Recenzie: Prințul Caspian (Cronicile din Narnia, #2) de C. S. Lewis

Titlu: Prințul Caspian
Autor: C. S. Lewis
Seria: Cronicile din Narnia, #2
Număr de pagini: 256
Anul apariției [Ro]: 2006 (de Grupul Editorial Rao)

Title: Prince Caspian
Author: C. S. Lewis
Series: The Chronicles of Narnia, #2
Number of pages: 240
Publication year [En]: 1951 (by Harper Collins)

E toamnă. Pe peronul unei gări din Anglia, cei patru eroi, Peter, Susan, Edmund și micuța Lucy, așteaptă trenul care-i va duce la internat, pentru un nou an școlar. Un suflu magic, și gara dispare. Copii se pomenesc într-o pădure, unde vor da de ruinele unui castel ce se va dovedi a fi Cair Paravel, vechiul lor palat de pe vremea când erau regi și regine în Narnia... 

O nouă aventură în care prietenii noștri, cu sprijinul animalelor cuvântătoare, al piticilor și al Leului Aslan, dau o mână de ajutor prințului Caspian, aflat în primejdie de moarte din cauza hainului rege Miraz.

Continuăm încântătoarea poveste a celor patru frați și Aslan și ne dăm seama, pe măsură ce paginile se scurg atât de repede, că sunt unele povești care pur și simplu nu se termină. Cărțile au copertă la spate, și au și ”Final” scris la sfârșit, dar oameni din toată lumea au ținut în viață istoria locuitorilor din Narnia, chiar mai mult decât pe unele serii la care autorii încă scriu.

Uneori nu te simți mândru de cărțile pe care le citești. Nu pentru genialitatea ta care te-a făcut să alegi cartea respectivă, ci pentru că trăiești pe aceiași planetă cu cel care a fost în stare să scrie așa ceva. 

Cred că uneori iubim cărțile doar fiindcă ne dau ceva în care să credem, iar Aslan e cu siguranță elementul cheie. Sunt chestii pe care nu vrei să le uiți, e ca speranță transpusă în cuvinte. Simți imediat că treaba e cum trebuie, fiindcă Aslan e în sfârșit aici.

Recomand seria Cronicile din Narnia--pentru că sunt atât de captivante și unice, pentru simplul motiv că au fost creeate într-un mod atât de... infinit.