Recenzie: Pisica printre Porumbei (Hercule Poirot, #32) de Agatha Christie

Titlu: Pisica printre Porumbei
Autor: Agatha Christie
Seria: Hercule Poirot, #32
Număr de pagini: 288
Anul apariției [Ro]: 2013 (de Editura Rao)

Title: Cat among the Pigeons
Author: Agatha Christie
Series: Hercule Poirot, #32
Number of pages: 352
Publication year [En]: 1959 (by Collins Crime Club)

Într-un palat din Ramat, un prinț îi încredințează pilotului său un pachet de bijuterii, în speranța că acesta le poate introduce fraudulos în Anglia. Dar înainte ca pachetul să ajungă la destinație, atât prințul, cât și pilotul, sunt morți. O fată înspăimântată îi expune lui Hercule Poirot unul dintre cele mai provocatoare cazuri din lunga lui carieră: un ucigaș terorizează o faimoasă școală de fete; o elevă nevinovată a devenit un adevărat magnet pentru rău și moarte.

Cumva, cele două cazuri au legătură și numai Poirot poate rezolva acest dublu mister.

Nu am fost niciodată interesată de revoluții și cred că asta m-a făcut să reacționez ușor negativ la carte. Totuși mi-a părut rău pentru Ali Yusuf, prințul din Ramat și Bob, pilotul lui. Chiar dacă am avut numai o pagină cu ei, asta nu înseamnă că nu am putut să văd clar că erau oameni... buni.

Bine, poate a scăzut din punctaj și faptul că mi s-a părut că evenimentele s-au cam lungit. Sau poate pur și simplu m-a enervat că Poirot n-a apărut mai devreme. Oricum ar fi, deznodământul final m-a uimit -nu că mă așteptam la altceva-, doar că deja devenisem ușor plictisită. Nu mai simțeam suspansul ăla sufocant care te obligă să dai pagină numai fiindcă ești aproape de dezvăluirea lui Poirot.

Sincer, cred că pentru prima oară după mult timp am rămas cam fără cuvinte de scos din joben. Pur și simplu mă simt distantă de Pisica printre Porumbei, cu toate că mi-a plăcut, la fel cum sunt sigură că se va întâmpla cu fiecare operă a Agathei Christie. Dar n-a avut acea... acea cireașă de pe tort pe care am sesizat-o la Ceasurile.