Nu puteam respira.
Era o mana acoperindu-mi gura si o alta
scuturandu-mi umarul, smulgandu-ma dintr-un somn adanc. O mie de ganduri
frenetice se loveau în mintea mea în timpul unei singure bătăi de inima. Se
întâmpla. Cel mai mare coșmar al meu devenea realitate.
Ei sunt aici! Au venit aici pentru mine!
Am clipit, ochii mei uitându-se încețoșați
prin camera întunecataă pâna ce tatăl meu îmi apăru în câmpul vizual. Mi-am
potolit bătăile, cu gândurile confuze. El s-a dat înapoi un pas și s-a uitat la
mine cu răceală. M-am ridicat în șezut, cu inima încă bătându-mi.
'Tată?'
'Sydney. Nu te trezeai.'
Bineînțeles, asta a fost singura lui scuză
pentru a mă speria de moarte.
'Trebuie să te îmbraci și să te faci
prezentabilă' a continuat el. 'Rapid si în liniște. Ne întâlnim în josul
scărilor, în birou.'
Mi-am simțit ochii mărindu-se, dar nu am
ezitat cu un raspuns. Era un singur răspuns acceptabil. 'Da, domnule. Cu
siguranță.'
'Mă duc să o trezesc pe sora ta.' El s-a
intors spre usa, și eu am sărit din pat.
'Zoe?' am exclamat. 'Pentru ce ai tu nevoie
de ea?'
'Shh' m-a mustrat. 'Grăbește-te și
pregătește-te. Și amintește-ți - fi tacută. Nu-ți trezii mama.'
El a închis ușa fără nici un alt cuvant,
lasandu-ma mirata. Panica care disparuse a inceput sa creasca in mine din nou.
Ce vor de la Zoe? E o trezire devreme privitoare la treburile Alchimistilor,
iar ea nu are nimic de-a face cu asta. Tehnic, nici eu nu am nimic de-a face,
nu de cand am fost suspendata pe perioada nedeterminata pentru purtarea mea rea
din vară. Și daca are de face cu asta? Dacă în
sfârșit mă iau pe mine la un centru de reeducare si Zoe mă va înlocuii?
Pentru un moment, lumea s-a rotit in jurul
meu, si m-am apucat de pat ca sa ma sprijin. Centre de reeducare. Ele erau cele
mai mari cosmaruri ale Alchimisitilor tineri ca mine, locuri misterioase unde
cei care cresc prea apropiati de vampiri sunt obligati sa invete greseala din
calea lor. Ce se intampla acolo exact este secret, unul pe care nu as vrea sa-l
aflu niciodata. Eram destul de sigura ca 'reeducare' era un mod frumos de a
spune 'spalarea creierului'.
Nu am mai vazut decat o persoana care a
venit inapoi, si sincer, el era doar o jumatate din ceea ce fusese. Era mai
mult un zombi, si nu am vrut niciodata sa ma gandesc cum au reusit sa-l aduca
in halul asta.
Vorbele tatalui meu de a ma grabi au rasunat
in mintea mea, si am incercat sa ma scutur de fricile mele. Reamintindu-mi
cealalta avertizare a lui, m-am miscat in liniste. Mama mea are un somn usor.
In mod normal, ea nu avea nici o problema cu mersul in misiunile Alchimistilor,
dar mai tarziu, ea nu a mai fost atat de draguta fata de angajatorii sotului
sāu (si ai fiicei). Dupa ce Alchimistii furiosi m-au adus la usa parintilor mei
luna trecută, aceasta casa a dispus de caldura unei tabere de prizonieri.
Argumente teribile au cazut intre parintii mei, iar sora mea, Zoe, si cu mine,
ne-am regasit in ele.
Zoe.
De ce au ei nevoie de Zoe?
Întrebarea a ars în mine tot timpul în care m-am
pregătit. Știam ce înseamnă ‘prezentabilă‘. Aruncarea pe mine a unei perechi de
blugi și a unui tricou ieșea din calcul. În schimb, am tras pe mine pantaloni
gri și o cămașă alba cu nasturi. Am pus peste un cardigan întunecat,
gri-cărbune, pe care l-am încheiat cu grijă în talie cu o curea neagră. O cruce
mică de aur –cea pe care o port tot timpul la gât- era singurul ornament cu
care m-am deranjat să completez ținuta.
Părul meu a fost o problemă ceva mai mare.
Chiar și după doar două ore de somn, era deja aranjat în toate direcțiile. L-am
netezit cât de bine am putut, apoi m-am dat cu un spray de păr în speranța că
va fi bine pentru orice va urma. Singurul machiaj pe care mi l-am pus a fost o
pudră deschisă la culoare. Nu aveam timp pentru mai mult.
Întregul proces mi-a luat numai 6 minute,
ceea ce era un record nou pentru mine. Am sprintat pe scări în perfecta
liniște, cu grijă, din nou, pentru a evita trezirea mamei mele. Camera de zi
era întunecată, dar puțină lumină se revărsa prin ușa nu-prea-închisă a
biroului tatălui meu. Luând asta ca pe o invitație, am împins ușa deschisă și
am alunecat înăuntru. O conversație șoptită s-a oprit când am intrat. Tatăl meu
m-a privit din cap până în tălpi și și-a arătat aprobarea asupra înfățișării
mele în modul în care era cel mai priceput: fără să mă critice.
'Sydney,' a spus brusc. 'Cred că o știi
pe Donna Stanton.'
Formidabilul Alchimist stătea lângă
fereastră, cu brațele încrucișate, arătând la fel de dură și de slabă cum îmi
aminteam. Mi-am petrecut o grămadă de timp în ultima vreme cu ea, deși cu greu
ne putem numi prietene – în special de când rezultatul acțiunilor mele a fost
punerea în 'arest la domiciliu de vampiri' pentru doi dintre noi. Dacă ea a
arborat vreun resentiment față de mine, atunci nu o arăta. Ea a aprobat din cap
spre mine într-un gest politicos, iar fața ei exprima numai treburi de afaceri.
Alți trei Alchimiști erau aici de asemenea, toți bărbați. Ei s-au
prezentat ca Barnes, Michaelson și Horowitz. Barnes și Michaelson erau de
vârsta tatei și a lui Stanton. Horowitz era tânăr, și era priceput la treburile
cu tatuajele. Toți erau îmbrăcați ca mine, cu haine casual de lucru în culori
greu de definit. Scopul nostru era să arătăm bine, dar să nu atragem atenția.
Alchimiștii s-au jucat de-a Oamenii în Negru (*referire la filmul Men in Black) de secole, cu mult înainte ca
oamenii să viseze la viața în alte lumi. Când lumina le-a lovit fețele pe
partea dreaptă, fiecare Alchimist a arătat câte un tatuaj-crin identic cu al
meu.
Din nou, neliniștea mea a crescut. Ăsta era
vreun gen de interogatoriu? O evaluare pentru a vedea dacă decizia mea de a
ajuta o fată jumătate-vampir renegată mi-a schimbat credința? Mi-am încrucișat
mâinile la piept și mi-am disciplinat fața spre o expresie neutră, sperând să
arăt rece și încrezătoare. Dacă am să am vreo șansă să pledez în cazul meu,
mi-am propus s-o fac cum trebuie.
Înainte ca cineva să poată rostii vreun
cuvânt, Zoe a intrat. Ea a închis ușa după ea și privii în jur cu teroare, cu
ochii mari. Biroul tatălui nostru e imens –a construit încă o parte ca
completare a casei pentru asta- și toți ocupanții au avut loc cu ușurință
înauntru. Dar de când am văzut-o pe sora mea intrând în scenă, mi-am dat seama
că ea se simțea sufocată și prinsă în capcană. I-am întâlnit ochii și am
încercat să îi transmit în tăcere simpatie. Asta trebuie să fi avut efect
pentru ea pentru că a venit în partea mea, părând ceva mai puțin speriată.
'Zoe,' a spus tatăl meu. El a lăsat numele
ei să atârne în aer în felul în care a vrut, arătându-i clar că că era
dezamăgit. Am putut imediat ghici de ce. Ea purta blugi și un pulovăr vechi și
părul ei castaniu era prins în două codițe împletite drăguțe, dar neglijente.
După standardele unei alte persoane, ea ar fi fost 'prezentabilă ' – dar nu
după ale lui. I-am simțit tremurul asupra mea, și am încercat să mă fac mai
înaltă și mai protectoare. După ce s-a asigurat că condamnarea lui a fost
simțită, tatăl nostru le-a prezentat-o celorlați pe Zoe. Stanton a dat din cap
politicos spre ea, și apoi s-a întors spre tatăl meu.
'Nu înțeleg, Jarded ' a spus Stanton. 'Pe care dintre ele ai de
gând să o folosești?'
'Ei bine, asta e problema ' a spus tatăl
meu. 'Zoe a fost solicitată… dar nu sunt sigur că e pregătită. De fapt, știu că
nu este. Ea știe numai chestiile de bază din instructaj. Dar având în vedere
recentele… experiențe… ale lui Sydney…'
Mintea mea a început imediat să pună piesele
cap la cap. În primul rând, și cel mai important, nu voi merge la un centru de
reeducare. Nu încă, cel puțin. Aici
era vorba despre altceva. Suspiciunea mea de mai devreme era adevărată. Era o
misiune sau o sarcină în desfășurare, iar cineva a vrut-o pe Zoe, deoarece ea,
spre deosebire de anumiți membrii ai
familiei sale, nu are antecedente de trădare al Alchimiștilor. Tatăl meu a avut
dreptate că ea a primit doar instrucțiunile de bază. Munca noastră e ereditară,
și eu am fost aleasă să fiu următorul Alchimist din familia Sage. Sora mea mai
mare, Carly, mi-a pasat-o mie și acum e la colegiu și e prea bătrână. El, în
schimb, i-a predat puțin lui Zoe în caz că mi se întâmplă ceva, ca de exemplu un
accident de mașină.
Am pășit înainte, neștiind totuși ce urma să
spun. Singurul lucru de care eram sigură era că ei nu o puteau băga pe Zoe în
planurile Alchimiștilor. M-am temut pentru siguranța ei mai mult decât pentru
mersul într-un centru de reeducare – și sunt destul de speriață de asta. 'I-am
spus unei comisii despre acțiunile mele după ce s-au întâmplat' am spus. 'Am
avut impresia că ei au înțeles de ce am făcut ceea ce am făcut. Sunt pe deplin
calificată să vă servesc pentru lucrurile
de care aveți nevoie – mult mai bine decât sora mea. Am experiență în lumea reală.
Știu munca asta pe interior și exterior. '
'Puțin prea multă experiență în lumea reală,
dacă nu mă înșeală memoria' a spus Stanton sec.
'Eu unul aș vrea să aud aceste 'motive' din nou' a spus Barnes,
folosindu-și degetele ca să facă ghilimele în aer. 'Nu sunt încântat să aruncăm
o fată pe jumătate antrenată înafară, dar e cam greu de crezut că cineva care a
ajutat un vampir criminal este ”pe deplin calificat să ne servească” ' Mai
multe ghilimele pretențioase în aer.
I-am zâmbit înapoi plăcut, mascându-mi
mânia. Dacă îi arăt adevăratele mele emoții, nu îmi îmbunătățesc deloc
situația. 'Am înțeles, domnule. Dar Rose Hathaway a fost în cele din urmă
scoasă nevinovată din crima în care era acuzată. Deci, practic nu am ajutat un
criminal. Acțiunile mele au ajutat la găsirea adevăratului ucigaș. '
'Să fie așa, dar noi –și tu – nu știam la
acea vreme că ea este nevinovată', a spus el.
'Știu', am spus. 'Dar am crezut că este. '
Barnes a inhalat. 'Și exact aici este
problema. Ar fi trebuti să crezi ce ți-au spus Alchimiștii, nu să fugi departe
cu teoriile tale. Cel puțin, ar fi trebuit să le prezinți dovezile adunate
superiorilor tăi. '
Dovezi? Cum aș putea explica că nu dovezile
au fost cele care m-au condus să o ajut pe Rose la fel de mult ca sentimentul
dinăuntrul meu că ea spunea adevărul? Știam că asta era ceva ce ei nu ar fi
înțeles niciodată. Fiecare dintre noi a fost învățat să creadă ce e mai rău
despre cei ca Rose. Spunându-le că am văzut adevărul și onestitatea în ea nu
ajuta deloc cauza mea. Spunându-le că am fost șantajată să o ajut de către un
alt vampir ar fi o explicație și mai rea. Era un singur argument pe care
Alchimiștii ar fi capabili să-l înțeleagă.
'Eu… nu am spus nimănui pentru că am vrut să
obțin credit din asta. Speram că dacă îl demascăm, aș putea obține o promovare
și o misiune mai bună.'
Am avut nevoie de fiecare strop de
auto-control pe care îl dețineam ca să spun minciuna asta într-un fel credibil.
M-am simțit umilită să fac o astfel de admitere. Ca și cum ambiția chiar m-ar
fi putut duce pe mine la un comportament extrem! M-a făcut să mă simt scârboasă
și superficială. Dar, așa cum am suspectat, ăsta a fost singurul argument pe
care l-au putut înțelege Alchimiștii.
Michaelson a dat din cap. 'Greșit, dar nu
total neașteptat pentru vârsta ei. '
Ceilalți bărbați împărășeau aceleași priviri
condescente, chiar și tatăl meu. Numai Stanton m-a privit îndoielnică, dar
apoi, ea nu a mai insistat pe acest fiasco.
Tatăl meu a mai aruncat câteva priviri,
așteptând alte comentarii. Când nici unul nu a venit, el a ridicat din umeri. 'Dacă nu are
nimeni nici o obiecție, atunci, aș vrea mai degrabă să o folosim pe Sydney. Nu
prea am înțeles la ce aveți nevoie de ea.' A fost o ușoară notă de acuzare în
vocea sa care nu a fost prezentă până acum. Lui Jared Sage nu-i plage să fie
lăsat pe dinafară.
'Nu am nici o problemă dacă o folosim pe fata
mai mare' a spus Barnes. 'Dar ține-o pe-aproape pe cea mică până ajung și
ceilalți, în caz că au vreo obiecție. ' M-am întrebat câți ”ceilalți” mai putau să
vină. Biroul tatălui meu nu era un stadion. De asemenea, cu cât veneau mai
multe persoane, cu atât cazul era mai important, probabil. Mi s-a făcut piele
de găină când m-am întrebat despre ce era, defapt, vorba. I-am văzut pe
Alchimiști acoperind dezastre majore cu doar două persoane. Cât de colosal
putea fi dacă era nevoie de atât de mult ajutor?
Horowitz a vorbit pentru prima dată. 'Ce vreți să
fac? '
'Să îi mai pui cerneală în tatuaj lui Sydney'
a spus Stanton decisiv. 'Chiar dacă ea nu merge, nu va durea să aibă
vrăjile reînnoite. Nu punem nici un punct de cerneală pe Zoe până nu știm ce
facem cu ea.'
Ochii mei s-au mutat spre obrajii evident
liberi ai surorii mele. Da. Atâta timp cât nu era nici un crin acolo, ea era
liberă. Odată ce tatuajul ți-a fost inscripționat pe piele, nu mai e nici o
cale de întoarcere. Aparții Alchimiștilor.
Realitatea m-a lovit cam acum un an sau așa
ceva. Nu am realizat niciodată cât timp am crescut. Tatăl meu m-a orbit de la o
vârstă foarte fragedă despre corectitudinea datoriei noastre. Încă credeam în
dreptate, dar mi-aș fi dorit să menționeze doar cât de mult din viață îmi
iroseam.
Horowitz a asamplat o masă pliantă ceva mai
departe de biroul tatălui meu. El mi-a făcut semn și mi-a oferit un zâmbet
prietenos.
'Urcă-te', mi-a spus. 'Ia-ți
șansa.'
Barnes i-a aruncat o privire dezaprobatoare.
'Te rog. Ai putea arăta puțin respect fată de ritualul ăsta, David. '
Horowitz pur și simplu a ridicat din umeri.
M-a ajutat să mă intind și deși mi-a prea fost frică de ceilalți ca să îi arăt
un zâmbet vizibil, am sperat că recunoștiința mi s-a arătat prin ochi. Un alt
zâmbet de la el mi-a spus că a înțeles. Întorcându-mi capul, m-am uitat la
Barnes cum aranja cu respect o servietă neagră pe o parte a mesei. Ceilalți
Alchimiști s-au adunat în jur și și-au împreunat mâinile în față. El trebuie să
fie hierofantul, am realizat. Cei mai mulți dintre Alchimiști se înrădăcinează
în știință, dar câteva sarcini necesită asistență divină. La urma urmei,
misiunea noastră de bază era să le înrădăcinăm oamenilor în cap că vampirii
erau nefirești și erau împotriva planului lui Dumnezeu. De aceea hierofanții
–preoții noștri- lucrau cot-la-cot cu oamenii noștri de știință.
'Doamne' a intonat el, închizându-și ochii. 'Binecuvântează
aceste elixire. Îndepărtează urma răului pe care o poartă astfel încât
dătătoarea lor de viață să strălucească pur în noi, robii tăi.'
El a deschis servieta și a scos patru
flacoane mici, fiecare plin cu lichid roșu-închis. Cu o mână în echilibru și un
ochi practic, Barnes a turnat cantitatea exactă din fiecare într-o sticlă mai
mare. Când a terminat cu cele patru, a scos un pachet mic cu pulbere pe care
l-a golit în restul amestecului. Am simțit o furnicătură în aer și conținutul
din sticlă s-a transformat în aur. I-a pasat sticla lui Horowitz, care avea
pregătit un ac. Toți s-au relaxat, acum că partea ceremonială s-a terminat.
M-am întors ascultătoare într-o parte,
expunându-mi obrazul. Un moment mai târziu, umbra lui Horowitz a căzut asupra
mea. 'Asta va
înțepa un pic, dar nu ca prima dată. Asta e doar o adăugare' a explicat cu
bunătate.
'Știu', am spus. Am mai făcut asta înainte.
'Mulțumesc. '
Acul mi-a înțepat pielea, și am încercat să
nu tresar. A făcut înțepătura, dar așa cum a zis Horowitz, nu a fost ca și cum
ai face tatuajul pentru prima oară. El doar injecta cantități mici în cerneala
deja existentă în tatuajul meu, reîncărcându-i puterile. Zoe ar putea să nu fie
înafară pericolului încă, dar cu siguranță ei nu mi-ar fi reînnoit tatuajul
dacă urma să merg la un centru de reeducare.
'Ne puteți spune ce se întâmplă cât timp
așteptăm?'a întrebat tatăl meu.'Tot ce ați spus a fost că aveți nevoie de o
adolescentă.' Modul în care a spus 'adolescentă' a făcut să pară că era ceva de
unică folosință. M-am luptat cu val de furie față de tatăl meu. Atât am
însemnat noi pentru el.
'Avem o situație' am auzit-o pe Stanton spunând.
În sfârșit, primeam niște răspunsuri. 'Cu Moroii. '
Am respirat o gură mică de aer de ușurare. Mult mai
bine decât cu Strigoii. Orice 'situație' pe care trebuie să o
înfrunte Alchimiștii întotdeauna implică una dintre rasele de vampiri și aș
alege viața, nu moartea, în orice zi. Ei par aproape umani (deși nu am să i-o
spun nimănui de aici) și trăiesc și mor ca noi. Strigoii, cu toate acestea,
sunt suciți împotriva naturii. Sunt nemuritori, vampiri ucigași creați fie
forțat, atunci când victima bea din sângele Strigoiului, ori atunci când
Moroiul ia viața altcuiva când îi bea sângele. O situație cu Strigoii de obicei
se termină cu cineva mort.
Toate felurile de posibile scenarii s-au
jucat prin mintea mea privitoare la acțiunea Alchimiștilor din noaptea asta: un
om care a văzut pe cineva cu colți, un hrănitor care a scăpat și s-a arătat
publicului, un Moroi tratat de doctori umani... Acestea erau genul de probleme
pe care noi, Alchimiștii, le confruntam cel mai des, de care am fost învățată
să mă ocup și pe care le pot acoperii cu ușurință. De ce au ei nevoie de o 'adolescentă'
pentru oricare dintre astea, totuși, era un mister.
'Știți că și-au ales regina luna trecută' a
spus Barnes. L-am putut, practic, vedea, cum își dădea ochii peste cap.
Toată lumea din cameră a murmurat afirmativ.
Bineînțeles că știau despre asta. Alchimiștii au acordat o atenție specială
chestiilor politice. Să știm ce fac vampirii e crucial pentru a putea păstra
secretul față de restul oamenilor – și să păstrăm restul oamenilor în siguranță
față de ei. Ăsta era scopul nostru, să ne protejăm frații. Știu că dușmanul a
fost luat foarte în serios cu noi. Fata Moroi aleasă regină, Vasilisa Dragomir,
avea optsprezece ani, la fel ca mine.
'Nu te tensiona' a spus Horowitz ușor.
Nici nu-mi dădusem seama că o făcusem. Am încercat să mă relaxezm dar să mă gândesc
la Vasilisa Dragomir m-a făcut să mă gândesc la Rose Hathaway. Neliniștită, m-am
întrebat dacă nu era cam devreme să intre în probleme. Din fericire, Barnes
doar și-a continuat povestea, fără să menționeze legătura mea indirectă cu
regina și cu asociații ei.
'Ei bine, la fel cum ne-a șocat pe noi, i-a
șocat și pe unii dintre ei. Sunt o grămadă de proteste și dizidente. Nici unul
nu a încercat să o atace pe fata Dragomir, dar asta probabil fiindcă ea e bine
protejată. Dușmanii ei, se pare, au găsit altceva: sora ei. '
'Jill' am spus, vorbind înainte să mă pot
oprii. Horowitz îmi spusese să nu mă mișc, și imediat am regretat că am atras
atenția asupra mea și a cunoștiințelor mele despre Moroi. Cu toate aacestea, o
imagine a lui Jillian Mastrano mi-a fulgerat în minte, înaltă și supărător de
slabă ca toți ceilalți Moroi, cu ochii mari și verzi care păreau tot timpul
nervoși. Și ea avea un motiv bun să fie așa. La cincisprezece ani, Jill a
descoperit că este sora nelegitimă a Vasilisei, făcând-o cealaltă ultimă membră
din linia familiei sale regale. Ea a fost deasemenea legată de mizeria pe care
am făcut-o în vară.
'Știți legile lor' a continuat Stanton, după
un moment de tăcere ciudată. Tonul ei a transmis exact ceea ce gândeam noi
despre legile Moroilor. Un monarh ales? Nu are nici un sens, dar la ce te-ai
putea aștepta de la niște ființe nenaturale ca vampirii? 'Și Vasilisa
trebuie să aibă un mebru al familiei ca să își mențină tronul. De aceea,
inamicii ei au decis că dacă nu o pot elimina pe ea în mod direct, îi pot
elimina familia. '
Un fior mi-a fugit pe coloana vertebrală la
sensul nerostit, și din nou am vorbit fără să gândesc.
'I s-a întâmplat ceva lui Jill? ' De data
asta, am ales un moment când Horowitz realimenta acul, deci nu era nici un
pericol să stric tatuajul.
Mi-am mușcat buza ca să mă împiedic să mai
spun orice altceva, imaginându-mi pedeapsa din ochii tatălui meu. Să îmi arăt
preocuparea pentru un Moroi a fost ultimul lucru pe care aș fi vrut să îl fac,
având în vedere statul meu incert. Nu am nici un atașament puternic față de
Jill, dar gândul că cineva ar vrea să omoare o fată de cincisprezece ani – de
aceiași vârstă cu Zoe - era îngrozitor,
indiferent de ce rasă aparținea.
'Asta e ceea ce neclar' a meditat Stanton. 'Ea a fost
atacată, știm bine, dar nu putem spune de ce ea nu are nici o leziune. Oricum,
ea e bine acum, dar întâmplarea a avut loc chiar la Curtea lor, și asta
înseamnă că au trădători la nivele ridicate. '
Barnes pufnii în dezgust. 'La ce te
poți aștepta? Cum a reușit rasa lor ridicolă să supraviețuiască atâta timp, e
dincolo de mine'
Aici au fost murmure de aprobare.
'Ridicolă sau nu, însă, nu îi putem avea într-un
război civil' a spus Stanton. 'Unii Moroi au acționat în semn de protest,
destul cât să atragă atenția mass-media-ului oamenilor. Nu putem permite asta.
Avem nevoie de guvernul lor stabil, ceea ce înseamnă să îi asigurăm siguranța
acestei fete. Poate ei nu se cred între ei, dar pot avea încredere în noi. '
Nu avea nici un rost să-i spun că defapt
Moroii nu aveau deloc încredere în Alchimiști. Dar, având în verdere că noi nu
avem nici un interes să omorâm regina sau pe cineva din familia ei, ne face să
fim mai credibili decât alții.
'Avem nevoie să o facem pe fată să dispară'
a spus Michaelson.'Cel puțin până Moroii anulează legea care face tronul
Vasilisei atât de precar. Ascunzând-o pe Mastrano cu oamenii ei proprii nu e
sigur pe moment, așa că avem nevoie s-o ascundem printre oameni. ' Din
cuvintele lui picura dispreț. 'Dar e imperativ ca ea să rămână de asemenea
ascunsă de oameni. Rasa noastră nu poate ști de existența lor. '
'După ce ne-am consultat cu gardienii, am
ales o locație în care credem că va fi protejată – atât de Moroi, cât și
Strigoi' a spus Stanton. 'Cu toate acestea, ca să fim siguri că ea –și
cei care vin cu ea- rămân nedetectați, avem nevoie de un Alchimist la-ndemână,
unul dedicat exclusiv nevoilor sale în caz că apar complicații. '
Tatăl meu a pufnit. 'E o risipă de resursele noastre. Să nu mai
vorbim că e insuportabil pentru oricine să stea cu ea.'
Aveam un sentiment rău despre ceea ce urma.
'Aici intră Sydney' a spus Stanton. 'Am dorii ca
ca ea să fie una dintre Alchimiștii care merg cu Jillian'
'Ce? ' a exclamat tatăl meu. 'Nu poți
vorbi serios.'
'De ce nu? ' Tonul lui Stanton era calm. 'Sunt de
vârstă apropiată, deci dacă stau împreună nu ar ridica suspiciuni. Și Sydney o
știe deja pe fată. Sunt sigură că pentru ea nu va fi la fel de 'insuportabil'
cum e pentru alți Alchimiști.'
Subînțelesul era tare și clar. Nu eram eliberată
de trecutul meu, nu încă. Horowitz s-a oprit și a scos acul, dându-mi șansa să
vorbesc. Mintea mea lucra. Unele răspunsuri erau de așteptat. Nu am vrut să sun
prea supărată de plan. Aveam nevoie să îmi restabilesc bunul nume printre
Alchimiști și să le arăt dorința de a le urma ordinele. Acestea fiind spuse, nu
am vrut deasemenea să sune ca și cum aș sta confortabil cu vampirii și omologii
lor jumătate umani, dhampirii.
'Să pierd vremea cu oricare dintre ei nu e
niciodată distractiv' am spus cu atenție, păstrându-mi vocea rece și arogantă. 'Nu contează
cât de mult ai făcut-o. Dar voi face ce e necesar pentru a ne menține pe noi
–și pe toți ceilalți- în siguranță.' Nu a fost nevoie să explic că prin 'toți'
mă refeream la oameni.
'Uite, vezi, Jared? 'Barnes a sunat mulțumit de răspuns.'Fata își
știe meseria. Ne-am luat unele măsuri care ar trebuii să facă deja lucrurile să
meargă bine și noi cu siguranță nu o vom trimite acolo singură – mai ales că
fata Moroi nu va fi singură, fie.
'Ce vrei să spui?'
Tatăl meu încă nu suna fericit de nimic din
asta, și m-am întrebat ce l-a supărat cel mai mult. Se gândea el într-adevăr că
aș putea fi în pericol? Ori își făcea griji că pur și simplu să-mi petrec
timpul cu un Moroi îmi va transforma loialitatea mai mult? 'Câți dintre
ei vin?'
'Ei trimit un dhampir' a spus Michaelson. 'Unul dintre
gardienii lor, cu care cu siguranță nu am nici o problemă. Locația în care o
trimitem ar trebuii să fie liberă de Strigoi, dar dacă nu e, s-ar pricepe să se
lupte cu ei mai bine decât noi. ' Gardienii erau dhampiri special antrenați
ce serveau ca gărzi de corp.
'Iată-te' mi-a spus Horowitz, pășind înapoi. 'Te poți
ridica. '
Am ascultat și i-am rezistat tentației de
a-mi atinge obrazul. Singurul lucru pe care l-am simțit în timpul procesului a
fost înțepătura acului, dar am știut că magia lucra în mine, magie care îmi
dădea mie un sistem imunitar supraomenesc și mă prevenea să nu vorbesc cu
oameni obișnuiți despre vampiri. Am încercat să nu mă gândesc la cealaltă
parte, despre sursa de unde vine magia. Tatuajele erau un rău necesar.
Ceilalți erau încă în picioare, fără să-mi
acorde atenție – ei bine, exceptând-o pe Zoe. Ea încă arăta confuză și
înfricoșată și se uita în continuare neliniștită în direcția mea.
'De asemena, s-ar putea să vină și un alt
Moroi' a continuat Stanton.'Sincer, nu sunt sigură de ce, dar ei au insistat ca
el să fie cu Mastrano. Noi le-am spus că cu atât sunt mai puțini cei care
se ascund, cu atât mai bine, dar... ei
bine, ei au părut să se gândească că era necesar și că vor face aranjamentele
pentru el acolo. Cred că e ceva ca 'Ivashkov'. Irelevant. '
'Unde este locul? ' a întrebat tatăl meu. 'Unde o vom
trimite pe ea?'
Excelentă întrebare. Mă întrebam același
lucru. Primul meu job cu normă întreagă la Alchimiști m-a trimis în cealaltă
jumătate a globului, în Rusia. Dacă Alchimiștii sunt hotărâți să o ascundă pe
Jill, nu au spus încă în ce locație o trimit. Pentru un moment, am îndrăznit să
sper că vom ajunge în orașul visurilor mele: Roma. Lucrări de artă legendare și
mâncarea Italienească păreau o modalitate bună de a compensa treaba cu
documentele și vampirii.
'Palm Springs' a spus Barnes.
'Palm Sprins?' am repetat. La asta nu mă
așteptam. Când mă gândeam la Palm Springs, mă gândeam la staruri de cinema și
terenuri de golf. Nu exact o vacanță în Roma, dar mai bine decât Arctic,
totuși.
Un mic zâmbet crispat apăru e buzele lui
Stanton. 'E
în deșert și primește o grămadă de lumină de la soare, Complet nedorită de
Strigoi.'
'N-ar fi nedorită și pentru Moroi?'am
întrebat, gândindu-mă mai departe. Moroii nu erau incinerați la soare ca
Strigoii, dar expunerea excesivă a Moroilor îi face slabi și bolnavi.
'Ei bine, ba da' a admis Stanton. 'Dar un
mic discomfort merită pentru siguranța pe care le-o oferă. Atâta timp cât Moroi
își petrec timpul înăuntru, nu va fi nici o problemă. În plus, îi va descuraja
pe ceilalți Moroi să vină –'
Sunetul unei uși de mașină deschizându-se și
închizându-se afară a atras atenția tuturor. 'Ah' a spus Michaelson. 'Sunt
ceilalți. O să îi las să intre.'
El a alunecat din birou și probabil s-a dus
la ușa din față ca să îi recunoască pe cei care au ajuns. Un moment mai târziu,
am auzit o nouă voce vorbind când
Michaelson s-a întors la noi.
'Ei bine, tata nu a putut s-o facă, așa că
pur și simplu m-a trimis pe mine' a spus vocea nouă.
Ușa biroului s-a deschis, și inima mi s-a
oprit.
Nu,
m-am gândit. Oricine, dar nu el.
'Jared', a spus nou-venitul, capturându-i
ochii tatălui meu. 'Mă bucur să te văd din nou.'
Tatăl meu, care abia mi-a aruncat o privire
toată noaptea, defapt zâmbea. 'Keith! Mă întrebam cum ești. '
Cei doi au dat mâna, și un val de dezgust
s-a rulat în mine.
'Acesta este Keith Darnell' a spus
Michaelson, prezentându-l celorlalți.
'Fiul lui Tom Darnell? ' a întrebat
Barnes impresionat. Tom Darnell era un lider legendar printre Alchimiști.
'Același' a spus Keith cu voioșie. El era cu
aproximativ cinci ani mai mare ca mine, cu părul blond de o nuanță mai deschisă
ca al meu. Știu o grămadă de fete care îl consideră atractiv. Eu? Îl consider
josnic. El era singura persoană pe care mă așteptam să o văd aici.
'Și cred că tu le știi pe surorile Sage' a
adăugat Michaelson.
Keith și-a întors ochii albaștrii prima oară
spre Zoe, ochi care erau doar fracțional diferiți la culoare. Un ochi, făcut
din sticlă, se uita în gol înainte și nu se mișca deloc. Cu celălalt i-a făcut
cu ochiul și zâmbetul i-a crescut.
Încă
poate face cu ochiul, m-am gândit furioasă. Făcea cu ochiul enervant, prost
și condescent! Toată lumea a auzit de accidentul de anul ăsta, accident pe care
l-a costat un ochi. A supraviețuit cu unul bun, dar în mintea mea, să îți
pierzi un ochi te oprește să mai faci cu ochiul.
'Micuță Zoe! Uită-te la tine, ai crescut' a
spus el cu drag. Nu eram o persoană violentă, nu prin orice mijloace, dar
deodată am vrut să-l lovesc pentru că s-a uitat la sora mea în felul ăla.
Ea a reușit să scoată un zâmbet pentru el,
în mod clar ușurată să vadă o față familiară aici. Când Keith s-a întors spre
mine, cu toate acestea, tot farmecul și prietenia a dispărut. Sentimentul era
reciproc.
Ura arzătoare și neagră ce se construia
înăuntrul meu era atât de copleșitoare, încât mi-a luat un moment să formulez
un răspuns. 'Bună
ziua, Keith', am spus țeapăn.
Keith nu prea a încercat aceiași politețe
forțată. El imediat s-a întors spre Alchimiștii seniori. 'Ce face ea
aici? '
'Știm că ai solicitat-o pe Zoe' a spus
Stanton, 'dar după o examinare, am decis că ar fi mai bine dacă Sydney ar
îndeplinii acest rol. Experiența ei micșorează preocupările pentru acțiunile
din trecutul ei. '
'Nu', a spus Keith rapid, întorcându-și
brusc privirea albastră oțelită spre mine. 'Nu e nici o șansă ca ea să vină, nu am nici
un fel de încredere într-un 'vamp lover' cu
care o să o dăm în bară. O vom lua pe sora ei. '
ps. Curând recenzia!
.jpg)
