Recenzie: Supranatural ~ Paranormal#2 de Kiersten White

Check here.

Titlu: Supranatural
Autor: Kiersten White
Seria: Paranormal, #2
Număr de pagini: 352
Anul apariției [Ro]: 2012 (de Grupul Editorial Corint)

Title: Supernatually
Author: Kiersten White
Series: Paranormalcy, #2
Number of pages: 336
Publication year [En]: 2011 (by HarperTeen)

VAMPIRI
Am crezut că știu cum să te protejez.

VÂRCOLACI
Am crezut că știu cărui loc aparțin.

SILFI
Dar lumea se transformă, iar lucrurile se schimbă.

METAMORFI
Iar adevărul este că, de fapt, n-am știut nimic.

O LUME DE PARANORMALI

Evie ajunge să trăiască viața normală pe care și-a dorit-o, dar descoperă uluită că este oarecum... plictisitoare. Tocmai când începe să ducă dorul zilelor petrecute la Agenția Internațională de Securitate pentru Paranormali, i se oferă șansa să lucreze din nou pentru aceasta. Însă misiunile dezastroase la care participă se țin lanț, așa că Evie se întreabă dacă a făcut o alegere bună. Când fostul ei iubit silf, Reth, îi face dezvăluiri devastatoare privind trecutul ei, ea își dă seama că cele două Curți ale silfilor pregătesc o luptă care ar provoca haos în lumea paranormală. Miza? Însăși Evie!
S-a zis cu normalitatea...

Când am terminat prima carte, nu mă așteptam să mă apuc de a doua înainte de hmmm... 2015? Nu e că nu mi-a plăcut, fiindcă ei, mi-a plăcut: are drăgălășenia aia unică, și te cam arde curiozitatea cum o să se așeze lucrurile până la urmă. Dar știți, te naști cu o listă ”to-read” prea lungă ca să fie umană, pe care n-ai s-o termini niciodată (rău e când începi să citești și cărți pe care nu le-ai marcat ”to-read” -cam cum am început să fac eu-, că atunci chiar n-o s-o mai termini nici când o să începi să joci Monopoly cu gândacii într-un... ăăă, spațiu de marmură de sub pământ). Deci cred că v-ați prins cu toată vorbăraia mea de moară stricată: nu credeam că am timp în viața asta (și nici în vreuna viitoare) să citesc Supranatural. Și iată-ne în fața primei cărți Random Reads. Nenea/ Tanti aia care a inventat ”Random Reads” a zis bine că e în onoare cărților care sunt întotdeauna lăsate ultimele.

Păi le-ar trebuii un premiu celor care au avut răbdare să citească până aici (probabil un Monopoly, să-l folosiți la ce am aminitit mai sus), dar acum luăm cartea în serios. Jack e un nou angajat AISP care -să moară Ed Sheeran (Doooooamne Ferește) dacă mint- mi-a plăăăăăcut, asta până într-un anumit punct punct când... vedeți voi. A presărat cartea cu amuzament și a pus naibii acțiune în ea. Vreau să zic că nu exista pagină în care Jack să nu ne distreze cu ceva, lucru pe care îl apreciez o grămadă - ioi Doamne, ce-am dat-o-n științifice.

Evie m-a enervat un pic, fiindcă ținea prea multe secrete și mințea chiar și când promitea că o să fie sinceră. Indiferent de câtă presiune s-a pus pe ea cu noua descoperire privitoare la ce paranormalime e ea, cred că trebuia să se poarte diferit. Adică, Christophor Columb nu s-a aruncat de pe corabie fiindcă a descoperit că el defapt nu găsise India, ci America?!

A fost drăgălașă, a avut acțiune - a fost o carte bună. Oricând te poți relaxa cu ea când nu joci Monopoly cu... ăăă, cred că ați prins voi ideea.

Recenzie: Paranormal ~ Paranormal#1 de Kiersten White

   Ei bine, asta a fost  o carte plină de viață. Faptul că Evie iubea fiecare mărunțiș de care era privată de AISP m-a făcut s-o îndrăgesc mai tare - fiindcă nu s-a închis în ea sau așa ceva, ci a fost în continuare o floricică cu petale mari care tânjea uneori după soare.

   AISP e o organizație a paranormalilor - se ocupă să le țină evidența, ca să nu iasă de sub control în fața oamenilor. Evie era specială: nu mai întâlniseră pe nimeni ca ea - putea vedea dincolo de farmece. Bineînțeles era și nițeluș scârbos să vezi pe sub pielea palidă a unui vampir de ”20 de ani”, o piele zbârcită de vreo 80.

”...arata ca doi tipi intr-unul singur: tipul dragut si un cadavru uscat, amandoi laolalta, in acelasi trup.”

    Aham.

   Oricum, au ținut-o la Centru cât de mult au putut, ca ea să nu fugă. O trimiteau în misiuni să-i descopere pe paranormali, dar în rest cam ăștia sunt pereții tăi, Evie. Încântată de cunoștiință, așaaa-i?

   Mi-a plăcut că fiecare personaj era foarte frumos conturat - avea câte o personalitate incredibilă. Erau atât de variate, și fiecare avea ceva special, care te făcea să îl ții minte. Evie avea chiar un pistol roz. Era înebunită după un serial. Avea un cuțit roz - cât de drăgălaș poate fi asta?:o3

„Pe bune, chiar arat ca un asasin psihopat? Poate ca de vina erau tenisii mei roz? Sau cerceii in forma de inimioare?”

   Raquel avea o gamă de oftaturi mai largă decât numărul de culori de farduri pe care le avea Evie. Lish iubea munca, dar era și ea o urmăritoare a serialului care îi plăcea lui Evie și totuși, era atât de haioasă cu biiiiip-urile. Aparatul care o ajuta să vorbească cu Evie -ea fiind sirenă:))- nu traducea înjurăturile, schimbându-le cu câte un ”bip” țiuitor.

„Biiiip tampit biiiiip biiiiip silfi si biiiiip obsesiile lor biiiiip biiiiip. Ar fi mai bine sa inceteze bip bip bip cu regulile lor bip sau o sa-l bip bip bip pe micul biiiiiiip.”

   Și, bineînțeles, printre paranormali am uitat să vă spun despre silfi.

"Avea trasaturi delicate, ochi migdalati, fix ca in desenele animate japoneze, chipul lui era pur si simplu frumos. Vazandu-l, te durea inima si iti doreai sa nu mai faci nimic altceva, ci doar sa te uiti la el tot restul vietii tale."

   Reth poate trece fără nici o problemă drept unul dintre coșmarurile lui Evie. Lorethan. Sunt, într-un fel, diabolici. Răstălmăcesc totul după cum au chef.

   Și, totuși, Lend a fost și el plin de veselie. Lend e una dintre creaturile paranormale pe care le întâlnește Evie - și stă cu ele un timp îndelungat.

Per total, cartea a fost extraordinară și drăguță.

Te surprinde cât de scumpă poate fi Evie, ceea ce m-a făcut s-o îndrăgesc instantaneu. Știa, pur și simplu, să aprecieze frumosul.