Recenzie: Obsidian (Lux, #1) de Jennifer L. Armentrout

Titlu: -

Autor: Jennifer L. Armentrout

Seria: -

Număr de pagini: -

Anul apariției [Ro]: -

Title: Obsidian

Author: Jennifer L. Armentrout

Series: Lux, #1

Number of pages: 335

Publication year [En]: 2011 (by Entangled Teen)

Să o iei de la capăt e nașpa. Când ne-am mutat în West Virginia chiar înainte de ultimul meu an de liceu, m-am resemnat față de accente adânci, conexiuni dubioase la internet, și o mare cantitate de plictiseală... până când mi-am reperat vecinul atractiv, cu înălțime conturată și ochi verzi stranii.

Și atunci și-a deschis gura.

Daemon e enervant. Arogant. Vrednic de lovituri. Nu ne înțelegem. Deloc. Dar când un străin mă atacă și Daemon literar îngheață timpul cu o mișcare a mâinii, păi, ceva... neașteptat se întâmplă.

Extraterestrul atractiv care trăiește alături mă înseamnă.

M-ați auzit. Extraterestru. Se dovedește că Daemon și sora lui au o galaxie de inamici care vor să le fure puterile, iar atingerea lui Daemon m-a luminat ca pe Vegas Strip. Singura cale de a ieși în viață din asta este de a sta lângă Daemon până când trucul lui extraterestru dispare.

Adică--dacă nu îl omor înainte.

Jennifer L. Armentrout, EȘTI GENIALĂ. Mă simt bine știind că împart planeta cu un creier atât de strălucit.

Nu știți cât de obsedată am fost vara trecută, după ce am citit-o. Mă uitam în oglindă și repetam replicile geniale ale lui Katy și Daemon și pur și simplu mă pufnea râsul până să le duc la capăt. M-am atașat atât de tare de seria asta. Și sunt atâtea glume ”de interior”, pe care autoarea le crează între personaje, care odată ce sunt menționate în volumele următoare pur și simplu te fac că zâmbești și să începi din nou să îți amintești replicile din volumul anterior.

Cât despre sora lui Daemon, Dee, ea a fost o dulceață. Cum se lupta în fiecare zi cu Daemon ca să o vadă pe Katy și cel mai remarcabil la ea cred că a fost loialitatea. Adică, serios. Tipa i-a luat cheile lui Daemon ca să-l facă să petreacă timp cu Katy, numai ca să îl facă să vadă ce persoană bună e.

Și Katy e o bloggăriță! Știu că ați mai auzit asta, dar e extraordinar. Și mă simt atât de bine văzând că ea ține atât de mult la blogul ei și o omoară să știe că nu a postat o săptămână *guilty face--eu n-am postat 3 luni:))*. Personajele au avut caractere puternice și au fost atât de naturale, i-am simțit pe toți foarte aproape. Și ”familia” din care fac parte Daemon și Dee e atât de protectivă. Adică--dacă asta s-ar fi întâmplat în realitate, cred și eu că Ash, Adam, Andrew și Matthew ar fi protectivi. Nu zic că mi-a plăcut extrem reticența lor, ci doar că a fost normală. Și dulce, într-un fel. Ok, cu totul înțepătoare, dar naturală.

Autoare fantastică. Carte fantastică.