Recenzie: Leul, Vrăjitoarea și Dulapul (Cronicile din Narnia, #1) de C. S. Lewis

Titlu: Leul, Vrăjitoarea și Dulapul
Autor: C. S. Lewis
Seria: Cronicile din Narnia, #1
Număr de pagini: 192
Anul apariției [Ro]: 2011 (de Grupul Editorial Rao)

Title: The Lion, the Witch and the Wardrobe
Author: C. S. Lewis
Series: The Chronicles of Narnia, #1
Number of pages: 206
Publication year [En]: 1950 (by Harper Collins)

Deschizi o ușă... și un tărâm fantastic te așteaptă.

Narnia... un ținut în care domnește iarna... un regat ce așteaptă să fie eliberat. In inima tărâmului vrăjit al Narniei, copiii se pomenesc prinși într-o nouă aventură, în înfruntarea  cu Jadis, Vrăjitoarea Albă. Când și ultima speranță moare, întoarcerea leului Aslan s-ar putea să fie ultima șansă, semnul unei mari schimbări... și a unor cumplite sacrificii.

Așa cum am scris și pe GoodReads, sunt unele cărți care îți aduc aminte pur și simplu că trebuie doar să deschizi  scrisoarea potrivită sau să calci în dulapul care trebuie, ca să nimerești intrarea spre propria lume magică.

Autorul spune la început că e dedicată nepoatei lui, Lucy, și că atunci când o să fie publicată ea o să fie prea mare ca să o citească, așa că el o să aștepte până ce ea o să îmbătrânească și o să îi placă din nou cartea. Poate că mie mi-a plăcut fiindcă sunt atât de mică, dar știți: am simțit un fel de magie care te face să ignori vârsta la care o citești. Nu contează câți ani ai, ci pur și simplu să crezi destul în poveste.

Dar gata cu aberațiile mele: cartea a fost excepțională și s-a terminat înainte să pot clipi. Animalele vorbitoare au fost un element care m-a uimit, datorită loialității lor (cine a zis că numai câinii știu să latre la dușmani?). Și bineînțeles, a fost și Leul Aslan. Pentru un moment, am crezut că e Dumbledore în forma lui de animal, dar nu: fiecare e eroul propriei povești.

Recenzie: Când ești Vrăjitoare... (Când ești Vrăjitoare, #1) de Carolyn MacCullough

Titlu: Când ești Vrăjitoare
Autor: Carolyn MacCullough
Seria: Când ești Vrăjitoare, #1
Număr de pagini: 320
Anul apariției [Ro]: 2013 (de Editura Leda)

Title: Once a Witch
Author: Carolyn MacCullough
Series: Witch, #1
Number of pages: 292
Publication year [En]: 2009 (by Houghton Mifflin Hartcourt)

Fiica ta va fi una dintre cele mai puternice vrăjitoare pe care le-am avut vreodată în familia noastră. Va fi ca un far călăuzitor pentru noi toți.

Tamsin Greene face parte dintr-o familie de vrăjitoare cu lungă tradiție. În ziua în care s-a născut, bunica ei a prezis că va fi cea mai Talentată dintre ele. Dar Talentul lui Tamsin nu s-a confirmat.

Acum, când are șaptesprezece ani, își petrece cea mai mare parte din timp la școala cu internat din Manhattan, unde măcar poate pretinde că este normală. Însă, în timpul vacanțelor de vară, este obligată să revină acasă și să lucreze la librăria magică a familiei sale.

Într-o seară, un tânăr foarte atrăgător, profesor la Universitatea New York, intră în librărie și o confundă pe Tamsin cu sora ei mai mare, etrem de Talentata Rowena. Pentru prima dată în viața ei, Tamsin se simte privită cu respect și admirație, și, înainte de a apuca să se gândească mai bine, acceptă să caute pentru acesta un obiect valoros și vechi pe care familia lui l-a pierdut cu mai mult de un secol în urmă. Dar căutarea se dovedește a fi mult mai ciudată decât părea la prima vedere.

Am ținut să citesc cartea asta în limba originală pentru că tradusesem deja prologul și simțisem o atmosferă specială: simțeam mirosul de cărți și de ploaie cum mă învăluie la primul capitol și mi-a fost foarte frică că toată esența aia magică s-a pierdut la traducere (ceea ce se întâmplă des).

Chiar nu am dus lipsă de acțiune și în noaptea în care am terminat-o (am stat până târziu cu ochii bulbucați și a doua zi aveam niște cearcăne mari cât Rusia) mă holbam la perete și mă gândeam la cât de tare urma să fie ”Always a Witch” și la cât de tare ar fi dacă aș avea eu puterea lui Tamsin.

Chiar și dacă nu aveam prea mult parte de bunica lui Tamsin, personajul ei e fascinant. Așa cum au zis și alți cititori, faza cu proveniența numelui a fost amuzantă, chiar dacă deja știam de ea. M-a făcut să o iubesc mai mult pe bunica ei.

Sfârșitul ne promite adevărata acțiune, care începe în volumul următor, și nu pot decât să sper că nu o să mă dezamăgească.

Mda, o carte pe care trebuie să o citiți. 

Recenzie: După Înmormântare (Hercule Poirot, #29) de Agatha Christie

Titlu: După Înmormântare
Autor: Agatha Christie
Seria: Hercule Poirot, #29
Număr de pagini: 256
Anul apariției [Ro]: 2011 (de Grupul Editorial Rao)

Title: After the Funerals
Author: Agatha Christie
Series: Hercule Poirot, #29
Number of pages: 244
Publication year [En]: 1953 (by Collins Crime Club)

Când Cora este ucisă cu brutalitate, remarca extraordinară făcută de ea cu o zi înainte, la înmormântarea fratelui ei, capătă o semnificație înfiorătoare. La citirea testamentului lui Richard, Cora fusese auzită rostind răspicat:

„A fost mușamalizat destul de bine, nu-i așa? Dar a fost ucis, nu?”

În disperare de cauză, avocatul familiei apelează la Hercule Poirot ca să descopere ce s-a întâmplat cu adevărat.

Încă o carte frumoasă și surprinzătoare a Agathei Christie, care ne epune într-un mod unic un mister tensionant. Abia așteptam să văd cine e criminalul și la momentul acela tot ce am putut gândi a fost ”HĂ?”.

M-a surprins să văd pe Wikipedia că în 1930, Agatha Christie îl considera pe Poirot insuportabil, iar în 1965 mai mult că nu îl ura. Nu zic că mă încred orbește în Wikipedia, fiindcă spunea și că George Enescu e personaj Academia Vampirilor și a ajutat-o pe Rose să lupte împotriva acneei, dar mă gândesc cum ar fi să simt așa pentru prorpiul meu personaj. Wikipedia zice că a continuat să scrie despre el numai fiindcă o vroia publicul, dar cred că dacă nu mi-ar fi plăcut, m-aș fi oprit și... gata. Publicul m-ar fi acceptat așa cum eram sau deloc.

Dar în ciuda... chestiei ăsteia, cartea a ieșit la fel de magnifică. Nu încetezi să îți pui întrebîri nici o secundă și suspansul nu te plictisește, astfel încât să nu mai reziști  și să dai direct la ultima pagină: nu, lucrurile stau diferit. Îți dorești să aflii cât mai multe indicii ca să potți să dezlegi tu însăți misterul.

După Înmormântare a fost, fără doar și poate, o lectură captivantă, antrenantă și încântătoare.

*Doamne, vă vine să credeți că sunt în urmă cu 18-19 recenzii? Nu? Asta e. Eu îmi aștept premiul pentru un așa record. Azi cred că am să scriu toată ziuă și sper să îmi ajungă timpul.

Leapșa cu natura căreia nu îi mai țin minte numele ^.^ *again*

Mersi dark_eyes *ți-aș fi notat numele, dar nu îmi merge o literă de la tastatură, și ar fi ieșit Aleandra:))* pentru leapșă, și dacă mi-a mai dat-o cineva... ok. Mersi ^.^

1. Găsește o carte cu apă pe copertă.

2. Găsește o carte cu albastru pe copertă.

*trebuia să vă așteptați la asta:))*

3. Găsește o carte cu foc pe opertă.

4. Găsește o carte cu roșu pe copertă.

5. Găsește o carte cu ceva legat de pământ/ natură pe copertă.

6. Găsește o carte cu verde pe copertă.

7. Găsește o carte cu vânt pe copertă.
*Cum Mama-Natura ati vrea sa gasesc eu asta?! Vantul e transparent, lumeee*

*Cred ca asta e cea mai buna pe care am gasit-o, vedeti voi cu furtuna aia si cum i se flutura parul Norei? E, ala e vantul meu*

8. Găsește o carte cu alb pe copertă.

9. Găsește o carte cu roșu, verde, albastru și galben pe copertă.

Poate s-o ia toata lumea. Ciaooo ^.^

P. S.>> Nu, n-am murit.

Maraton de Lectură: Friday Update

Dacă nu e vineri, puteți pur și simplu să mă înjurați. Asta e. Așa se discută prin sufragerie, deci ne luăm după turmă.

Luni maratonul meu a fost aproape în linie moartă, dar de marți să zicem că am început să recuperez, cu toate că n-am terminat prea multe cărți fiindcă The Indigo Spell e luungă și în 400 de pagini ale iei puteau să intre 2-3 mai subțirele. Dar a meritat și aștept cu nerăbdare The Fiery Heart ^.^ Sunt în urmă cu vreo... opt recenzii? Sunt o ființă fabuloasă -.-

Deci, cinci zile din maratonul meu s-au scurs așa:

Luni:

-16 pagini din Misterul Regelui de Stephen King;

-1 pagină din The Indigo Spell de Richelle Mead

___17 de pagini___

Marți:

-80 de pagini din The Indigo Spell de Richelle Mead

___80 de pagini___

Miercuri:

-40 de pagini din The Indigo Spell de Richelle Mead

-206 pagini din Leul, Vrăjitoarea și Dulapul de C. S. Lewis

-107 pagini din Prințul Caspian de C. S. Lewis

___353 de pagini___

Joi:

-133 pagini din Prințul Caspian de C. S. Lewis

-92 de pagini din The Indigo Spell de Richelle Mead

___225 de pagini___

Azi: 80 de pagini din The Indigo Spell și am început Călătorie pe Mare cu Zori-de-Zi

Pagini în total până acum: 755 (Peste 800 dacă luăm și ce am citit din Călătorie pe Mare cu Zori-de-Zi)

Cărți terminate:

1.) Leul, Vrăjitoarea și Dulapul de C. S. Lewis

2.) Prințul Caspian de C. S. Lewis

3.) The Indigo Spell de Richelle Mead

Terminam de dimineață Călătorie pe Mare cu Zori-de-Zi dacă nu schimbau traducătoarea, fiindcă acum ritmul e greoi și lectura relaxantă din Leul, Vrăjitoarea și Dulapul și Prințul Caspian a devenit o adunătură de cuvinte care îmi solicită creierașul (dacă îl mai am). Noul mod de traducere m-a făcut să vreau pauză, astfel încât m-am uitat la două episoade din Buffy ^.^ În orice caz, Narnia e un ținut care m-a cucerit irevocabil, așa că am să mă avânt într-o luptă curajoasă cu traducerea pentru a vedea ce se mai întâmplă :o3

Recenzie: Tristeți de Sucub (Georgina Kincaid#1) de Richelle Mead

Titlu: Tristeți de Sucub
Autor: Richelle Mead
Seria: Georgina Kincaid, #1
Număr de pagini: 416
Anul apariției [Ro]: 2010 (de editura Leda)

Title: Succubus Blues
Author: Richelle Mead
Series: Georgina Kincaid, #1
Number of pages: 358
Publication year [En]: 2007 (by Kensington)

^^Team Seth forever^^

Georgina Kincaid este un sucub - adică un demon sexy și plin de glamour, care seduce muritorii și le absoarbe energia.

Deși aparent să fi sucub pare ceva spectaculos, Georgina nu poate avea o viață amoroasă normală, căci asta ar însemna să facă rău celor doi bieți muritori de care se simte atrasă, scriitorul Seth Mortensen și fermecătorul Roman.

Dragostea trece însă pe locul secund atunci când în lumea nemuritorilor din Seattle se ivește o amenințare: vampiri și drăcușori deopotrivă sunt atacați, iar Georgina, investigând de una singură, descoperă existența unor creaturi respinse atât de Rai, cât și de Iad, și care vor să se răzbune.

Tanana, Richelle Mead lovește din nou!

Se știe deja că punctele forte ale femeii ăsteia sunt intriga și amuzamentul, astfel încât reușește de fiecare dată să creeze un roman exploziv.

După cum am spus și mai sus, sunt team Seth. Fiindcă practic văd în el propria persoană, mai sigură pe scris decât pe vorbit, căreia i se încârligă limba în momentele importante cât trebuie să vorbească, timid și nesigur. Roman nu mi-a plăcut niciodată, prea ”tupeist” și insistent. Plus că mi se părea că n-ai putea să te bazezi pe el orice ai face. Pur și simplu n-am avut încredere în el și tipele team Roman pot să spună că sunt așa și pe dincolo, dar e prea... nesimțit.

Sfârșitul surpinzător și te lasă să speri la mai multe aventuri alături de Georgina Kincaid (și Seth, hehe) și sunt nerăbdătoare cum poate să continue, având în vedere că e cam... gata, știți? Adică totul (aproape) pare să se așeze la locul lui, gata să intre pe făgașul normal. Dar nu o subestimez pe Richelle Mead ^.^

Maraton de Lectura

Yeah, sigur particip la asta. Chiar dacă în ultima vreme am reușit să îmi împart oarecum timpul -citesc de când mă trezesc până la trei și jumătate, apoi trec și scriu pentru NaNo până la opt și ceva și apoi revin din nou să citesc până la unșpe și jumătate-, simt că trebuie să îmi iau ceva mai mult timp pentru citit din moment ce tocmai am trecut printr-o lipsă de chef uriașă, în care doar stăteam și mă uitam la seriale și mă gândeam într-una ce se mai poate întâmpla în serialul Pretty Little Liars. Deci am să-mi iau o pauză de NaNo și de seriale și de tot, înafara de citit, săptămâna viitoare. Cred că o să mă ajute să simt din nou o cititoare autentică.

Chestia începe luni, pe 8 iulie 2013 și se termină pe 14 iulie 2013, adică duminică. Până atunci vreau să termin cu The Golden Lily, de Richelle Mead și Once a Witch, de Carolyn MacCullough, fiindcă simt nevoia să le savurez cum trebuie, nu să mă grăbesc săptămâna viitoare, și totuși nu mai am răbdare până după, deci am să mă descurc cu ele până duminică.

***Organizat de Some books are to be tasted.

NaNoWriMo: 5317 cuvinte.