miercuri, 12 iunie 2013

Recenzie: Ceasurile (Hercule Poirot, #34) de Agatha Christie

Titlu: Ceasurile
Autor: Agatha Christie
Seria: Hercule Poirot, #34
Număr de pagini: 250
Anul apariției [Ro]: 2011 (de Grupul Editorial Rao)

Title: The Clocks
Author: Agatha Christie
Series: Hercule Poirot, #34
Number of pages: 256
Publication year [En]: 1963 (by Collins Crime Club)
Sheila Webb, o dactilografă liber profesionistă, sosește la Wilbraham Crescent pentru o slujbă pentru care a fost angajată. Ceea ce găsește însă este un cadavru bine îmbrăcat, înconjurat de cinci ceasuri, fiecare indicând o altă oră. Dar până la sosirea polițiștilor, patru dintre ceasuri au dispărut - și, din nefericire, stăpâna casei, care este oarbă, nu a văzut nimic. Hercule Poirot, pensionar acum, are din fericire suficient timp să pună cap la cap indiciile din cel mai ciudat caz al carierei sale.
În sfârșit o carte care să mă facă să gândesc, să îmi pun întrebări, să suspectez pe toată lumea - și pot să spun că mi-am pus întrebări despre fiecare, înafară de adevărații vinovați. Mi-a dovedit că niciodată nu am privit lucrurile în direcția în care trebuie și că uneori, e bine să separi doua cazuri și să privești la rece pe rând, nu să încerci să faci legătura între ele.
Ieri a fost pe Diva episodul The Clocks (este un serial și se face câte un episod după fiecare carte) și atunci mi-am dat seama cât de idioată am fost când m-am gândit în felul în care am făcut-o. Presimt că am să îmi spun așa după fiecare carte a Agathei Christie. Și mesajul ăla - m-am complicat de m-am scărpinat cu mâna stângă la urechea dreaptă.
Am iubit cartea asta și am înțeles că e clasică - și nu regret deloc, eu, cea care era dușmancă declarată a clasicelor. Cred că mă lăsasem prea mult influențată de fratele meu asupra clasicilor și a cărților în general (dacă e o persoană pe Terra care urăște mai mult cititul, atunci ăla e frati-miu). Nu am putut rezista și m-am apucat de Pisica printre Porumbei aseară, fiindcă vroiam mai mult din misterul ăla care să îmi pună mintea la contribuție într-un stil așa de spectaculos ca al Agathei Christie! Mă uit chiar acum la ea pe raft și mă gândesc la cât de ezitantă eram când am luat ziarul cu cartea, că n-o să-mi placă și că o să regret și defapt mi-a plăcut atât de mult.


10 comentarii:

  1. Sună , interesantă :3 îmi place cum ai descriso. sper să ajung s-o citesc ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Toate cartile Agathei Christie sunt grozave si ajungi sa banuiesti pe toata lumea cu exceptia vinovatului, chiar si numai pentru ca nu da deloc de banuit si asta e un motiv foarte bun ca sa-l banuiesti:))
    Sunt curioasa: ai citit vreo carte clasica, in afara de alea de la scoala, inainte sa te declari dusmanul lor? Pentru ca am observat ca in majoritatea cazurilor lumea uraste clasicele dar n-a citit niciodata asa ceva. Am facut si eu asa candva, dar dupa ce citisem La rascruce de vanturi, care nu mi-a placut mai deloc, dar apoi m-am lasat repede atrasa de ele: nu-s asa groaznice cum se aude si sunt cu mult superioare contemporanelor:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte bună logica:))
      Păi nu, de mică îl țin minte pe frati-miu cum comentează de toate cărțile existente, mai ales clasicele pe care le avea de citit la școală. Și nu știu, cred că a avut o influență proastă asupra mea în privința lor. De-acum nu îl mai ascult:))

      Ștergere
  3. Am o carte in biblioteca de Agatha, dar n-am citit-o inca. Mereu ma uitam pe Diva la Hercule Poirot si mi se parea genial, cum rezolva fiecare caz, iar eu eram in ceata de fiecare data. Ador clasicii. Sper sa o citesc si eu curand, recenzia este foarte interesanta. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt sigura ca recenzia ta e smechera, ca de obicei, evident :) Dar nu o pot citi, ca am cartea sus pe raft si intentionez sa o citesc si eu :D. Promit sa revin si sa iti citesc recenzia dupa ce termin cartea >:D<

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am citit doar După Înmormântare de la Agatha, și sincer, deja o iubesc!
    Îmi place mult recenzia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Azi mi-am luat După Înmormântare. Urmează după Pisica printre Porumbei. Mi-a schimbat într-adevăr părerea despre clasici:)

      Ștergere