Pff.
Uh. *awwwkward*
Nici nu știu cum să încep.
Stau, încă o dată, în fața calculatorului și sper... nu sunt sigură la ce. Anul ăsta a fost interesant. Am avut cea mai tare vară vreodată, iar asta numai pentru că în sfârșit am început să mă cunosc. Și să las alte persoane să mă cunoască, chiar.
Mă gândesc la toți bloggări care au existat și la cum niciodată nu i-am știut cum trebuie. Poate erau triști, dar au facăut o postare ca happy-endurile celor de la Disney. Poate erau persoane vesele în realitate și totuși aveau postări triste.
Ce vreau să spun e că eu eram și sunt diferită de felul în care păream. Părea că sunt o gâză cu o hoardă de prieteni și nimic mai bun de făcut decât a citii enșpe mii de cărți pe lună? Nu sunt. Deeeloc. Sunt o persoană închisă-deschisă. Adică dau impresia că sunt gata să mă încred în toata lumea și să fiu prietena tuturor și alte alea. Și după trei ani realizezi că nu știi nimic despre mine. în ciuda impresiei pe care o aveai despre mine.
N-am avut prieteni la grădiniță. Nici în I-IV, decât ocazional mă mai înțelgeam cu cineva. Încă îmi amintesc ziua din a cinecea în care o o persoană chiar m-a băgat în seamă și ne-am îndreptat spre banca sa. Colega ei de bancă era foarte timidă, la fel eram și eu și cumva ne-am unit prin chestia asta. Aia era perioada în care îmi începusem si blogul. Următoarea amintire pe care o am cu persoana aceea e un moment în care amandouă împărțim un scaun și râdem de parcă viața noastră ar depinde de asta. Am fost tot timpul împreună de atunci și e persoana la care mă gândesc prima. Pur și simplu am pășit spre banca unei colege și am căpătat o cea mai bună prietenă. Cine-ar fii crezut.
Acum mă deschid în fața mai multor persoane, pentru că știu că orice s-ar întâmpla am o persoană la care să mă întorc. Și e bine, știi, să ai încredere în cineva. Poate sunt prietenoasă, dar nu sunt prietena multora.
Vara asta în sfârșit am găsit un grup de persoane cu care pot fii eu însămi și m-am distrat. La maxim.
Încă scriu, dar mi-am dat seama că asta nu înseamnă neaparat că vreau să fiu o autoare. Nu mă încred în mine însămi să termin o carte bună, asta-i sigur. E prima oară când spun cuiva, dar vreau să fiu o actriță. Și nu o vreau pentru faimă sau pentru bani, ci pentru că actoria e lucrul pe care mă văd făcândul în viitor și despre care aș fii fericită. Mă sperie, dar așa cum spunea Meg Cabot în The Princess Diaries, ”Curajul nu este absența fricii, este mai mult judecata că ceva e mai important decât frica. Curajosii poate nu trăiesc pentru totdeauna, dar precauții nu trăiesc deloc.”
Ăsta a fost anul în care m-am uitat cel mai mult înapoi, dar în care am descoperit încotro mă îndrept. Și e ok. Niciuna din rezoluțiile de anul trecut nu au fost îndeplinite și aș fii vrut să fie... dar nu sunt.
Înainte nu vroiam ca nimeni să știe câți ani am sau alte alea, pentru că credeam că o zică că sunt mică și DISCRIMINARE. Am 14 ani. Am fost născută pe 3 noiembrie 2000. Si sunt de înălțimea unui hobbit. Am 1 m. și 56 cm.
.jpg)
Mda, 2014 m-a învățat că e ok să lași personae în urmă. Mă uitam prin Lumina Noptii a lui Rose (haideee, știu că vi-o aduceți aminte) și am realizat că cu toate că am pierdut legătura cu prietenii de aici, nu le-am simțit lipsa, nu lor ca persoane, ci prieteniei pe care o ofereau. Și nu e nimic greșit cu asta.
Maya Angelou a avut dreptate spunând: „Am învățat că oamenii vor uita ceea ce ai spus, oamenii vor uita ceea ce ai facăut, dar oamenii nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” Și am decis să îi trimit un mesaj, la 1 noaptea și ea mi-a răspuns și datorită ei sunt eu aici azi.
M-a convins să postez și stând jos la calculator după atâta timp pentru a face acest lucru mă simt emoționată, am nodul ăla ciudat în gât, iar cuvintele îmi vin mai greu. Dar încă vă iubesc, pe voi toți cei care îmi citiți postarea și sunteți unull dintre cele mai bune lucruri care mi s-a întâmplat vreodată.
Sooo cheesy. E ok dacă n-a rezistat nimeni până la sfârșit. Am făcut 2012 vs. 2013, apoi 2013 vs. 2014 și iată-ne la 2014 vs. 2015. Asta a fost mai mult o postare despre evoluția mea, dar chestii d-astea li se întâmplă tuturor. Singura mea rezolușie e să fiu fiu fericită, oricât de nașpa ar suna asta.
*O Doamne postarea asta e demnă de bocitoare. Vă rog luați-mi tastatura.*
[te strânge în braţe, plângând de bucurie]
RăspundețiȘtergereAl naibii 2014 ăsta, se vede în scrisul tău că te-ai schimbat, şi mă bucur atât de mult că ai găsit acele persoane -- been there, e cel mai greu să găseşti oameni care nu te judecă, şi sunt mândră de tine. (◡‿◡✿) Jur că şi eu am întâmpinat aceleaşi fenomene: 0 prieteni în I-IV, o prietenă cea mai bună în gimnaziu şi apoi, toată lumea. Presupun că e cel mai avantajos să plonjezi dintr-o dispoziţie socială în alta, nu? Oh, iar spun prostii, eu doar mă bucur că eşti aici şi ne-ai povestit despre asta, eşti grozavă şi sper să continui să postăreşti! >:D< Un 2015 superb să ai.
Si tu sper sa ai un 2015 de neuitat >:D< Si eu sunt fericita ca am postat, cu toate ca imi vine si mie sa plang cand citesc ce-am scris. Mai observa cineva ca in loc de 'facut', peste tot scrie 'facaut'? What's up with that?=))
ȘtergereSper sa continui si sa nu ma mai las, dar ii greu. Mai ales ca sunt a opta si examen si AAAAAAA.
Și eu îmi doresc să fiu fericită .. și nu sună deloc nașpa! :)) Hehe, dacă toți oamenii și-ar dori asta ... Nu te cunosc Vero deloc, dar îți doresc un 2015 frumos și îmi doresc să fii fericită, toți merităm asta.
RăspundețiȘtergereSper sa ti se indeplineasca dorinta si sper sa ai cel mai bun an in 2015 >:D< Te felicit ca m-ai suportat o postare intreaga *aplauze va rog*
ȘtergereMulțumesc mult! :) Nu e greu deloc, ești foarte suportabilă, Vero!
ȘtergereHei Vero.
RăspundețiȘtergereMa bucur sa vad ca postezi din nou si sper sa faci asta si in 2015.
Mi s-a tot plimbat prin minte un citat din House, care suna cam asa: Oamenii nu se schimba, ci devin cine sunt de fapt.
Crede-ma o sa mai urmeze multe "schimbari" si o sa te uiti mereu in spate gandindu-te ca atunci poate nu ai fi facut anumite lucruri.
Nu trebuie sa fii prietena tuturor, trebuie sa fii prietena celor care trebuie.
Si eu am vrut sa fiu actrita, dar cred ca sunt cam timida pentru asta, inca mai lucrez la a ma deschide mai mult oamenilor si am 19 ani, ai tot timpul din lume sa faci lucrurile care-ti plac si cred ca cu cat incepi mai devreme cu atat mai bine.
Mi-ai lipsit si sper sa postezi din nou.
Fii fericita, si nu suna deloc naspa.
VERO, TE-AI ÎNTORS!
RăspundețiȘtergereCând mă plictisesc, intru pe blogurile care erau active atunci când am început eu blogul și de multe ori, observ cum nu mai e aproape nimeni activ de atunci. E trist, pentru că mi-e dor de toți și vreau iar acea familie, dar am speranța că majoritatea vor face ce ai făcut tu!
Nu știu dacă mă mai știi pe mine, Anca, dar abia aștept să văd ce postezi aici!
Ți-ai schimbat mult modul de exprimare, se vede că te-ai maturizat și că a fost o maturizare frumoasă! Sunt ATÂT de mândră de tine și nici nu te cunosc personal.
An nou frumos să ai și să te mai citim pe aici! ;)
Da , ne schimbam , ne maturizam , uneori in bine alteori in rau , apoi revenim la bine, e un fel de ciclu al vietii.
RăspundețiȘtergereStiu cum e la faza cu anii si examenul, am 14 ani tot din 2000 dar in 13 febr.
si examenul ma ucide incet.
Ma bucur ca te-ai intors sper sa se intoarca cat mai multi .
Nu stiu daca ma mai stii , acum ceva timp obisnuiam sa ne trimitem o gramada de maill-uri :))
YOU'RE BACK!
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-ai gasit timpul sa stai in fata calculatorului si sa postezi ceva. Si ma bucur ca 2014 a fost un an bun pentru tine :)
Cand vine vorba de "gasirea sinelui" nu cred ca multe persoane pot spune, la varsta noastra, ca deja sunt siguri de cine sunt si ce reprezinta. Cred ca perioada asta este vremea schimbarilor, a maturizarii si a definirii personalitatii, ca sa zic asa. Intram in grupuri noi, gasim muzica, ne formam un caracter si descoperim ce ne defineste. Treptat. Si asta e bine.
Totusi, clasa a VIII-a e grea. Nu spun ca e CEA mai grea, sau ca stresul ne omoara, doar ca nu este ceva cu care suntem obijnuiti. Vine examenul in aproximativ 5 luni si noi ne simtim ca si cum e cel mai important lucru si ne pierdem toata increderea in noi cand ne gandim la note si la ce licee vom ajunge. Dar vom trece peste. Si cand o sa terminam cu toata tarasenia asta, o sa ne distram pe cinnste! (citind pana la 5 dimineata cu lumina de la telefon)
Din nou, felicitari pentru intoarcerea in comunitatea bloggerilor! Sper sa ai un an bun ;) Succes!