânează vrăjitoare tinere, Sydney realizează că singura ei șansă este să își accepte sângele magic -- pentru că altfel, ea ar putea fi următoarea pe listă.

Aducând atât personaje noi cât și fețe cunoscute, seria Bloodlines explorează toate aspectele prieteniei, iubirii, luptelor și trădărilor care au transformat și seria Academia Vampirilor într-una ce creează dependență -- de data asta aceasta, într-un cadru pe jumătate uman, pe jumătate vampiric, în care miza este chiar mai mare și toată lumea este pregătită să iasă la atac.

Devine din ce în ce mai bună. Adrian și Sydney devin atât de drăguți și trebuie să subliniez ceva--ați văzut cât de diferită e Sydney? Începe să fie acea eroină puternică, complet diferită de păpădia din volumul unu. Schimbarea e firească și atât de lină, că realitatea pe care o remarci te surprinde.

Mă încântă foarte mult orice carte a lui Richelle Mead, mai ales când văd că evoluează spre bine. Personajele devin mai stăpâne pe sine, ceea ce le scoate personalitățile în evidență, iar un lucru pe care îl apreciez mult la orice carte e când personajele au replici specifice, lucruri speciale care să îmi amintească cu orice ocazie de ele.

Cât despre acțiune, se vede o diferență și aici -- Sydney devine din ce în ce mai plină de probleme și totul pare să explodeze consecutiv.

Recomand seria Bloodlines -- Richelle Mead poate a scrântit-o puțin cu primul volum, dar în mod clar revenim pe teritoriul ei.

Recenzie: Prințul Caspian (Cronicile din Narnia, #2) de C. S. Lewis

Titlu: Prințul Caspian
Autor: C. S. Lewis
Seria: Cronicile din Narnia, #2
Număr de pagini: 256
Anul apariției [Ro]: 2006 (de Grupul Editorial Rao)

Title: Prince Caspian
Author: C. S. Lewis
Series: The Chronicles of Narnia, #2
Number of pages: 240
Publication year [En]: 1951 (by Harper Collins)

E toamnă. Pe peronul unei gări din Anglia, cei patru eroi, Peter, Susan, Edmund și micuța Lucy, așteaptă trenul care-i va duce la internat, pentru un nou an școlar. Un suflu magic, și gara dispare. Copii se pomenesc într-o pădure, unde vor da de ruinele unui castel ce se va dovedi a fi Cair Paravel, vechiul lor palat de pe vremea când erau regi și regine în Narnia... 

O nouă aventură în care prietenii noștri, cu sprijinul animalelor cuvântătoare, al piticilor și al Leului Aslan, dau o mână de ajutor prințului Caspian, aflat în primejdie de moarte din cauza hainului rege Miraz.

Continuăm încântătoarea poveste a celor patru frați și Aslan și ne dăm seama, pe măsură ce paginile se scurg atât de repede, că sunt unele povești care pur și simplu nu se termină. Cărțile au copertă la spate, și au și ”Final” scris la sfârșit, dar oameni din toată lumea au ținut în viață istoria locuitorilor din Narnia, chiar mai mult decât pe unele serii la care autorii încă scriu.

Uneori nu te simți mândru de cărțile pe care le citești. Nu pentru genialitatea ta care te-a făcut să alegi cartea respectivă, ci pentru că trăiești pe aceiași planetă cu cel care a fost în stare să scrie așa ceva. 

Cred că uneori iubim cărțile doar fiindcă ne dau ceva în care să credem, iar Aslan e cu siguranță elementul cheie. Sunt chestii pe care nu vrei să le uiți, e ca speranță transpusă în cuvinte. Simți imediat că treaba e cum trebuie, fiindcă Aslan e în sfârșit aici.

Recomand seria Cronicile din Narnia--pentru că sunt atât de captivante și unice, pentru simplul motiv că au fost creeate într-un mod atât de... infinit.

Oh, Doamne, Oh, Doamne, Oh Doamne -- chiar posteeez?!

Și chestia se întamplă din nou, la câteva zile distanță. Ați observat că și vara trecută s-a întamplat? Eram leguminizată și toate cele. Și cum a început școala am revenit și aici, plângându-mă de tot și toaaate -.-

Partea bună e că azi A APĂRUT ÎN SFÂRȘIT UNITED WE SPY. Și cum toată lumea face topuri și chestiuțe, am zis să încerc și eu să scriu tot ce am citit în vacanță. Dar vă anunț, totul e complet pe dinafara listei pe care mi-o făcusem. Nu știu dacă am citit măcar una de acolo:)) *am să le subliniez* Dar aproape toate sunt citite în sfârșitul lui iulie, august și puțin din septembrie.

1. Unearthly (Unearthly, #1) de Cynthia Hand
2. Sub Aceeași Stea de John Green
3. Pisica printre Porumbei (Hercule Poirot, #32) de Agatha Christie
4. Tristeți de Sucub (Georgina Kincaid, #1) de Richelle Mead
5. După Înmormântare (Hercule Poirot, #29) de Agatha Christie
6. Perfect Scoundrels (Heist Society, #3) de Ally Carter
7. The Golden Lily (Bloodlines, #2) de Richelle Mead
8. Când ești Vrăjitoare... (Când ești Vrăjitoare, #1) de Carolyn MacCullough
9. Leul, Vrăjioarea și Dulapul (Cronicile din Narnia, #1) de C. S. Lewis
10. Prințul Caspian (Cronicile din Narnia, #2) de C. S. Lewis
11. The Indigo Spell (Bloodlines, #3) de Richelle Mead
12. Călătorie pe Mare cu Zori-de-Zi (Cronicile din Narnia, #3) de C. S. Lewis
13. Hex Hall (Hex Hall, #1) de Rachel Hawkins
14. Inițierea (Cercul Secret, #1) de L. J. Smith
15. Aleea Întunericului (Vampirii din Morganville, #3) de Rachel Caine
16. Banchetul Nebunilor (Vampirii din Morganville, #4) de Rachel Caine
17. Domnia Haouslui (Vampirii din Morganville, #5) de Rachel Caine
18. Carpe Corpus (Vampirii din Morganville, #6) de Rachel Caine
19. Stingerea (Vampirii din Morganville, #7) de Rachel Caine
20. Sărutul Morții (Vampirii din Morganville, #8) de Rachel Caine
21. Obsidian (Lux, #1) de Jennifer L. Armentrout
22. Onyx (Lux, #2) de Jennifer L. Armentrout
23. Opal (Lux, #3) de Jennifer L. Armentrout
24. Shadows (Lux, #0.5) de Jennifer L. Armentrout
25. Despre Scris de Stephen King
26. Adrians Lost Chapter (Bloodlines #0.5) de Richelle Mead
27. The Iron King (The Iron Fey, #1) de Julie Kagawa
28. Winters Passage (The Iron Fey, #1.5) de Julie Kagawa
29. The Meeting (Vampire Academy, #1.1) de Richelle Mead
30. Bal Mascat (Sânge Albastru, #2) de Melissa de la Cruz
31. Revelații (Sânge Albastru, #3) de Melissa de la Cruz
32. Origin (Lux, #4) de Jennifer L. Armentrout
33. Some Girls Bite (Chicagoland Vampires, #1) de Chloe Neill
34. Friday Nights Bites (Chicagoland Vampires, #2) de Chloe Neill
35. The Transfer (Divergent, #0.1) de Veronica Roth
36. Twice Bitten (Chicagoland Vampires, #3) de Chloe Neill
37. Hard Bitten (Chicagoland Vampires, #4) de Chloe Neill
38. Drink Deep (Chicagoland Vampires, #5) de Chloe Neill
39. Și am să termin Bitting Cold, în curând.

Partea proastă din asta e că trebuie să le fac la toate recenzie -.- Și eu m-am împotmolit pe la numărul 10:))

La școală a fost obositor, fiindcă am trei din cinci zile pe săptămână am ore de la 7:30 dimineața, iar joi am până la 2:30. 29 de ore pe săptămână. Și sunt încă tânără. Azi la 7:30 nici diriga nu avea chef să vină la școală și profa de Bio vrea să umble la orar, să îl schimbe, fiindcă Măria Sa nu se poate trezii la șase pentru noi lunea -.- Deja am teme, am de toate. De parcă vacanța nici n-a fost, doar ne-am întors din weekend.

OhDoamneceurăscasta.

Lemn de santal sau de brad?

Mă simt atât de ciudat în fața tastaturii. Adică... nu e ca și cum aș scrie pentru prima oară, fiindcă nu mor de frică. E mai mult ca și cum... ți-ai purta tricoul favorit după mult timp. Sau ți-ai vedea jucăria de când erai mic și îți amintești cum o devorai fiindcă îți ieșeau dinți.

OhDoamnedelirez.

Și aici mă gândesc la ce credeți voi despre mine. Dramaticii de voi, sigur credeți că am murit O.o De aici și întrebarea: coșciugul.... din lemn de santal sau de brad?

Dar răspunsul e că nu, n-am murit, și știți de ce? Nu pot muri înainte să văd United We Spy. MAI E O SĂPTĂMÂNĂ. NUMAI UNA. EU AȘTEPT DE ANUL TRECUT. United We Spy e volumul șase (și, din păcate, ultimul) din seria Fetele Gallagher, una dintre cele două serii favorite ale mele (cealaltă e Culorile Dragostei, care nu e deloc așa siropoasă cum pare; doar are un titlu stupid).

Acum citesc Hard Bitten, volumul patru din Chicagoland Vampires. Merit e adorabilă: glumește și mănâncă tot timpul:)) Probabil umorul își cere propriul stomac:)) E ca și Scout din Elita Întunecată, oarecum *ambele scrise de Chloe Neill*.

De cât timp n-am mai scris eu o postarea așa... la sentiment? SĂ pălăvrăgesc până să uit să mă mai opresc... Tot ce fac e să mă uit la seriale și să citesc și să scriu. Dar sunt mulțumită cu chestia asta. Mă uit la:

Pretty Little Liars - *spoiler- selectați rândurile pentru spoiler din ultimul episod apărut* cum naiba Ezra să fie A? Din partea mea, totuși, poate să se  ducă naibii, atâta timp cât Toby și Caleb rămân la locul lor, cu toate că o să înceapă Ravenswood cu (,) Caleb cu tot și sper să joace în ambele, nu să părăsească PLL. Și ALISON E IN VIAȚAAAAA. URAAAA;

90210 - tot nu m-am prins ce semnificație are numele, dar din patru episoade rezultatul e că îmi place de Navid:)) Mai ales la ideea lui cu porcii:)) Oooo, și de Silver și bunica lui Annie ”I have to remember one of those breathing exercises I used to do. I had a director who'd say, "If you're not breathing from your ass and reaching to the skies, the back row won't hear you." Oh, wait. I slept with him.” -- „Trebuie să îmi amintesc unul dintre exercițiile alea de respirație pe care le făceam. Am avut un regizor care ar fi spus, ”Dacă nu respiri din fund și te apropii de ceruri, rândul din spate n-o să te audă.” Oh, stai. M-am culcat cu el.”

Gossip Girl - da, da, am reluat chestia asta; totuși îmi pare rău pentru Chuck -.-

Switched at Birth - Bay face prea multe figuri uneori, dar e ok; Emmett e drăguț, dar sfârșitul episodului nu-mai-știu-cât m-a lăsat O.o Simone? Serios?

The Lying Game - ar fi ciudat să am o geamănă și Emma a cam scrântit-o ca Sutton, dar continui să mă uit;

Graceland - Charlie e tare de tot; îmi place la nebunie;

Beauty and the Beast - n-am ajuns prea departe, totuși, îmi place mult;

Once Upon a Time - ce drăăăguț că Mary Margaret e mama Emmei;

Și Buffy, Spaima Vampirilor, e serialul meu favorit de mult timp; sper doar să-i vină mintea la cap lui Angel odata (sunt doar la sezonul doi, fiindcă nu vreau să se termine);

Ah, și am terminat Cercul Secret:)) Și cam asta e.

Transmisie terminata.

Recenzie: Leul, Vrăjitoarea și Dulapul (Cronicile din Narnia, #1) de C. S. Lewis

Titlu: Leul, Vrăjitoarea și Dulapul
Autor: C. S. Lewis
Seria: Cronicile din Narnia, #1
Număr de pagini: 192
Anul apariției [Ro]: 2011 (de Grupul Editorial Rao)

Title: The Lion, the Witch and the Wardrobe
Author: C. S. Lewis
Series: The Chronicles of Narnia, #1
Number of pages: 206
Publication year [En]: 1950 (by Harper Collins)

Deschizi o ușă... și un tărâm fantastic te așteaptă.

Narnia... un ținut în care domnește iarna... un regat ce așteaptă să fie eliberat. In inima tărâmului vrăjit al Narniei, copiii se pomenesc prinși într-o nouă aventură, în înfruntarea  cu Jadis, Vrăjitoarea Albă. Când și ultima speranță moare, întoarcerea leului Aslan s-ar putea să fie ultima șansă, semnul unei mari schimbări... și a unor cumplite sacrificii.

Așa cum am scris și pe GoodReads, sunt unele cărți care îți aduc aminte pur și simplu că trebuie doar să deschizi  scrisoarea potrivită sau să calci în dulapul care trebuie, ca să nimerești intrarea spre propria lume magică.

Autorul spune la început că e dedicată nepoatei lui, Lucy, și că atunci când o să fie publicată ea o să fie prea mare ca să o citească, așa că el o să aștepte până ce ea o să îmbătrânească și o să îi placă din nou cartea. Poate că mie mi-a plăcut fiindcă sunt atât de mică, dar știți: am simțit un fel de magie care te face să ignori vârsta la care o citești. Nu contează câți ani ai, ci pur și simplu să crezi destul în poveste.

Dar gata cu aberațiile mele: cartea a fost excepțională și s-a terminat înainte să pot clipi. Animalele vorbitoare au fost un element care m-a uimit, datorită loialității lor (cine a zis că numai câinii știu să latre la dușmani?). Și bineînțeles, a fost și Leul Aslan. Pentru un moment, am crezut că e Dumbledore în forma lui de animal, dar nu: fiecare e eroul propriei povești.

Recenzie: Când ești Vrăjitoare... (Când ești Vrăjitoare, #1) de Carolyn MacCullough

Titlu: Când ești Vrăjitoare
Autor: Carolyn MacCullough
Seria: Când ești Vrăjitoare, #1
Număr de pagini: 320
Anul apariției [Ro]: 2013 (de Editura Leda)

Title: Once a Witch
Author: Carolyn MacCullough
Series: Witch, #1
Number of pages: 292
Publication year [En]: 2009 (by Houghton Mifflin Hartcourt)

Fiica ta va fi una dintre cele mai puternice vrăjitoare pe care le-am avut vreodată în familia noastră. Va fi ca un far călăuzitor pentru noi toți.

Tamsin Greene face parte dintr-o familie de vrăjitoare cu lungă tradiție. În ziua în care s-a născut, bunica ei a prezis că va fi cea mai Talentată dintre ele. Dar Talentul lui Tamsin nu s-a confirmat.

Acum, când are șaptesprezece ani, își petrece cea mai mare parte din timp la școala cu internat din Manhattan, unde măcar poate pretinde că este normală. Însă, în timpul vacanțelor de vară, este obligată să revină acasă și să lucreze la librăria magică a familiei sale.

Într-o seară, un tânăr foarte atrăgător, profesor la Universitatea New York, intră în librărie și o confundă pe Tamsin cu sora ei mai mare, etrem de Talentata Rowena. Pentru prima dată în viața ei, Tamsin se simte privită cu respect și admirație, și, înainte de a apuca să se gândească mai bine, acceptă să caute pentru acesta un obiect valoros și vechi pe care familia lui l-a pierdut cu mai mult de un secol în urmă. Dar căutarea se dovedește a fi mult mai ciudată decât părea la prima vedere.

Am ținut să citesc cartea asta în limba originală pentru că tradusesem deja prologul și simțisem o atmosferă specială: simțeam mirosul de cărți și de ploaie cum mă învăluie la primul capitol și mi-a fost foarte frică că toată esența aia magică s-a pierdut la traducere (ceea ce se întâmplă des).

Chiar nu am dus lipsă de acțiune și în noaptea în care am terminat-o (am stat până târziu cu ochii bulbucați și a doua zi aveam niște cearcăne mari cât Rusia) mă holbam la perete și mă gândeam la cât de tare urma să fie ”Always a Witch” și la cât de tare ar fi dacă aș avea eu puterea lui Tamsin.

Chiar și dacă nu aveam prea mult parte de bunica lui Tamsin, personajul ei e fascinant. Așa cum au zis și alți cititori, faza cu proveniența numelui a fost amuzantă, chiar dacă deja știam de ea. M-a făcut să o iubesc mai mult pe bunica ei.

Sfârșitul ne promite adevărata acțiune, care începe în volumul următor, și nu pot decât să sper că nu o să mă dezamăgească.

Mda, o carte pe care trebuie să o citiți. 

Recenzie: După Înmormântare (Hercule Poirot, #29) de Agatha Christie

Titlu: După Înmormântare
Autor: Agatha Christie
Seria: Hercule Poirot, #29
Număr de pagini: 256
Anul apariției [Ro]: 2011 (de Grupul Editorial Rao)

Title: After the Funerals
Author: Agatha Christie
Series: Hercule Poirot, #29
Number of pages: 244
Publication year [En]: 1953 (by Collins Crime Club)

Când Cora este ucisă cu brutalitate, remarca extraordinară făcută de ea cu o zi înainte, la înmormântarea fratelui ei, capătă o semnificație înfiorătoare. La citirea testamentului lui Richard, Cora fusese auzită rostind răspicat:

„A fost mușamalizat destul de bine, nu-i așa? Dar a fost ucis, nu?”

În disperare de cauză, avocatul familiei apelează la Hercule Poirot ca să descopere ce s-a întâmplat cu adevărat.

Încă o carte frumoasă și surprinzătoare a Agathei Christie, care ne epune într-un mod unic un mister tensionant. Abia așteptam să văd cine e criminalul și la momentul acela tot ce am putut gândi a fost ”HĂ?”.

M-a surprins să văd pe Wikipedia că în 1930, Agatha Christie îl considera pe Poirot insuportabil, iar în 1965 mai mult că nu îl ura. Nu zic că mă încred orbește în Wikipedia, fiindcă spunea și că George Enescu e personaj Academia Vampirilor și a ajutat-o pe Rose să lupte împotriva acneei, dar mă gândesc cum ar fi să simt așa pentru prorpiul meu personaj. Wikipedia zice că a continuat să scrie despre el numai fiindcă o vroia publicul, dar cred că dacă nu mi-ar fi plăcut, m-aș fi oprit și... gata. Publicul m-ar fi acceptat așa cum eram sau deloc.

Dar în ciuda... chestiei ăsteia, cartea a ieșit la fel de magnifică. Nu încetezi să îți pui întrebîri nici o secundă și suspansul nu te plictisește, astfel încât să nu mai reziști  și să dai direct la ultima pagină: nu, lucrurile stau diferit. Îți dorești să aflii cât mai multe indicii ca să potți să dezlegi tu însăți misterul.

După Înmormântare a fost, fără doar și poate, o lectură captivantă, antrenantă și încântătoare.

*Doamne, vă vine să credeți că sunt în urmă cu 18-19 recenzii? Nu? Asta e. Eu îmi aștept premiul pentru un așa record. Azi cred că am să scriu toată ziuă și sper să îmi ajungă timpul.